Unul dintre punctele interesante ale votării bugetului local pentru anul 2014 în Consiliul Local Timișoara a fost cel în care consilierul Bogdan Herzog a propus un amendament prin care să fie redirecționate câte două milioane de lei de la capitolele destinate sportului și spațiilor verzi la capitolul de sănătate, pentru investiții în spitale.
Propunerea nu este una lipsită de logică. Știm cu toții starea precară în care se află majoritatea instituțiilor spitalicești timișorene. Știm că pentru Spitalul de Copii este nevoie de circa 15 milioane de euro, iar anul acesta proiectul a fost „uitat” de pe lista Guvernului, în ciuda numeroaselor promisiuni și chiar a unei campanii electorale construită aproape exclusiv pe tema acestui spital. În contrapartidă, în ceea ce privește spațiile verzi, deși actuala administrație acuza sumele enorme cheltuite în anii trecuți, în loc ca acestea să fie reduse, au crescut semnificativ. Iar la sport, dacă ne gândim doar la banii alocați echipei ACS Poli Timișoara (numai de la Consiliul Local sunt 7 milioane de lei în acest an! Ar fi interesant de văzut câte echipe de fotbal din prima ligă mai au parte de o asemenea finanțare din bani publici) – în condițiile în care această echipă nu reușește să atragă nici suporteri, nici finanțări private și nu are nici performanță, este evident faptul că ar fi fost de dorit ca anumite fonduri să fie direcționate într-o zonă în care acestea ar fi fost mult mai necesare și ar fi avut un impact mult mai mare asupra însuși gradului de confort al cetățeanului timișorean.
Convinși, probabil, de explicația primarului Nicolae Robu, conform căreia investiția în sport (și nu în cel de masă, ci în salarii pentru fotbaliști sau baschetbaliști și personal administrativ) este mai de folos pe termen lung pentru sănătatea timișorenilor decât investiția în spitale, cu excepția a patru consilieri, restul sau nu au votat, sau au votat împotrivă, sau s-au abținut în ceea ce privește acest amendament. Și aici intervine problema. Este adevărat, nu era de așteptat ca primarul să susțină un amendament care ar fi afectat financiar o echipă pe care domnia sa o vede ca pe propriul copil, o ambiție personală susținută cu îndârjire dar și cu o ușoară vanitate. Însă cel puțin din partea consilierilor PSD, cei care au construit campania de susținere a Spitalului de Copii și în rândul cărora există, chiar și în Consiliul Local, personalități de prestigiu din domeniul sănătății, ar fi fost firesc să uite pentru câteva momente de mașinăria de vot și să voteze în interesul cetățenilor orașului, și nu al unei alianțe care oricum nu pare să mai aibă mult de trăit.
Pe de altă parte, am convingerea că, oricând s-ar termina Spitalul de Copii, vom găsi social-democrați care să se laude cu realizarea lui, la fel cum, în cazul unui eșec al proiectului ACS Poli, îi vom vedea pe aceiași social-democrați spălându-se pe mâini și aruncând pisica moartă în exclusivitate în ograda primarului. Aviz alegătorilor!
Delia GRIGORE
P.S. – Votul consilierilor PSD este cu atât mai greu de înțeles cu cât la o altă propunere – este adevărat, cu o valoare mai mică, dar tot în favoarea unui spital și tot pentru copii -, însă venită din partea unei colege de partid, au votat cu toții pentru. Pentru că interesul, și nu consecvența, poartă fesul.