Acte de cultură, comunicare, cunoaștere și creație cu prof. univ. dr. Ion Iliescu
Prof. univ. dr. Ion Iliescu s-a născut în ziua de 4 ianuarie a anului 1929, în comuna Elisabeta Doamna, Roman, județul Neamț. A urmat liceul „Roman Vodă” din Roman, iar Facultatea de filosofie a urmat-o la Iași, Cluj și București, cu universitari celebri: N. Bagdasar, D. Bagdasar, Șt. Bârsănescu, V. Pavelcu, I. Didilescu, L. Blaga, D.D. Roșca, Al. Dima.
A profesat la Timișoara, la Universitatea de Vest, Universitatea Banatului, Universitatea Tibiscus.
În anul 1970 a obținut doctoratul în filosofie, pe care l-a susținut la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Cluj, conducător de doctorat fiindu-i academicianul D.D. Roșca. Sub conducerea prof. univ. dr. Ion Iliescu, ca referent oficial, au fost susținute cinci teze de doctorat (la Cluj, Timișoara și București).
Prof. univ. dr. Ion Iliescu a elaborat și tipărit 800 de studii, articole științifice, peste 120 de cărți de estetică, istorie literară, folclor, teoria și istoria presei românești, cultură, filozofie etc.
Este printre puținii din România care au editat cărți bibliofile, în toată gama acestora (monumentale sau liliput, ilustrate numerotate, confindențiale, în tiraj mic de un exemplar, 15, 100 etc.). Este autorul a peste 300 de expoziții literare, documentare, bibliofile, omagiale, și toate numai din fondul bibliotecii personale.
Are expoziții în Grecia, Austria, Ungaria, Germania, Italia, Republica Moldova, Bulgaria, fosta Iugoslavie.
Biblioteca sa conține cărți, presă, manuscrise originale sau inedite de la scriitori, cărți cu autografe, documente, partituri, cărți poștale ilustrate, timbre, cărți de vizită de la mari personalități, afișe, programe vechi, deosebit de valoroase.
Despre realizările și cărțile sale s-au scris peste 500 de cronici, recenzii, aprecieri, de către academicieni, scriitori, esteticieni, literați, ziariști, pedagogi, critici literari din țară și străinătate.
- Ce reprezintă cartea pentru dumneavoastră?
- Totul. O viață de om. Viața profesorului Ion Iliescu. Eu am trăit și am creat cărți și pot spune că am lăsat ceva în urma mea. Am scris cărți, cronici, recenzii la ziare, am făcut expoziții și am editat și ziarul „Bibliofilia”.
- Vorbiți-mi despre dragostea de carte, de cărțile rare, cărțile unicat...
- Una este o carte pe care o scoți în cinci sau zece exemplare și alta este o carte tipărită în sute, mii de exemplare. Cu cât tirajul este mai mic, cu atât este mai greu să găsești o carte.
Dragostea de carte o am încă din copilărie, de pe vremea când eram la Școala Generală nr. 2 din Roman și, mai apoi, la Liceul „Roman Vodă” din aceeași localitate. De atunci am început să iubesc cartea și să adun cărți.
Cele mai rare cărți sunt de pe la anii 1500, 1600, 1700.
Urmează apoi cărțile biblice. Cea mai veche, Incunabul, datează de la 1470-1480. Dețin câteva cărți românești scrise în alfabetul chirilic, datând din perioada anilor 1820-1830-1840.
- Ați urmat facultatea în mai multe centre universitare din România...
- Am început facultatea de filosofie la Iași. Eram șase-șapte studenți și ne-am mutat la Cluj. Am încheiat facultatea la București. Apoi, am fost repartizat ca profesor de filosofie la Orăștie. Timp de zece ani, între 1952-1962, am stat acolo.
În anul 1962 am făcut o expoziție la Deva și, după ce s-a văzut ce cărți am și ce expoziție am realizat, am fost adus la Timișoara, la Universitatea de curând înființată, pe post de lector.
- Când v-ați căsătorit?
