A trăit în sărăcie, dar și-a dedicat întreaga viață creației lăsând în urmă o operă impresionantă. După 1990, Ştefan Jäger a devenit un simbol al artei plastice bănăţene, sub numele consacrat de "pictor al şvabilor" care a trecut graniţele României. Picturile sale descriu istoria, viața, tradițiile și obiceiurile șvabilor bănățeni, colonizați în această parte a Europei în secolele XVIII – XIX. El s-a impus mai ales prin tripticul "Colonizarea şvabilor în sud-estul Europei", o lucrare monumentală, expusă în holul central al Casei "Adam Muller Guttenbrunn" din Timişoara.

Ștefan Jäger ocupă un loc aparte în arta plastică românească. Sensibilitatea artistului  răzbate din picturile sale care oglindesc nesfârșita câmpie a Banatului, iar empatia sa față de greutățile îndurate de șvabii colonizați e lesne de observat. Deși nu a făcut avere din pictură și-a închinat întreaga viață creaţiei plastice.

Viața

Ștefan Jäger – pictor român de etnie germană – s-a născut la Cenei în 31 mai 1877 și  a fost fiul bărbierului Franz Jäger și al Magdalenei Schuller din localitate. La vârsta de 12 ani, în 1889, a fost dat la școala privată pentru băieți "Franz Wieszners" din Timișoara, iar patru ani mai târziu a urmat liceul în Seghedin (1893-1895); acolo și-a descoperit pasiunea pentru pictură. La vârsta de 18 ani s-a înscris și a studiat la Academia de Artă din Budapesta, unde   a fost influențat de pictori faimoși ai epocii, precum profesorul Ede Balló, Greguss sau Bertalan Székely.

În aceeași perioadă tatăl lui Ștefan s-a îmbolnăvit grav și nu a mai reușit să-l susțină financiar. După decesul părintelui, care a survenit în 1910, pentru a-și putea continua studiile, Ștefan a fost nevoit să găsească o slujbă de tutor la o familie bogată din capitala Ungariei. Primele picturi i-au fost cerute de galeria privată "Almasy" din Budapesta, unde motivele religioase, natura statică și peisajele lui Jäger s-au dovedit a fi foarte căutate. Totodată, tânărul a primit diferite comenzi pentru icoane și altare din orașele Arad, Jazowa și altele.

La începutul secolului XX, Jäger era deja bine cunoscut. În 1906 a pictat – "Colonizarea șvabilor" –  comandată de autoritățile din Cărpiniș  și plătită de șvabii din comună.

Odată cu terminarea studiilor în arte, Ștefan Jäger a întreprins și alte călătorii, în Germania, Austria și Italia. Totuși, în 1910, atras de mirajul zonei, el a decis să se stabilească definitiv în Banat, la Jimbolia, localitate importantă a șvabilor bănățeni, unde și-a petrecut restul vieții. Între 1914 și 1918 pictorul a fost încorporat în armata austro-ungară, a luptat pe frontul din Dalmația, iar după război s-a întors la Jimbolia.

Cu timpul, Ștefan Jäger a devenit faimos în Banat, unde era cunoscut ca „pictorul șvab”. În anii 50 ai veacului trecut, el a fost decorat cu Ordinul Muncii, dar acesta nu i-a adus niciun sprijin material. De multe ori a fost nevoit să îndure foamea şi frigul, și să picteze pe placaj. Spre sfârşitul vieţii, artistul a fost ajutat să se aboneze la cantina socială din Jimbolia. El nu a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, iar când a trecut în eternitate avea în lucru tabloul "Portretul unei ţigănci" şi acuarela "Drumul căruţei prin lanul de grâu". S-a stins  din viață pe data de 16 martie 1962 și este înmormântat la Jimbolia, alături de mama sa.

