Oamenii cetății

Cât am aşteptat vestea asta!
Cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înfiinţarea formaţiei Phoenix, toţi membrii legendarei trupe vor putea fi văzuţi din nou împreună, pe aceeaşi scenă, într-un concert arc peste timp.
Informaţia a apărut, la început timid, sub forma aceasta: Phoenix va susţine în toamnă un turneu aniversar extraordinar, care va celebra 60 de ani de la înfiinţarea formaţiei care a marcat istoria rockului românesc. Concertele vor avea loc pe stadioane la Bucureşti, Timişoara şi Cluj şi îi vor aduce pe aceeaşi scenă pe membrii legendari ai formaţiei: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Josef Kappl şi Mani Neumann. Ultimii patru sunt invitaţi speciali ai evenimentului şi se vor alătura formulei actuale a trupei. Informaţia a fost confirmată de către booking managerul formaţiei: „Trupa se va reuni în cadrul acestui turneu aniversar, numit Phoenix 60. Este ceva extraordinar să reunim membrii de aur ai trupei care au scris istoria rockului românesc. Concertul se va desfăşura pe durata a aproximativ trei ore, este un fel de pod în timp în care în prima parte vor cânta cei din trupa veche, după care în a doua jumătate va cânta actuala trupă, iar la sfârşit se va face un fusion între cele două trupe. Vor fi două seturi de instrumente pe scenă. Personal am vorbit cu toţi membrii, toţi au fost de acord şi sunt foarte încântaţi. Va fi concertul anului. Va fi ceva unic în ţară, pe stadioane, ceva ce din păcate, nu se mai întâmplă, ca o trupă românească de rock să cânte pe stadioane. Singura trupă care a făcut asta a fost Phoenix şi vrem să readucem acest spirit în memorie”.

O ceartă de ani, topită în fum
În decembrie, Nicu Covaci nega orice posibilitate de a mai cânta alături de foştii membrii ai Phoenix. După care ceva s-a întâmplat. Josef Kappl, într-un interviu pentru ziarul nostru, spunea, despre o posibilă reunire, “să nu spunem niciodată niciodată”. La o emisiune TV, Ovidiu Lipan Ţăndărică spunea şi el că ar cânta şi pe gratis, doar să aibă publicul ocazia de a-i vedea încă o dată pe scenă pe componenţii formulei de aur a Phoenix.
A fost, apoi, articolul din Fanatik, al lui Andrei Dicu. Unde este citat din nou impresarul Radu Groza: „Am o bombă pentru tine. Se reuneşte Phoenix!” „Cum, Nicu şi Mircea s-au împăcat?”. „Da, la ora 14.00 se revăd, dar totul e bătut în cuie!”… Apoi, reporterul sună la Nicu, iar certitudinea a devenit certă: „Vom face o chestie uriaşă, 60 de ani de Phoenix! Ne strângem toţi cei care mai suntem în viaţă!”.
Cu toate acestea, liderul trupei a ţinut să precizeze: „Mircea Baniciu nu s-a împăcat cu Nicu Covaci, pentru că nu avea de ce. Noi nu am fost certaţi, el doar nu a venit şi a pierdut momentul întâlnirii trupei, când i-am băgat pe băieţi în boxe şi i-am scos din ţară. Desigur că nu ştia nimeni, dincolo de săraca maică-mea, ce am de gând să fac. Şi uite că ea a fost ucisă cu 30 de lovituri de cuţit şi i s-a dat foc, ca eu să fiu cel pedepsit, pentru gestul făcut. Totul are un preţ şi eu am plătit preţuri imense pentru tot ce am realizat. Dar nu ne dăm bătuţi”.
„Deci, la 60 de ani de existenţă a formaţiei, vreau să facem evenimente colosale, în care să putem executa o mare parte din repertoriul nostru de la începuturi, cu Moni Bordeianu şi până astăzi, cu Costin Petrescu. Prin Phoenix au trecut vreo 40 de interpreţi şi niciunul nu a fost dat afară, ci fiecare şi-a dat drumul personal, fiind mai buni dintre cei mai buni, aşa cum sunt şi astăzi”, a continuat Nicu Covaci. „Vrem să amintim publicului cine suntem, de unde şi de când venim, şi să lăsăm o amintire plăcută. Aşteptăm eventuali sponsori, care ne-ar putea ajuta să construim acest eveniment, care în prima oră va conţine piese din anii ’60 – ’70, cu interpreţii respectivi şi care îşi va continua repertoriul în formula de azi. (...) Deci, nu e vorba despre o împăcare! Suntem pe scenă să cântăm Phoenix şi cei care au trecut prin trupă vor apărea şi ei, ca să interpreteze piesele din acea vreme”, a conchis Nicu Covaci.