- Pe când eram la Orăștie m-am căsătorit cu Doina Popescu, profesoară de limba română. Avem o fată, Anca, profesoară la Atena, în Grecia, și un băiat, Radu, inginer chimist, care locuiește la Timișoara. Soția a plecat dintre noi în urmă cu zece ani. M-a iubit și m-a lăsat să trăiesc în mediul meu. A înțeles că eu nu pot să trăiesc în afara acestui mediu, care a fost, este și va rămâne viața mea.
- Când v-ați stabilit definitiv în Timișoara?
- În 1962, de la Orăștie am venit la Timișoara. Am locuit în mai multe locuri, până când băiatul a cumpărat casa în care locuiesc și acum. Se întâmpla prin anii '70. În această casă, în timp, s-au adunat, depozitat și expus cărți și tablouri.
- Sunteți un eminescolog recunoscut. De unde relația cu Eminescu?
- Alexandru Epure, profesor de limba română la liceul din Roman, mi-a insuflat dragostea pentru literatură și în special pentru Mihai Eminescu. Astăzi am peste 40 de tablouri și schițe cu Eminescu. Am făcut expoziții pe teme eminesciene chiar și la Roma.
Doar eu am scris 15-20 de cărți despre Eminescu. Prima a fost „Eminescu în Banat”, prin 1957, când eram încă la Orăștie. Am, probabil, câteva sute de cărți cu și despre Eminescu.
- Mai colecționați cărți?
- Chiar și acum mai cumpăr cărți, deși băiatul meu mă mai ceartă și-mi cere să nu mai cumpăr... Trebuie să știi valoarea unei cărți pentru a-i acorda atenția cuvenită. O carte se evaluează după conținut, după timpul în care a fost tipărită, după copertă. Mi-aș dori ca toate lucrările, cărțile, tablourile să fie expuse într-o viitoare casă memorială Ion Iliescu, pentru că dețin peste 30.000 de volume, iar tablouri, câteva sute.
- Care au fost cele mai grele, dar și cele mai frumoase momente ale vieții dumneavoastră?
- Cel mai greu mi-a fost în anul 1944, când au intrat rușii în țară și ne-am mutat la Caracal.
Cea mai frumoasă perioadă din viață pot spune că este cea de acum. Pot să fac ce vreau. Am în plan să amenajez o cameră Eminescu-Veronica-Creangă. Vor fi opere ale lui Eminescu și Creangă, tablouri cu Eminescu, Creangă și Veronica Micle. Cei trei au fost prieteni și au murit în același an, 1889.
- De citit, mai citiți?
- Da. Și am în plan să scriu o carte despre Ion Creangă. Am scris mult despre Eminescu, vreau să scriu și despre prietenul său.
Ziare și reviste citesc mai puțin. Mi-e greu, pentru că întregul meu univers este între aceste cărți...
M-a întrebat odată cineva câte cărți am scris. Și nu am putut să-i spun cu certitudine. Atunci m-am hotarât să fac un inventar, căci am cărți semnate ca unic autor, dar am și din acelea unde stau lângă un coautor. În altele eu sunt coautor sau îngrijitor, editor etc. Sunt apoi broșurile, adică acele cărți cu mai puține pagini decât o sută. Lângă ele așezam preprint-urile și extrasele, așa că, acum, aș putea zice că am 80 de cărți și cam tot atâtea broșuri extrase. Și mai am 800 de articole, materiale publicate în reviste de specialitate, publicistică, de cultură etc. Toate acestea le-am realizat nu cu vreun gând de recompensare sau mărire, nu pentru un titlu mai strălucitor, ci doar pentru a compensa unele mici neîmpliniri din cultura noastră.
Am putut face acest lucru pentru că am avut unele idei noi (în bibliofilie, folclor, istorie literară, estetică) și pentru că mi-am permis să le așez în litera tiparului. Faptul acesta este valabil și pentru cărțile cu Eminescu, de Eminescu și despre Eminescu. În această formă am realizat, de fapt, o bibliografie ilustrată, ceea ce aduce un plus de originalitate.
- Vorbiți-mi despre activitatea din universitățile timișorene.