Tripticul. Opera

După ce și-a încheiat studiile la Academia de Arte din Budapesta, Jäger a revenit în Banat și în 1906, la solicitarea comunităţii şvăbeşti din Cărpiniş, a executat prima sa lucrare "Colonizarea șvabilor". Pictura  excepţională a fost apreciată, numai că la inaugurare artistul a remarcat că portul tradiţional al şvabilor reprezentaţi pe pânză nu respectă linia originală a veşmintelor purtate de aceştia. Recunoscând talentul tânărului Jäger, comunitatea locală a şvabilor a adunat peste 4.500 de coroane, preţul a patru vagoane şi jumătate de grâu, şi i-a suportat financiar o călătorie de documentare în Germania, (la Ulm, Stuttgart și Nürnberg), pentru a studia la  faţa locului portul  popular autentic. La  întoarcere, în 1910, Ștefan Jäger a finalizat  un triptic, pictura monumentală "Colonizarea şvabilor din sud-estul Europei". Aceasta, dar și celelalte lucrări ale sale reflectă infinita bogăție a vieții bănățenilor: sărbători, tradiții, case și grădini, scene de muncă, și descoperă o cunoaștere profundă a naturii în ritmul anotimpurilor. Jäger a pictat și Kirchweih-ul în toate detaliile lui.

Printre lucrările cele mai appreciate se numără: Die Ansiedlung der deutschen im Banat, Die Einwanderung der Deutschen in Ungarn, Des Schwaben Kulturarbeit.

Ştefan Jäger are un loc esential în arta plastică românească, pentru că a pictat  câmpia Banatului, curţile, grădinile cu păsări, bucătăriile, portul şvabilor, târgurile, joaca puștilor pe ulițele satului, bătăile dintre băieţi, sărbătorile religioase, Kirchweih-ul. Totdată, el a surprins în pânzele sale portul altor etnii, oameni îmbrăcaţi în costume româneşti aflaţi la muncă în  câmp sau cu oile la păscut. Pe lângă colonizarea șvabilor, picturile sale redau și alte evenimente istorice, precum  deportarea  germanilor în  Bărăgan sau în  Uniuhea Sovietică.

Colonizarea șvabilor

Colonizarea șvabilor  a început după ce Imperiul Habsburgic a eliberat în 1716 Banatul de sub ocupația otomană și a fost justificată prin rațiuni strategice și politice de extindere a imperiului, dar și prin dorința de revigorare și repopulare a regiunii, slăbite din punct de vedere economic și demografic de războaiele austro-turce.
Coloniștii șvabi erau originari din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Elveția, Alsacia, Lorena, Luxemburg; din Bavaria, Suabia și Hessa precum și din Stiria austriacă. Ei s-au îmbarcat cu propriile căruțe pe Dunăre, din orașul Ulm, dar și din alte porturi dunărene, de unde au fost transportați până la Belgrad, și de aici au pornit pe jos spre viitoarea patrie.  Majoritatea coloniștilor proveneau din mediul rural, erau fii ai unor familii sărace de țărani, care nu aveau mari șanse de succes în țara lor de baștină. Desi li s-a promis că vor găsi pământ bogat în Banatul proaspăt eliberat de sub ocupaţia otomană, la faţa locului au găsit sărăcie, teren gol, fără case, fiind nevoiţi să-şi ridice locuinţele din temelii. Colonizarea șvabilor în Banat s-a făcut în trei valuri, prima generaţie găsind aici moartea, a doua nevoia şi abia cea de-a treia, pâinea.

Primul val de emigrare a început în toamna anului 1718,  în timpul împăratului Carol al VI-lea și s-a numit „colonizarea carolină”. Până în 1740 între 15 mii și 40 de mii de coloniști germani au sosit în Banat. Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la două – trei  luni de la sosire. Cunoscut și sub numele de „Colonizarea tereziană”, al doilea val de coloniști a venit în Banat între 1744 și 1772, în timpul domniei împărătesei Maria Tereza. Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, plănuită în detaliu de administrația austriacă. Sate, orașe și străzi au fost desenate pe planșetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în arhitectura și urbanistica epocii. Aproximativ 75 de mii de coloniști sosiți în această perioadă  au primit sprijin financiar și scutiri de impozite pe termen lung. Al treilea și ultimul val de emigrare s-a numit „colonizarea iozefină” și a avut loc între anii 1782 și 1787, în timpul împăratului Iosif al II lea.