„Am făcut un compromis! La 60 de ani de Phoenix, nu ştiu dacă voi mai sta sau nu pe scenă. Vreau ca lucrurile să meargă mai departe, iar oamenii să rămână cu o impresie frumoasă despre noi. Fără certuri şi scandaluri. Ne vom îmbrăţişa pe scenă şi vom cânta împreună!”, a mai spus liderul legendei.
Şi Mircea Baniciu a confirmat vestea: „Da’ cine a zis că ne-am împăcat? Ha, ha, ha… Am zis să mai scăpăm un pic de povara vorbelor nasoale şi a întâmplărilor pierdute. (...) Abia ne-am întâlnit, ieri. Este drept, Nicu m-a sunat încă de acum o lună. Pentru Phoenix şi pentru un asemenea eveniment sunt mereu disponibil. Apoi, vom vedea”.
Iar, ca un corolar al tuturor veştilor bune, Josef Kappl a scris pe pagina sa de facebook: „Dragi prietene şi prieteni, vreau să vă anunţ că la iniţiativa liderului legendei Phoenix, Nicolae Covaci, au fost de acord să participe la evenimentele care vor avea loc în acest an, în cadrul aniversării de 60 de ani de la înfiinţare, pe lângă alţii, şi toţi membrii formulei de aur a trupei, fiind vorba de Mircea Baniciu, Josef Ioji Kappl, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Mani Neumann. Aceasta, pentru a anticipa unele zvonuri pe care începe să le răspândească presa de scandal, într-un mod tipic ei şi pentru a evita unele informaţii eronate care vor urma cu siguranţă! Am luat această hotărâre de dragul muzicii, al legendei Phoenix şi al fanilor care şi-au dorit de mult acest moment! Vom reveni la momentul potrivit cu un comunicat de presă oficial, în care vă vom anunţa şi despre detalii! Vă doresc multă sănătate şi pace!”

Istoria legendei
Phoenix, astăzi, pentru noi este, dincolo de muzică, un nume sinonim cu libertatea. Povestea naşterii, a plecării, a renaşterii, au îmbrăcat o aură de legendă. În primul rând, o legendă care a luptat, cu mijloacele ei, împotriva comunismului. Iar după aceea - deşi acesta este, poate, aspectul mai important - vorbim de formaţia Phoenix, cea care a reuşit pentru prima dată să realizeze o sinteză organică şi convingătoare între folclorul arhaic românesc şi muzica modernă.
Formaţia Phoenix, iniţial „Sfinţii”, s-a constituit ca formaţie de studenţi şi şcolari în 1962 în Timişoara. În vara aceea câştigă locul 2 la festivalul naţional al şcolilor din ţară; comisia alcătuită doar din cadre comuniste nu a înghiţit alura modernă şi stilul de interpretare cu influenţe vestice.
Rămânând în afara acţiunilor şcolăreşti, sub conducerea lui Nicu Covaci, formaţia îşi dă numele de „Sfinţii”, considerând parodia drept o glumă bună, având în vedere faptul că membrii erau cei mai non-conformişti draci ce au apărut pe scena românească vreodată. Formaţia cântă un an la cantina facultăţii de mecanică din Timişoara, după care este interzisă, tot din cauza influenţelor occidentale atât în repertoriu, cât şi în ţinuta vestimentară şi capilară. I se reproşeaza numele de „Sfinţii”, sub pretextul că propagă misticismul.
După scurt timp formaţia se rebotează în “PHOENIX” , considerând acest pas o renaştere din propria-i cenuşă.
Între 1965 - 1967 cântă la un club muncitoresc de trei ori pe săptămână şi dobândeşte o enormă faimă şi rutină. Tot în aceeaşi perioadă apar primele compoziţii, au loc primele înregistrări în studiourile de radio naţional şi local, precum şi primele deplasări în ţară. Autorităţile locale, văzând că formaţia nu poate fi desfiinţată prin înfometare, schimbă tactica şi, pentru a avea formaţia sub control, oferă sala de repetiţii şi posibilitatea de a face turnee prin ţară în centrele studenţeşti.
