Înființat în anul 1880 din dispoziția generalului Anton von Scudier, parcul din preajma Catedralei Mitropolitane poartă astăzi numele fondatorului său și este unul dintre cele mai vechi din Timișoara. De-a lungul timpului în acest spațiu au fost mai întâi săpate morminte, din care osemintele au fost mutate ulterior în nou-înființatul cimitir din Calea Lipovei. Apoi în acest loc a fost esplanada cetății Timișoara, un câmp lat de aproape un kilometru, aflat în afara fortificațiilor, pe care, potrivit regulilor militare de la acea vreme, nu erau permise constructiile. Povestea parcului care are o istorie fascinantă de peste 150 de ani, a început după defortificare. Astăzi zona este una de promenadă, o oază de verdeață destinată locuitorilor orașului.

Istoric

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea Timișoara era o cetate fortificată, dar foarte mică în comparație cu dimensiunea de acum a orașului. Majoritatea populației locuia în afara zidurilor ei, în special în zona Iosefin, în partea de sud-vest a localității, dar existau așezări și spre nord-vest (actuala Mehala) și est (actualul Fabric). Între fortificațiile exterioare ale cetății și aceste zone locuite, doctrina militară a vremii cerea să existe esplanada, un spațiu liber de 949m, unde nu se permitea ridicarea unor construcții.  Dezvoltarea orașului și a tehnicii militare au făcut ca fortificațiile să nu mai fie necesare pentru apărare, așa că primarul din acea perioadă, Karol Kuttel a început demersurile pentru demolarea zidurilor. Se dorea astfel recuperarea terenului ocupat până la acea vreme de asemenea construcții și esplanade.

La 10 noiembrie 1868 împăratul Franz Joseph a aprobat reducerea zonei la 569m, dar cu obligația ca noile străzi să fie amplasate radial față de cetate, din considerente militare. Întrucât fortificațiile și terenul esplanadei erau proprietatea Ministerului de Război de la Budapesta, în 1872 s-a primit aprobarea pentru demolarea zidurilor de apărare. 

În zona actualului parc, între anii 1738 și 1771, spre Iosefin, între cetate și canalul Bega era un cimitir civil și militar, unde au fost înmormântați între 8 mii și 9 mii de oameni morți în special în timpul epidemiei de ciumă. În 1870, Anton Scudier, comandantul Banatului din acele timpuri, a dat ordin ca osemintele sa fie mutate într-un alt spatiu creat  pentru locurile de veci, pentru ca  zona să fie transformată într-o gradină publică destinată promenadei. Oaza de verdeață ce avea să poarte numele generalului a fost amenajată pe o suprafață de aproximativ 10 hectare, potrivit documentelor din arhiva Banatului.

Parcul avea peluze întinse, cu o suprafață mare de gazon, covoare de flori, gard viu si buchete de arbori, dar și mai multe alei.

În 1881 în parc a fost amplasată statuia generalului Scudier, în mărime naturală, din fontă aurită. Inscripția, în limba germană, de pe soclu era:

Dem Andenken des Feldzugmeisters Freiherren Anton Scudier, gewesenen Militarkommandanten von Temesvar/, Dem begeisterten Forderer der Verkehrs und Verschonerungs Interessen dieser Stadt/, Dem Initiator dieser Anlage/, Alls Zeichen dankbarer Annerkenung errichtet von der Burgerschaft der kon. Freistadt Temeswar im Jahre 1881

În traducere:

În amintirea comandantului imperial regesc baron Antoniu Scudier, însuflețitul sprijinitor al intereselor artistice, de comunicație ale orașului, începătorul plantațiunilor. Drept recunoștință ridicat în 1881 de cetățenii orașului liber regesc Timișoara.

Din păcate statuia a fost distrusă la 26 octombrie 1918, în contextul tulburărilor determinate de prăbușirea frontului austro-ungar, iar pe soclul ei a fost instalat ulterior un ceas. Până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial parcul s-a numit Parcul Scudier. După venirea rușilor în țară, de la începutul  anilor 1950 și până în 1955,  parcul s-a numit Iosif  Visarionovici  Stalin, apoi Parcul Central. Din 2015 denumirea  a redevenit „Anton Scudier”.

Bani pentru parc

Pentru a finanța întreținerea noului parc s-a înființat o asociație ce a decis ca în spațiu să fie organizate concerte pentru care se percepea o taxă de intrare de 30 de creițari, iar banii strânși în acest mod erau investiți în întreținerea grădinii publice. După 20 de ani de la inaugurare, zestrea parcului a fost îmbogățită cu o sută de copaci. Începand cu 1905, de Parcul Scudier s-a ingrijit Primăria Timișoarei care a construit si un cinematograf.

