Vrând-nevrând a trebuit să accept internarea într-un spital din Timișoara, nefiind pregătit nici măcar sufletește să o fac. Nu mai vorbesc de aceea pregătire mentală pe care ar trebui să o aibă un pacient.
În cele câteva zile în care am fost internat, am avut ocazia să observ, în mai multe secții, cum se desfășoară activitatea medicală la zi în spitalele din România.
Nici nu mă mai miră faptul că, în asemenea condiții, unii pacienți au fost infestați cu diferiți bacili, streptococi etc și pleacă mai bolnavi decât au fost la internare. Sau au venit cu o boală și pleacă cu altele.
Cea mai mare nedumerire pe care o am este legată de sumele enorme de bani care se adună lunar de la cetățenii acestei țări și care nu se întrevăd în nici un fel în asistența medicală, acolo unde le-ar fi locul. Mai mult, observăm clădiri pompoase, recent construite, pentru casele de asigurări, în antiteză cu spitalele, care lasă de dorit, de la simpla igienă, până la modul în care arată clădirile, la aparatură și, mai ales, medicamente.
Au apărut tot felul de șmecheri și situații create în stil mafiot, prin care sunt sifonați banii de la casele de asigurări, care ajung în buzunarele unor bandiți, în timp ce bolnavii de cancer, de exemplu, mor cu zile.
Domnilor de la Procuratură, Poliție, DNA și Justiție din România, de ce vă faceți că nu vedeți aceste lucruri grave, care periclitează major sănătatea poporului român?
Mai trebuie spus despre sistemul de sănătate că medici cu zeci de ani de studii și care au depus jurământul lui Hipocrate, o bună parte dintre ei, nu mai sunt în țară și au luat drumul pribegiei, din cauza batjocurii de salarii pe care le acordă statul român.
Aș mai menționa că, după ce se cheltuie sume enorme cu un medic pentru instruirea acestuia, îl pierdem, deci bani aruncați în vânt. Nu ar fi mai puțin costisitor să le dăm medicilor salarii decente și să nu mai plece din țară? Nu putem să școlarizăm și să instruim la nesfârșit specialiști în diferite domenii, de care să profite, în ultimă instanță, alte țări.
Nu înțeleg în nici un fel cum putem să fim atât de indiferenți și toleranți față se această situație gravă, prin care este periclitată sănătatea întregului popor.
Cert este că acestor conducători nu le pasă de situația din țară: pentru că „domniile lor” se tratează care pe unde apucă, tot pe banii noștri, bineînțeles, în străinătate. Și îmi vin în minte și două exemple: Băsescu – în Austria și Ponta – în Turcia. Și lista poate continua...
Ștefan POPA POPA’S