În 1968 participă la festivalul naţional studenţesc din Iaşi, la care, reprezentând Timişoara, câştigă „Marele premiu al festivalului”, ceea ce a însemnat începutul unei noi ere în istoria formaţiei. Autorităţile nu se mai puteau lega de ei cu uşurinţa obişnuită şi din toate părţile apăreau tot felul de oferte. Se înregistrează primul disc EP, „Vremuri”, la casa de discuri Electrecord, disc care conţinea două compoziţii proprii şi două piese străine. Formaţia apare pentru prima dată la postul naţional de televiziune, desigur cu părul ascuns la spate şi filmări doar frontale. Melodiile proprii sunt difuzate zilnic pe posturile naţionale şi locale de radio. Au loc turnee organizate de Agenţia Naţională de Impresariat Artistic.
În 1969 apare cel de al doilea disc EP, „Floarea stâncilor”, cu patru compoziţii proprii. PHOENIX participă la festivalul naţional studenţesc de la Bucureşti unde prezintă opera rock „Omul -36:80” şi primeşte premiul pentru creativitate şi originalitate.
1971 avea să fie un an de cotitură. Ceauşescu, întors foarte impresionat dintr-o vizită în Coreea, impune legi noi menite să oprească importul de influenţă vestică. Convins fiind că folclorul de tip nou reprezintă expresia cea mai sinceră şi valoroasă a spiritului poporului român, impune ca toate ramurile artei să se inspire din acesta. Folclorul de tip nou era cea mai ruşinoasă formă a umilinţei şi linguşirii unor artişti fără şira spinării, ce preluau teme folclorice celebre, punând texte de laudă la adresa „celui mai iubit conducător”. În situaţia aceasta, în care o ţară întreagă era paralizată pentru că artiştii erau luaţi pe nepregătite, Nicolae Covaci profită de moment şi cu toată opoziţia membrilor formaţiei din acea vreme, schimbă radical stilul, producând pentru prima oară în istoria muzicii româneşti o sinteză organică şi convingătoare a muzicii străvechi, de datini şi ritualuri precreştine cu groove-urile şi instrumentaţiile moderne tipice muzicii rock.
Acest gest de nesupunere nu a fost foarte apreciat de către autorităţi, care s-au grăbit să cenzureze, să taie şi să scurteze toate producţiile PHOENIX. Toate discurile scoase în anii 1970-1976 au fost supuse unor puricări şi trunchieri dure, dar ceea ce a rămas a fost încă îndeajuns de calitativ şi totodată incendiar, încât să creeze o adevărată nouă mişcare în muzică.
Formaţia concepe o operă rock bazată pe legenda Meşterului Manole, dar cenzura confiscă manuscrisul. Formaţia înregistrează doar piesa de bază, „Meşterul Manole”, şi alte două melodii şi produce un maxi-single cu acelaşi titlu. În acelaşi an PHOENIX participă cu succes la două festivaluri internaţionale de amploare : „Bratislawska Lyra” în Cehoslovacia şi „Festivalul internaţional de la Sopot”, Polonia.
Primul LP, scos după trei sferturi de an de muncă şi după o documentare profundă în domeniul datinilor şi obiceiurilor păgâne, s-a intitulat „Cei ce ne-au dat nume”, conţinând un ciclu al anotimpurilor cu cântece şi jocuri prelucrate şi compoziţii originale inspirate din acest folclor. Discul s-a vândut în câteva sute de mii de bucăţi, confirmând corecta orientare a formaţiei şi aderenţa fanilor la această nouă formă de protest artistic.
Stilul se cristalizează, prelucrările de folclor sunt înlocuite cu piese originale compuse în stilul acelei sinteze folclorice-rock ce caracterizează de acum repertoriul formaţiei. Colaborarea cu cei mai buni poeţi ai ţării îşi face şi ea efectul, calitatea textelor este excelentă, de altfel ca şi inconfundabilele compoziţii.
Următorul disc, produs în 1972, se intitulează „Mugur de fluier”, titlu cu o semnificaţie metaforică deosebită.
