Timp de 365 de zile, atâtea câte a însumat anul 2015, înţelegeţi?, timp de un an, aproximativ 30 de senatori nu au formulat nici o interpelare, întrebare sau declaraţie politică. Acum, stând strâmb şi judecând drept, te întrebi legitim pentru ce or fi fost plătiţi în această perioadă? Că doar nu or fi fost acolo doar ca să sară în ajutorul lui Vosganian, Şova şi al altor confraţi când se punea problema „beciului domnesc”.
Că legi pentru ţară nu prea sunt, nici nu ne mai mirăm, de vreme ce timp de un an o treime dintre senatori nu a spus nici „pâs”! Pe de altă parte, de unde legi bune pentru ţară când vezi calitatea celor trimişi să ne reprezinte: o bună parte dintre ei au mari probleme cu legile ţării, iar cealaltă parte se dă de ceasul morţii să-i apere pe aceştia, să ne convingă cât sunt de nevinovaţi colegii lor, gândindu-se că mâine, poate, cine ştie...
Printre senatorii de Timiş care n-au prea făcut furori la „locul de muncă” putem să-i numin pe Vasile Blaga, Petru Ehegartner şi Ioan Iovescu... Dar nu doar „tăcerea” din Senat îi uneşte pe stimabili, ci şi faptul că toţi trei au fost votaţi de către electoratul unui partid, ca acum să fie în cu totul alt partid.
Dar ce, mai contează electoratul? Contează, bată-l vina, că iar sunt alegerile la uşă... Ce să mai spunem de marele şi veşnicul senator Vasile Blaga – senator de Timiş... De ce mama dracului o fi ăsta senator de Timiş, chiar nu mai înţeleg... Poate pentru că se „osteneşte” să vină din patru în patru ani să ne copleşească cu măreţia lui şi să cerşească voturile, să ne onoreze cu prezenţa-i importantă, care, iată, ne înduplecă şi-l facem senator... Că după aceea, nici nu mai ştie că există judeţul Timiş!
Dar să o luăm sistematic după site-ul Senatului: un număr de 34 de senatori nu au depus în 2015 nici o interpelare, întrebare sau declaraţie politică. Frumoasă activitate! Bravos Senatori! Printre aceşti „campioni” se numără nume celebre ale eşichierului politichiei româneşti, ca Mircea Geoană, Crin Antonescu, Vasile Blaga ori Ecaterina Andronescu. Mai îi putem aminti pe Tudor Chiuariu, Corneliu Dobriţoiu şi Ion Ariton. Nici Marko Bela, Pataki Csaba şi Verestoy Attila nu stau mai bine. De unde se poate lesne vedea că nu contează partidul, organizaţia, genul, vârsta, educaţia ori alte caracteristici când este vorba să taci în Senatul României. Se pare că taciturnii noştri dragi se iau după zicala: „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”. Şi noi avem un Senat de filosofi! Devin ceva mai gureşi doar în campaniile pentru alegeri şi imediat ce apar pe sticla televizorului. Când este vorba de ei şi de propriile interese. Când este vorba de interesul ţării, tac mâlc.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
