În ziua de 30 august 1940 a fost semnat Dictatul de la Viena (paradoxal numit Arbitrajul de la Viena), o zi în care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei, în favoarea Ungariei horthiste. Astfel, parte din regiune a fost mutilată asemeni românilor – inclusiv femei și copii – care au fost străpunși de baionetele dirijate de amiralul Miklos Horthy.

În 29 august 1940, ministrul de externe al Germaniei naziste, Joachim von Ribbentrop a impus României și Ungariei dictatul de la Viena, în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe. Hitler l-a amenințat pe regele Carol al II-lea cu ștergerea României de pe hartă, în cazul unui refuz.

Regele a convocat mai multe consilii de coroană în care a ridicat problema opunerii rezistenței armate, dar exista riscul unei agresiuni militare din partea Axei, căreia țara noastră nu i-ar fi făcut față. Monarhul a întrebat cât ar rezista armata într-un eventual război cu nemții și i s-a răspuns că nu mai mult de două săptămâni. În România, vestea cedării unei mari parți a Transilvaniei a produs un șoc. Regele a fost învinovățit și de pierderea în aceeași vară a celorlalte teritorii: Cadrilaterul, Bucovina de Nord, Basarabia și Ținutul Herța.

Intrarea lui Horthy în Transilvania

Dictatul de la Viena prevedea ca te­ritoriul cedat Ungariei să fie predat în mod pașnic în 9 etape și zone, în perioada 5 – 13 septembrie1940, pe măsura retragerii armatei române. În ziua de 5 septembrie Miklos Horthy și Pal Teleki, primul-ministru al Ungariei au intrat în Satu Mare, în fruntea unei coloane militare. Jurnaliștii de la Gazeta de Maramureș citează proclamația citită la mitingul organizat cu acest prilej, care menționează acțiunile ce vor fi întreprinse contra populației românești și incită la ură. Acum, prin prezența noastră la Satu Mare, vă aducem noua libertate, frați ungari. V-ați întors acasă, fraților, la mama voastră, Un­garia. Ați îndurat proba dis­prețului din partea celui mai crunt dușman, România. De acum înain­te, vom rămâne împreună pentru totdeauna în Ardeal, pentru că așa au dorit marii conducători  Adolf Hitler și Benito Mussolini. Duș­manii Ungariei, românii, trebuie suprimați prin toate mijloacele”.

Atrocitățiile comise de Horthy

Trupe maghiare au intrat în comuna Treznea din județul Sălaj și după ocuparea localității au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de "Masacrul de la Trăznea". Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut, cărora le-au urmat mulți români și evrei care au fost străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.

Mărturiile cele mai cutremurătoare vin din partea unui supravieţuitor al măcelului horthyst. Este Gavril Butcovan, un sătean din Ip, localitatea ocupată de horthyşti în toamna lui 1940.

Ce a spus acesta, dar și informații importante despre contextul istoric și ce au făcut autoritățile române de la acea vreme, veți putea citi într-un articol documentar ce va fi publicat în ediția tipărită a Ziarului Timișoara, vineri, 2 septembrie.

 

Răzvan IDVOREAN