În iarna aceluiaşi an formaţia se retrage în munţi, unde rămâne timp de trei luni, perioadă în care se pun bazele operei rock „Cantafabule”, inspirată din semnificaţia mitologică a animalelor din fabule şi legende. Discul dublu înregistrat în primăvara anului 1973 este cea mai complexă şi evoluată lucrare a formaţiei PHOENIX. Discul s-a vândut de la început în număr de peste 500.000 de bucăţi.
În 1974 are loc giganticul concert de la Sarmisegetuza Dacica, unde formaţia PHOENIX cântă acompaniată de Dubaşii din Brăneşti, concert filmat de televiziunea română, dar cenzurat apoi, apariţia formaţiei PHOENIX pe ecran fiind interzisă.
În 1975 Covaci este luat la poliţie şi timp de două săptămâni interogat zi de zi în urma unor acuzaţii false. Ca reacţie Covaci renunţă la cetăţenia română, iar în 1976, sătul de teroare, pleacă în Olanda şi se stabileşte la Amsterdam.
În 1977 Covaci se reîntoarce în ţară şi îşi scoate toată instalaţia de sunet ce se acumulase timp de ani de zile. În boxele Marshall, cu difuzoarele scoase, închide membrii formaţiei şi cu riscul propriei vieţi îi scoate din ţară şi îi aduce în Germania unde se stabileşte noul sediu. Formaţia stabilită în Germania, după un frumos succes de început se dizolvă, membrii formaţiei căutând fiecare un succes personal. Krauser, Kappl şi Lipan au încercat să se afirme sub numele de „Madhouse”.
La sfârşitul anilor ‘70, Covaci îşi alcătuieşte o altă formaţie, compusă din membri de diferite naţionalităţi, cu care în 1981 produce LP-ul „Transsylvania Phoenix”. Formaţia păstrează acest nume în continuare, spre a se deosebi de sutele de produse cu numele de Phoenix. În 1980, PHOENIX câştigă premiul acordat de “DEUTSCHE PHONOAKADEMIE”, în 1983 Nicu Covaci cântă în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. Mai departe, Nicolae Covaci şi Erlend Krauser lucrează în 1986 la punerea în scenă a operetei lui Loyd Weber, „Evita”, la teatrul din Osnabrück. După succesul neaşteptat de mare, în 1987, teatrul din Osnabrück îl solicită pe Covaci să conlucreze la punerea în scenă a operetei „Jesus Christ Superstar”. Lucrarea este încununată cu un succes imens. Tot la mijlocul anilor ´80 apare single-ul „Ballade for you/The Lark” (1987) precum şi single-ul „Tuareg/Mr.G`s promises” (1988). În 1988 formaţia se reuneşte încă o dată în jurul lui Covaci şi concertează de câteva ori în Germania.
În decembrie 1989 are loc concertul de la „Hyde Park” din Osnabrück, concert dedicat revoluţiei ce începuse în România. Peste câteva luni, în luna mai a anului 1990, are loc prima întâlnire a lui Covaci cu publicul român după o absenţă de 13 ani, la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucureşti, unde cântă doar împreună cu Mircea Baniciu câteva piese vechi cunoscute. Surprinzător, tot publicul, unde cei mai mulţi erau născuţi după ce formaţia a părăsit ţara, cântă împreună cu cei doi, demonstrând că ştiu toate textele, silabă cu silabă. A doua zi are loc un concert susţinut de o formaţie alcătuită din prieteni. În acelaşi an PHOENIX cântă la Paris, în „La cigalle”, şi pregăteşte primul turneu în România în componenţa anilor ´70. Au loc înregistrări în formula Covaci, Baniciu, Kappl şi Lipan.
Din 1991 începând, PHOENIX concertează atât în România cât şi în diverse ţări din estul şi vestul Europei. În 1992 Covaci produce un disc de înaltă ţinută artistică, implicând vestitul cor românesc „Song” şi Orchestra simfonică a radioului Bucureşti, disc intitulat „Symphoenix”.
În 1993 apare CD-ul „Cantafabule”, iar în 1996, în urma unui nou contract cu casa de discuri Electrecord, se pun pe piaţă CD-urile „Vremuri - Anii 60”, „Cei ce ne-au dat nume” şi „Mugur de fluier”. În 1997 apare CD-ul „Aniversare 35”.