- În anul 1962 am fost numit lector la Universitatea din Timișoara, anul în care instituția a primit și denumirea oficială. Am parcurs pe rând treptele de conferențiar – 1971 și apoi profesor – 1977, toate obținute prin concurs la Universitatea din Timișoara, astăzi Universitatea de Vest. Am îndeplinit și unele funcții: membru în Comisia învățământului superior pentru filosofie (1972), director al Centrului de științe socio-umane din cadrul Academiei, filiala Timișoara (1977).
- Alte activități?
- Am constituit Societatea Română de Bibliofilie, la Târgoviște, în anul 1972, fiind vicepreședinte. Sunt membru al mai multor societăți culturale, cu statut de fondator: „Neagoe Basarab”, Curtea de Argeș - 1971, „I. Heliade Rădulescu”, Târgoviște - 1972, „Ovid Densușianu”, Deva - 1973, „Nicolae Ursu”, Timișoara - 1974, „Societatea de Științe Istorice și Filologice”, București - 1965, „Prietenii Muzeului Pedagogic”, București - 1969, „Societatea prietenii istoriei, Muzeul Banatului”, Timișoara - 1975, „Cercul de folclor”, Universitatea din Timișoara - 1967, „Societatea Română de Ex libris”, Oradea - 1994.
Am fost și sunt membru, din 1974, în Comitetul de filosofia și istoria științei, Academia Română. De asemenea, am participat cu comunicări la sesiunile naționale ale Academiei de la filialele din Iași, Cluj, Timișoara, București și am luat parte la Congresul internațional de estetică din anul 1972.
Am mai susținut numeroase sesiuni naționale organizate de universitățile existente în țară, apoi la cele ale unor comitete județene de cultură, precum și la sesiuni organizate în fosta Iugoslavie, Germania, Grecia, Ungaria, Republica Moldova.
Aș numi aici și un record: cele aproximativ 300 de expoziții, documentare, bibliofile, de artă, Ex libris organizate în exclusivitate cu materialele colecțiilor mele.
- Cum v-ați organizat expozițiile?
- O expoziție prespune în primul rând multă muncă. Apoi carte, presă, manuscrise, fotografii, cărți poștale ilustrate afișe etc care trebuie selectate, aranjate, puse în valoare. Apoi mai presupune organizare, invitații, afișe, deschidere, prezentare publică și în presă, ceea ce echivalează cu multe eforturi de achiziționare, deplasare, tezaurizare etc. O expoziție este o modalitate distinctă de comunicare, un spectacol aparte, o expunere care durează între una și trei săptămâni ori chiar luni, și nu doar o jumătate de oră.
- Ce a însemnat bibliofilia pentru dumneavoastră?
- Menționez că pentru mine bibliofilia a fost nu doar un hobby, o plăcere care a solicitat energie și bani, ci o știință umanistă a cărții, o axiologie aplicată, precum și niște contribuții științifice pentru acest domeniu.
Aportul meu în domeniul esteticii a vizat unele aspecte necercetate (cursul de estetică al lui Simion Bărnuțiu, teza de doctorat din Germania a lui C. Dimitrescu-Iași, lucrări necunoscute și tipărite în Franța, aparținând lui Matila Ghyka etc.). În prezentarea istoriei esteticii, contribuțiile noastre s-au oprit cu precădere nu atât la marii noștri esteticieni, care aveau un statut clar, ci la aportul celor necunoscuți pe acest teren: D. Cantemir, C. Diaconovici Loga, Samuil Micu, D. Golescu, Ioan Budai Deleanu, și apoi Eminescu, Slavici, V. Conta, G. Coșbuc, G. Dem-Teodorescu, M. Dragomirescu.
- Ați avut contribuții și în folclor?
- În ceea ce privește preocupările de folclor, am abordat domenii nesondate sau mai puțin cunoscute, cum ar fi: folclorul minerilor, folclorul manuscriselor, folclorul din Banat.
- Lucrări în domeniul istoriei literare ați avut?
