Dacă până în aceste zile am fost alături de concitadini martor al expansiunii marilor retail-eri pe teritoriul oraşului nostru, o copie fidelă de altfel la ceea ce se întâmplă în toată ţara și în lume, iată că, mai devreme decât ne aşteptam, a venit şi ceasul scadenţelor: premieră locală şi naţională – un mare super-market şi-a închis porţile! După ce, ani în şir, buticurile din colţ de stradă au fost înghiţite rând pe rând de marile magazine, după metoda „peştele cel mare îl înghite pe cel mic”, de data aceasta, „cu surle şi trâmbiţe”, a fost anunţată eşuarea – pe ţărmuri neprimitoare de comerţ românesc – a unei mari balene în desfacerea cu amănuntul.
Am admirat, timp de câţiva ani, zecile de mii de produse înşirate pe sute de rafturi şi am făcut parte din miile de cumpărători care au trecut zilnic pragul magazinului. Lux, fast, somptuozitate, oferte, risipă, preţiozitate, reclamă și reclamă, multă publicitate... Şi, pomul lăudat. Dar, orice despărţire rămâne într-un unghi de tristețe. Închiderea super-marketului mi-a lăsat un gust amar, cu atât mai mult cu cât am putut, într-una din zile, să asist la golirea rafturilor marelui magazin în doar câteva ore. Prețuri „la ofertă”, care scădeau vertiginos cu fiecare ceas. Ca să aveți o imagine de ansamblu, vă mai spun că au fost reduceri de la 20 până la 90%. Iar criza care a lovit în noi, în români, înainte de a lovi în super-market, ne face să cumpărăm. Mult, dacă este ieftin. Restul nu mai contează.
Martori fideli la creşterea acestui colos, am fost prezenţi şi la căderea lui. Picioarele de lut ale uriașului au cedat. Nu s-a închis buticul din garajul blocului, ci un hiper-market. Nu s-a scufundat o bărcuță, ci ditamai Titanicul.
Suntem în epoca, uniunilor, a măririlor, a globalizărilor, a ultra, hiper, mega, giga, tera...
Iar la venirea scadențelor, prăbușirea globalizărilor de astăzi, a Goliat-ului de acum, nu va putea fi decât apocaliptică.