„În Parcul Scudier, pe langă podul Traian (anterior Hunyadi) în anul 1905 a fost construit Cinematograful Bioskop unde au fost prezentate printre altele filme despre razboiul ruso-japonez și alte evenimente din lumea de atunci. În mijlocul parcului Scudier se afla un pavilion de muzică”, se arată în Analele Banatului.

Mai tarziu, administrația a instalat în parc o Diorama Mondială – un tablou uriaș cu mai multe scene care înfățișau peisaje aproape desprinse din realitate, un strămoș al tehnologiei 3D din zilele noastre. Aceasta a costat 14.700 de coroane, iar banii veneau de la un întreprinzator local. Cei care voiau să vadă diorama trebuiau să achite un bilet, iar din fondurile strânse erau ajutați sărmanii orașului.

Monumentul Ostașului Român!?

Astăzi, în locul statuii lui Anton von Scudier este amplasat Monumentul Ostașului Român, sculptat de Ion Vlad. Ridicat din marmură de Ruschița, a fost dezvelit la 30 decembrie 1962 și dedicat „ostașului sovietic eliberator”. Ulterior s-a propus să fie mutat în cimitirul militar sovietic din Calea Lipovei, iar în locul său să fie refăcută statuia generalului Scudier. Ținând cont că exista deja o construcție ridicată în memoria soldaților ruși și că în epocă toate armatele din estul Europei aveau uniforme asemănătoare, pe monument a fost amplasată inscripția:

Glorie ostașilor români, moștenitori ai tradițiilor eroice străbune, care au luptat cu eroism împotriva fascismului, pentru libertatea și independența patriei”.

După 1989 inscripția a fost modificată, monumentul fiind astfel „reciclat”:

Glorie ostașului român, moștenitor al tradițiilor istoriei străbune care a luptat cu eroism împotriva bolșevismului și fascismului pentru libertatea și independența patriei”.

Inscripția actuală este considerată și ea inadecvată istoric deoarece armata română a luptat nu numai împotrivă, ci și alături, atât de germani, cât și de ruși.

În anul 2013, Primăria Timișoara a supus la vot viitorul aspect al parcului, iar oamenii au avut de ales între două variante: grădina vieneză sau grădina englezească. În urma sondajului, cei mai mulți timișoreni au optat pentru reamenajarea parcului în stil vienez. La jumătatea anului 2017 spațiul a intrat într-un proces de reamenajare: au fost instalate pergole noi, gradene, un labirint în formă de ginkobiloba și au fost plantate specii noi de flori si arbusti.

Stăvilarul din  Parcul Scudier

Cu șapte ani în urmă, arheologii care au lucrat în zona Pieței 700 au avut parte de o surpriză de proporții. Efectuarea lucrărilor de cercetare cu ocazia realizării parcării din zonă şi a săpăturilor la fundaţia unei clădiri de birouri, plus scanările extrem de precise ale terenului Timişoarei, au scos la iveală că în oraş mai există un stăvilar, asemănător celui descoperit în Piața 700, dar mult mai mare. Regretatul arheolog Alexandru Szentmikloși de la Muzeul Banatului, era de părere că acesta poate fi pus în valoare şi poate deveni o atracţie turistică:

Vă pot spune că în urma cercetărilor şi a scanărilor 3D am descoperit existenţa unui alt asemenea stăvilar. Acest ansamblu este cu mult mai mare și este situat în zona 0 a Timişoarei, în Parcul Central (n.r.: Anton Scudier ). El poate fi păstrat în actuala locaţie, fără a fi nevoie de relocarea sa. Vom propune valorificarea acestui monument emblematic pentru orașul nostru. Deja precedentul există, formulele există, costurile însă nu le cunoastem, a declarat la vremea respectivă pentru Radio Timișoara, Szentmikloși.

Potrivit arheologilor, Cetatea Timişoarei a avut în total patru asemenea construcții pentru controlul apei care umplea şanţul de apărare. Un stăvilar de mari dimensiuni, cel din Parcul Scudier, care permitea intrarea apei în şanţul de apărare, şi trei mai mici, folosite pentru a permite evacuarea ei.

„Timișoara a avut patru stăvilare: prin unul intra apă în șanțul de apărare, iar prin celelalte trei stăvilare mai mici era evacuată apa din șanțul de apărare, atunci când trecea pericolul. Noi am gasit unul dintre cele trei stăvilare mici, de evacuare. Cel mai mare este conservat, bănuim în stare excepțională, în Parcul Central, având în vedere că nu s-a construit nimic acolo”, a declarat cu ani în urmă regretatul arheolog.

Parcul ”Anton Scudier” este unul dintre cele mai vechi ale orașului, iar istoria zonei merită prezentată, într-un fel sau altul, tuturor celor care peste ani și ani se vor plimba prin ceea ce odată a fost un cimitir, esplanadă și în prezent spațiu de promenadă.

 

Răzvan IDVOREAN