- Lucrările de istorie literară le-am realizat din perspectiva ineditului, pentru a putea aduce contribuții noi în cunoașterea scriitorilor Eminescu, Alecsandri, Creangă etc. Am valorificat, astfel, materialul inedit din corespondență, acte oficiale și documente legate de viața scriitorilor, materiale de presă și așa mai departe. Iar pentru istorie am încercat valorificarea forțelor creative pentru domeniile spiritului din Hunedoara, Timișoara, Orăștie, Reșița etc. prin monografii.
Consider, de asemenea, că, unele dintre cursurile mele universitare mai vechi sau mai noi, tipărite sau litografiate, pot fi convertite oricând în cărți. Dintre revistele care au publicat studii din acestea amintesc: „Limba și literatura”, „Cercetări filosofice”, „Revista de filosofie”, „Analele Universității din București” (Estetica), „Steaua”, „Analele Universității din Timișoara” (seriile de filologie și seria de științe sociale), „Scrisul Bănățean”, „Orizont”, „Studii de filosofie” - Timișoara, „Transilvania” - Sibiu, „Familia” - Oradea, „Lumina”, „Limba Română” - Iugoslavia, „Lenau Forum” - Austria, „Sociological Abstracts” - California, Statele Unite ale Americii.
La mai multe reviste din Timișoara am fost redactor și membru în comitetele de redacție. Fac o precizare, și anume că studiile, articolele mai ample și cărțile noastre au beneficiat de cronici, recenzii, menționări sau au fost citate în țară și în străinătate.
- La ce edituri ați tipărit cărțile dumneavoastră?
- O bună parte din cărțile mele au fost tipărite de EPL, Editura Didactică și Pedagogică, Editura Științifică, Editura Minerva, Editura Facla din Timișoara, Universitatea din Timișoara, dar și de către comitetele județene de cultură Timiș, Hunedoara, Caraș Severin, la editurile Mitron, Brumar, Eurostampa (din Timișoara). Și am editat câteva zeci de volume...
- De-a lungul vremii, cine a scris despre dumneavoastră?
- Au scris articole, cronici sau recenzii despre lucrările mele un număr mare de oameni ai condeiului, dintre care amintesc doar câteva nume: academicienii Perpessicius, D.D. Roșca, Al. Dima, Șerban Cioculescu; scriitorii Fr. Liebhard, Al. Jebeleanu, Marcel Pop Corniș (SUA), R. Flora (Iugoslavia), A. Buteanu, Mircea Șerbănescu; istoricii literari Mircea Popa, M. Zaciu. D. Vatamaniuc, N. Liu, Al. Piru, Z. Ornea, I.D. Laudat, N. Gheran, Cornel Nistor; esteticienii-filosofi I. Ianoși, V. Florescu, Gr. Smeu, P. Ursachi, D. Ghișe, M. Petrișor, T. Bălașa, G. Stoia, T. Popescu, V. Muscă, M. Ciurdaiu; criticii literari N. Balotă, Adrian Marino, T.L. Birăescu, T. Rotaru, A. Sasu, L. Drâmbă, A.Z.N. Pop, B. Buzilă, R. Pantazi, E. Dorcescu; folcloriștii N. Ursu, I.C. Chitimia, Ov. Barlea, Ov. Papadima, I. Taloș, D. Lazăr, V. Adăscăliței, R. Cosmin. I. Ionică, S. Ionescu; muzicologii Doru Popovici, O. Lazăr Cosma, D. Vulpe, P. Bentoiu; istoricii I.D. Suciu, T. Trapcea, Ispas Moțiu, Fl. Medeleț; filologii Șt. Munteanu, Cezar Apreotesei, P. Baciu, I.D. Bălan, G. Bulgar, D. Comloșan, M. Grozav, V. Iancu, G. Jurcan, Fr. Remell.
În străinătate au scris și au apreciat unele dintre lucrările mele: Hans Diplich - Germania, I. Ianoși - Franța, Mario Piernola - Italia, T. Ivanov, R. Flora - Iugoslavia, publicații din California, Ungaria, Republica Moldova, Austria, Grecia etc.
Dacă ar fi să totalizăm cronicile, recenziile, aprecierile, acestea ar urca la câteva sute bune. Ele atestă din plin valoarea contribuțiilor și cercetărilor pe care le-am avut.
