Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge
ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.
Ion Rațiu

Quo vadis, Domine?

Purtăm, fiecare, dintre cei care ne-am născut, candela vieții, acea flacără care ne călăuzește prin viață de când deschidem ochii și până când plecăm. De unde venim și unde ne întoarcem? Nu ne întreabă nimeni dacă vrem să venim pe această lume și cu atât mai puțin când, cum și dacă vrem să plecăm.…

Read more: Quo vadis, Domine?

Ieri am împlinit optzeci de ani. Uitându-mă în oglindă, mi-am zis: Nu e chiar aşa de rău, dar nici foarte bine... dinţi nu mai prea am, pungi sub ochi, dungi pe obraji, pe frunte, ochi aproape fără culoare, urme de păr doar pe părţi... Cum s-ar spune, eu am cam încheiat-o. Dar, ca să zic aşa, pe…

Read more: Așa a fost...

Înăbușită de focul spitalelor care ard, pe ici pe colo, între două sinucideri televizate, păzite cu strășnicie de milițieni ce se joacă de-a polițiștii americani, România își comemorează deținuții politic anticomuniști.
De fapt, e mult spus…
I-a uitat demult.
După ce în 1989 o gașcă de copii nebuni a…

Read more: Trista comemorare a deținuților politic anticomuniști

Dragi concetăţeni care veţi citi râdurile ce urmează, eu zic, şi lucrul chiar că e realizabil, necerând nici atâta risipă de inteligenţă, nici atâta concentrare, ca pe intervalul 1 Martie, dată pe care o asociem debutului de primăvară, şi 8 Martie, când ne cinstim femeile ce ne sunt alături în…

Read more: Să fim relaxați

Au apărut în diverse conjuncturi, prin primării și chiar la Consiliul Județean, oameni care vor, probabil, să facă ceva bun în administrația actuală. M-am bucurat când am văzut că sunt și oameni tineri, dar și oameni care, mă gândesc, au experiență și pot influența în bine administrația. Se pune…

Read more: Un fiasco inevitabil?

„Ah, Doamne, dar mi-e tot mai frig, la spate şi la picioare”... Auzisem vorbele astea chiar aşa, în această ordine, dar unde, când?... După atâta vreme memoria îmi vine în ajutor. Într-o anumită „epocă”, mai ales spre sfârşitul ei, frigul îţi intra-n oase, te înţepenea, participant fiind, să zicem,…

Read more: Frig. Aproape permanent e frig

În cei peste treizeci de ani de stat la catedră am avut trei posturi fixe, Ohaba-Română, Bulgăruş, Șc.gen. 15 Timişoara şi vreo câteva de suplinire, cu durata de un an până la trei. Acestea din urmă au fost exclusiv licee, începând cu cel de Arte Plastice şi isprăvind cu Liceul de Chimie. Pe traseu…

Read more: Rememorări

Nu e mult de când vorbeam de campaniile deșănțate împotriva COVID-19 făcute de Guvernul României pe cele mai importante canale media, pe sume imense, care, după cât se vehiculează, ar fi trecut de 40 de milioane de euro. Ar putea fi socotiți bani dați degeaba dacă am putea crede că acești bani au…

Read more: Despre vaccinări

Am tot vorbit în ultimul timp despre transformările care se petrec la nivelul societății românești, despre modul în care evoluează societatea, despre felul în care majoritatea entităților care ar trebui să fie de bază în România sunt formate din oameni fie fără nici o pregătire, fie a căror…

Read more: Debandada continuă...

„Să nu te temi”, se desprinde aproape tunător un îndemn din Cartea cea mai mare a lumii. Vorbele acestea te îmbărbătează, pe oriunde te-ai duce, paşii sunt mai hotărâţi, mai neşovăitori. Dar, totuşi, tu eşti un biet om, în echilibrul tău ai nevoie de suportul unor cuvinte care să-ţi alunge şovăirea,…

Read more: O țară periculoasă

Când s-a întâmplat marele necaz de la Spitalul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București, autoritățile care au condus „ostilitățile” acolo ne-au spus că sunt patru morți și că restul pacienților sunt bine. Exact la fel cum s-a procedat și cu alte ocazii similare, pe care nu le mai amintesc…

Read more: Istoria negativă se repetă

© 2014-2021 Ziarul Timișoara. Toate drepturile rezervate | Termeni și condiții | Confidențialitate | Cookies