Muzeul Ştefan Jäger

La Jimbolia, în fostul atelier al pictorului, a fost deschisă  Casa Memorială Ştefan Jäger încă din anul 1969. După 1990, edificiul a ajuns într-o stare avansată de degradare şi în 1994 cu sprijin financiar al Ministerului Culturii din landul Bavaria, Germania, şi cu o contribuție mai mică a Primăriei Jimbolia a fost demolată și reconstruită o parte din clădire. Astfel a luat ființă Muzeul Stefan Jäger, a cărui deschidere oficială a avut loc în 4 aprilie 1996.

Cele cinci încăperi ale Muzeului "Ştefan Jäger", sunt structurate într-o secţie de etnografie, o secţie de arheologie, o cameră cu fotografii ale personalităţilor din Jimbolia, o sală de şedinţe, o cameră şvăbească şi un coridor luminos destinat expoziţiilor, care au loc cu diferite ocazii. Atelierul pictorului, situat în partea veche a clădirii, a rămas neschimbat şi cuprinde obiecte care au aparţinut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele şi schiţe.

În curtea Muzeului „Stefan Jäger” a fost inaugurat în 4 aprilie 1996 un bust dedicat pictorului șvab. Acesta a fost realizat din bronz în atelierul artistului Andreas Kirchner.

În ultimul timp aici au avut loc mai multe activități artistice, printre care amintim simpozionul de artă dedicat ceramicii raku (o metodă japoneză, tradiţională, de ardere a ceramicii, născută din cultul ceaiului, în secolul al XVI-lea), un eveniment unicat în această parte a țării. 

Poveste de viață

Ștefan Jäger a fost un om care a avut probleme cu banii și atât timp cât a trăit nu s-a îmbogăţit din pictură – astăzi lucrările lui se vând pe bani grei. Fire închisă şi retrasă, Jäger era considerat de mulţi un mizantrop, făcându-i pe unii să se teamă de a-i trece pragul atelierului de pictură din Jimbolia, în timp ce alţii, cunoscându-i starea financiară extrem de precară, îl invitau la masă, în familie. Pentru ca artistul să-şi poată achita dările cetăţeneşti, oameni înstăriţi din oraș îi cumpărau uneori, câte un tablou.

În Jimbolia circulă o poveste  adevărată: în anii 50 două doamne în vârstă, cadre didactice,  au mers la Jäger acasă să cumpere un tablou. Au sunat, el s-a lăsat mult aşteptat, iar când le-a văzut, le-a închis uşa în față. Femeile au insistat să sune, Jäger a revenit, a deschis și după ce a aflat ce vor le-a poftit să ocupe loc într-o încăpere, iar el a intrat în atelier şi a continuat să picteze, în tăcere. După zeci de minute, cele două doamne au început să facă puţin  zgomot, să-i atragă atenţia că ele mai sunt, încă, acolo. El a venit  și le-a arătat  un catalog cu tablouri. După alte minute bune, le-a întrebat ce pictură doresc să cumpere. Ele au ales un tablou care reprezenta o curte cu păsări, specific şvăbească. Jäger le-a întrebat ce lucrează, și când a aflat că sunt profesoare, li s-a adresat: „Păi voi nu aveți bani să cumpărați tabloul acesta”. Doamnele şi-au pierdut din elan și au început să dea înapoi.  Pictorul le-a întrebat ce salariu lunar au și când a aflat că e foarte mic Jäger le-a spus: „Uite, nu vă cer preţul pe care l-am spus prima dată, dați-mi doar o parte din salariu şi luați tabloul”. Apoi, le-a spus ambelor dăscăliţe: „Căutaţi ca în meseria voastră să îndreptaţi copiii spre artă''.

Deși Ștefan Jäger este pictorul reprezentativ al șvabilor bănățeni, importanța sa în arta plastică românească rezidă în faptul că în lucrările lui, a reușit să transpună vizual diferite elemente specifice multiculturalității întregului Banat. 

Artistul a fost fidel valorilor umane, a îndrăgit frumosul vieţii, oamenii simpli, obiceiurile și evenimentele majore din viața satului bănățean. El a pictat roata de tors, faţada barocă a caselor șvăbești, buchetul de rugă („Kerweih-strauss"), freza în codiţe prinse şi portul fetelor bogat, festiv. Ştefan Jäger a iubit nu numai șvabii, dar și întregul Banat.

Răzvan IDVOREAN