23 august este o zi cu semnificații multiple pentru românii de astăzi. O dată controversată care pentru unii înseamnă momentul în care Regele Mihai a scos țara dintr-o alianță nefericită, pentru alții, data la care România a trădat alianța din care făcea parte. Pe de altă parte, pentru mulți reprezintă fosta zi națională, în care erau obligați să participe la parade pompoase și să înalțe ode „conducătorului iubit”.

În acea zi de final de vară, an de an, toată suflarea oamenilor muncii din marile oraşe era mobilizată în defilări fastuoase dedicate conducătorului suprem şi partidului unic. Pregătirile pentru parada de 23 august începeau cu luni înainte. Fiecare întreprindere, uzină, fabrică sau atelier mobiliza o armată de oameni, pe cei mai pricepuţi şi îndemânatici, care se ocupa de execuţia panourilor propagandistice ce erau purtate pe braţe la defilare. 

Aceste panouri uriaşe din lemn erau învelite în pânză roşie peste care erau aplicate litere tăiate din polistiren sau carton alb. Fiecare instituţie în parte avea zeci de astfel de pancarte pe care erau cusute lozinci dedicate Partidului Comunist şi liderului acestuia.

Coloana care defila pe bulevardele oraşelor era extrem de bine organizată. Se forma de regulă pe cinci sau şapte rânduri şi se respecta o anume ierarhie. 

Momentul istoric

23 august coincide și cu semnarea în 1939 a Pactului Ribbentrop - Molotov, (sau Pactul Hitler-Stalin) între Germania şi Uniunea Sovietică, act care a însemnat împărţirea sferelor de influenţă în Europa între cele două puteri. Practic, acest pact de neagresiune între cele două mari puteri stipula, printre rânduri, că fiecare dintre ele era liberă să acţioneze conform propriilor interese politice şi teritoriale, cu condiţia să nu o facă în detrimentul celeilalte părţi, iar miezul problemei îl reprezenta de fapt controlul asupra spaţiului european dintre cele două state. Pentru țara noastră, semnarea pactului a însemnat pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța.

În zona de est, URSS dorea anexarea Basarabiei, iar Germania Nazistă avea interese economice în România, mai ales în zona câmpurilor petrolifere, dar şi interese politice, țara noastră fiind un stat tampon, în cazul în care sovieticii şi-ar fi schimbat planurile. Cu toate acestea, nemţii nu erau interesaţi de Basarabia, aşa că le-au dat-o ruşilor, fără să ezite. Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, aşa cum remarcau germanii, erau foste teritorii ale Imperiului Austro-Ungar, deci ar fi intrat în sfera de influenţă a Germaniei Naziste. În asemenea condiţii, Hitler dorea ca acestea să rămână pe teritoriul României, stat pe care şi-l dorea ca ”vasal” în această parte a Europei, un adevărat izvor de resurse pentru purtarea războiului. Ruşii aveau însă alte planuri, iar improvizaţia lui Molotov a lăsat, până astăzi, România fără acele teritorii. Doi ani mai târziu, în 1941, Hitler a atacat URSS.

23 august 1944 este momentul istoric la care urmează să facem referire și trebuie să îi pomenim pe cei doi actori principali de atunci: Ion Antonescu, mareșal al armatei române, care avea titlul de conducător al țării; celălalt, Regele Mihai, un tânăr de 23 de ani. A fost ziua în care cei doi au avut o întâlnire ce a schimbat viitorul României. Istoricul Adrian Cioroianu a explicat momentul într-una din emisiunile sale, ”5 minute de istorie”, difuzată de TVR.

În alianță cu Germania nazistă, armata română intrase în război în iunie 1941 și începuse o campanie dramatică împotriva Uniunii Sovietice, dar din vara anului 1943, Armata Roșie a lui Stalin se afla pe contraatac. În plus, trupele britanice și americane erau și ele în ofensivă și în iunie 1944 au debarcat victorioase în Europa. Pe 5 august, în localitatea Rastenburg din Germania a avut loc ultima întâlnire dintre Ion Antonescu și Adolf Hitler. Întrebat de acesta din urmă dacă România va merge până la capăt în acel război, Antonescu a dat de înțeles că țara sa nu are interesul de a rupe relația cu Germania”.

Pentru ambii conducători, coșmarul de atunci se numea Uniunea Sovietică. În jumătatea a doua a lunii august, mai exact pe data de 20, trupele comuniste au început un atac masiv pe linia Iași – Chișinău, au spart rezistența româno-germană și au înaintat spre Focșani. În acest context, două zile mai  târziu, mareșalul  Antonescu s-a întors de pe frontul din Moldova, iar pe 23 august 1944 a cerut o audiența la Regele Mihai.

Această audiență a început la ora 16.10 și a avut loc la Palatul Regal din București. După un schimb de idei în contradictoriu, regele i-a cerut mareșalului să rupă alianța cu Germania, dar Antonescu nu era pregătit să facă acest lucru pentru că se temea că România va fi ocupată de către sovietici. Mareșalul avea dreptate atunci când spunea că o ocupație sovietică va fi dezastruoasă pentru țară, dar și Regele Mihai avea dreptate atunci când spunea că interesul național al României cerea ruperea alianței cu Germania lui Hitler. După o discuție ce a durat 55 de minute, Regele Mihai a ordonat arestarea mareșalului Antonescu”, a explicat Adrian Cioroianu în cadrul emisiunii sale.

Măsura a fost o surpriză pentru liderul militar, care a după ce a fost ținut câteva ore în Palatul Regal, în noaptea de 23 pe 24 august a fost trimis într-o locuință conspirativă a unui simpatizant comunist, iar peste câteva zile a fost dat pe mâna sovieticilor care au intrat în București. A fost începutul calvarului pentru mareșalul român, care avea să se încheie în iunie 1946, atunci când a fost judecat și executat.

Pentru istorici toate detaliile zilei de 23 august 1944 sunt clare, dar ceea ce face controversată această zi a fost folosirea ei politică. Vreme de 41 de ani, între 1948 și 1989, 23 august a fost ziua națională a României sub regim comunist. În anii 60 aproape că nu se mai vorbea deloc nici despre Regele Mihai și nici despre mareșalul Antonescu, ci doar despre meritele Partidului Comunist. În ultimii ani ai regimului Ceaușescu, balanța s-a dezechilibrat din nou, iar mareșalul era privit cu mai multă simpatie decât regele. Atunci când a intrat în Palatul Regal, în după-amiaza zilei de 23 august 1944, Ion Antonescu era un om liber, dar mai ales era conducătorul țării și al armatei române. Atunci când a ieșit, era un prizonier condus cu arma la spate, iar cel care l-a arestat a fost chiar Regele Mihai, pe care mareșalul l-a considerat un copil naiv. Morala poveștii noastre spune că și în istorie buturuga mică răstoarnă deseori carul mare al politicii”, a conchis istoricul Adrian Cioroianu.

23 august rămâne o zi cu semnificații multiple în istoria României. Dacă pentru cei nostalgici este o zi de sărbătoare iar pentru pasionații de istorie un subiect de dezbatere pe marginea unor decizii politice mai mult sau mai puțin controversate, pentru unii a rămas ziua în care își reamintesc cu tristețe că malurile Nistrului încă mai scaldă cizma soldatului rus.

 

Răzvan IDVOREAN