- De fapt, câte cărți aveți scrise?
- Am publicat până acum 73 de cărți și broșuri semnate Ion Iliescu. Am 14 cărți în colaborare cu încă un autor. În calitate de coautor, la cărți cu mai mulți autori, am 14 volume. Am îngrijit, compus și editat 12 preprinturi. Ar fi de reținut, apoi, cam 10-12 extrase care au statut de autonomie.
Paleta disciplinelor este și ea extinsă, pentru că domeniile abordate au fost: estetica, istoria literară, bibliofilia, folclorul, jurnalistica, teoria artei, istoria presei, cultura, bibliografia, muzica.
- Despre ce autori ați scris?
- Personalitățile pe care le-am onorat prin noi contribuții au fost Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Aron Cotruș, Simion Bărnuțiu, Constantin Dumitrescu Ion, Ovid Densușianu, Matila Ghyka, Nicolae Titulescu, Alexandru Dima, Alexandru Epure, Constantin Diaconovici Loga și alții.
- Câte expoziții ați avut?
- Așa cum mai aminteam, cu cărțile, revistele și celelalte produse am organizat peste 300 de expoziții în țară și străinătate.
Am făcut obiect al colecționării toate produsele tiparului, de la abțibild de ziar, de la cărți poștale ilustrate și timbre, la fotografie sau bancnote.
Precizez, dacă mai este de vreun folos, că toate acestea le-am realizat fără nici o sponsorizare, fără gând de câștig sau răsplată (diplome, titluri, decorații), doar pentru actul de cultură, comunicare, cunoaștere și creație.
În același spirit, amintesc și alte „fapte”: am creat cea dintâi facultate de jurnalistică, aici în Banat, la Universitatea „Tibiscus”. Sunt fondatorul Facultății de științe ale culturii de la Universitatea Banatului, la ambele aducând și acreditarea oficială.
- A fost scrisă vreo carte despre munca, despre activitatea dumneavoastră?
- Nu s-a scris o carte, și n-o am nici eu în gând, despre munca mea. Cu toate acestea, între cărțile mele, am două volume de recunoaștere, unul compus numai din dedicațiile pe cărțile oferite de către diverse personalități, altul - la împlinirea a șapte decenii de viață, scos de Universitatea Banatului, în care aflăm o bibliografie a materialelor publicate de mine, ce cuprinde peste 800 de titluri.
Nu m-am gândit niciodată și n-am fost recomandat la forurile în drept pentru o recunoaștere oficială. Toate titlurile - de la cel de universitar, la cel de „director” al propriei mele biblioteci - le-am deținut firesc, pe baza muncii, creației și realizărilor mele. Nu se cunoaște prea bine faptul că biblioteca mea (alcătuită, piesă cu piesă, din achiziții) deține un patrimoniu de cărți rare, vechi, documentare etc., corespondență și manuscrise inedite de la mari scriitori de-ai noștri, întreaga tipologie a presei și editărilor vechi, produse precum partituri, fotografii, tablouri și grafică, produse poștale, hărți, afișe, cărți poștale ilustrate, pe care nu le dețin în fondurile lor alte mari biblioteci din țară.
Din asemenea comori s-a împărtășit și publicul la expoziții, cei care au urmărit acțiunile mele la televiziune, radio, presă scrisă. În această direcție a colecțiilor mele, încă nu am reușit să alcătuiesc o bibliografie a acestora pe domenii.
Nu am pieptul plin de decorații; cu toate acestea, mă mândresc cu medalia oferită pentru preocupările mele consacrate lui Mihai Eminescu. Încă nu am epuizat resursele pentru noi proiecte, cărți, expoziții, fapte de cultură sau comunicări științifice. În sfârșit, nu am în plan, încă, obicetivul de a valorifica cele câteva sute de scrisori ale corespondenței mele cu oamenii de cultură români și străini, tezaurizate pe parcursul celor peste patru decenii de activitate intelectuală pe care îi am.
A consemnat, Petru Vasile TOMOIAGĂ