Anul 1998 aduce cu sine cel mai gigantic turneu PHOENIX prin cele mai mari oraşe ale României, cu punerea în scenă a „Cantafabulelor”, cu balet, costumaţii, proiecţii de film şi video, subliniate de o uriaşă instalaţie de sunet şi lumină. În 1999 se înregistrează un Maxi-CD cu trei piese, numit „Ora - Hora”. Urmează un turneu în Germania şi în România în componenţa noii formaţii.
În 2000 apare noul disc, intitulat „La umbra marelui urs”, însoţit de o variantă engleză, „In the shadow of the big bear”, interpretată de fostul basist al formaţiei Black Sabbath, Malcolm J. Lewis. Are loc un turneu de prezentare a discului nou în Germania.
Pe 21 octombrie 2005 Phoenix lansează albumul „Baba Novak” printr-un concert la Sala Palatului. Acest concert va fi înregistrat şi lansat un an mai târziu pe DVD-ul intitulat „Live at Sala Palatului”.
Pe 1 noiembrie 2008, la clubul „Silver Church” din Bucureşti, are loc concertul de lansare a unui nou album de creaţie, „Back to the Future...”, realizat împreună cu Moni Bordeianu. Materialul conţine piese mai vechi, majoritatea neînregistrate anterior, compuse de către Bordeianu (unele împreună cu Covaci). În acelaşi an, Jurnalul Naţional lansează o nouă ediţie de colecţie dedicată grupului Phoenix, de data aceasta însoţită de un CD compilaţie cu 18 piese.
2014 aduce schimbări masive de componenţă, dar şi muzică nouă. În luna mai apare maxi-single-ul „Asgard”, ce conţine piesa omonimă, „Vino, Ţepeş!” „Nevermind” şi „Nunta”. Acestea sunt primele înregistrări oficiale cu Costin Adam, noul vocalist. În urma a două cantonamente a câte o lună, la Sinaia şi Mangalia, sunt definitivate piesele pentru un nou album ce are ca temă principală voievozii şi regii care au luptat pentru ţară împotriva duşmanilor. Noul album se numeşte „Vino, Ţepeş!” şi este lansat în cadrul unui concert pe 6 decembrie la Palatul Naţional al Copiilor. Odată cu acest album, apar pe piaţă două volume, scrise de Nicolae Covaci, despre istoria formaţiei: „Phoenix: Însă eu, o pasăre...” şi „Phoenix: Giudecata înţelepţilor”. Primul reprezintă reeditarea cărţii „Phoenix, însă eu...”, publicată iniţial în 1994, şi prezintă istoria grupului timişorean de la înfiinţare până la plecarea clandestină în Germania de Vest în 1977. Al doilea volum reprezintă o lucrare nouă, în care Covaci relatează povestea Phoenix de după 1977.

Marea reunire
Cu echipa cu care a înregistrat albumul „Vino, Ţepeş!”, Nicolae Covaci a reuşit să arate că PHOENIX are în continuare un cuvânt important de spus în muzica românească. Iar acum, cu anunţarea turneului Phoenix 60 – atât de improbabil în urmă cu numai trei luni! – nu este exclus ca surprizele să continue.
Deocamdată, ştim că turneul ar urma să aibă loc între 15 septembrie şi 15 octombrie 2022, iar prezenţa pe scenă a foştilor membri este o certitudine. Dar această reunire ar putea să ne aducă şi alte surprize, aşteptate de mult timp de fani. Cum ar fi editarea albumului „Cantafabule 1998”, al cărui material există. Sau finalizarea proiectului „Ante-Mioriţa”. Sau multe altele.
Este de urmărit ce va putea să facă şi Timişoara pentru aniversarea de 60 de ani Phoenix – în condiţiile în care, mai nou, oraşul se chinuie să bage bani doar în Colterm, şi mai puţin în latura culturală. Ar fi, de asemenea, frumos să vedem ceva şi la mijlocul lunii aprilie, când Nicu Covaci va împlini 75 de ani.
Cert este, însă, că veştile din ultimele zile ne-au arătat un Nicu Covaci care, încă o dată, a reuşit să aducă numele Phoenix la nivelul legendei create în jurul acestui nume. Fie să renască!

Material îngrijit de Flavius BONCEA