Dorința lui Iisus, față de Maica Sa, a fost chiar în cele mai grele clipe ale vieții Sale pământești, când a zis de pe lemnul Crucii, către Sf. Ap. Ioan: „Fiule, iată mama ta”, iar către Maica Domnului a zis: „Iată fiul tău”, ceea ce înseamnă că: omenire, iată mama ta, iată ajutorul tău, spre el te îndreaptă în clipele tale de restriște și de durere, unde vei primi și vei lua împăcare. Așadar având această datorie de a cinsti pe Maica Domnului, străbătând calea spinoasă pe care a trecut Maria, spre aceasta ne vom afla izvorul de vindecare și de întărire a rănilor noastre sufletești, din toată vremea.
Viața pământească a Maicii Domnului a fost un șir nesfârșit de dureri, așa încât astăzi Biserica pentru acele dureri ce le-a suferit o numește și „Maica durerilor”. Într-adevăr, cine a fost mai aproape de Iisus ca Fecioara Maria? Ea e pomul, a cărei floare a fost Iisus și dacă vijelia a rupt floarea, nici pomul n-a rămas nevătămat, căci suferința și durerea lui Iisus, nimeni n-a simțit-o ca Fecioara Maria.
Cea dintâi durere a suferit-o când a trebuit să părăsească Biserica, unde a voit să-și petreacă toată viața în feciorie și de a se căsători cu Iosif. Aceasta a fost o mare durere a Mariei, dar totuși n-a murmurat, ci a primit cu smerenie având în vedere nu voința ei, ci a lui Dumnezeu.
A suportat durerea când Iosif a voit să o părăsească, văzând-o în altă stare, el neștiind planul Domnului. Ce durere a copleșit sufletul Mariei, când s-a văzut aproape părăsită de Iosif, urmând în acest caz de a fi scoasă la marginea cetății și ucisă cu pietre? Ce durere, când ea se știa sfântă, curată și nepătată!
Ce durere a simțit în noaptea de Crăciun, când nimeni n-o primea, silită fiind să nască într-un staul rece și părăsit de toți! Iată răutatea omenească: pentru Iisus, Maria și Iosif, nu este loc de odihnă!
Urmează proorocia bătrânului Simeon, la 40 de zile de la Nașterea lui Iisus, când Maica Domnului a mers la Templul din Ierusalim pentru curățire, zicându-i: „Și prin însăși inima ta va trece sabie” (Luca 2, 35 ). Și mai spune Simeon că acest Prunc e semn trimis de Tatăl, „pentru ridicarea și osândirea multora din oameni”. Iată că abia au trecut 40 de zile și calea spinoasă și plină de greutăți a lui Iisus îi este arătată Mariei în aceste clipe! Dar cu toate acestea, ea tace și rabdă. Ea însă trebuie să apuce calea pribegiei prin Țara Sfântă, fugind de Irod, care căuta să ucidă Pruncul. Trebuie să îndure toate lipsurile și neajunsurile printre străini. Pentru toate acestea, Maria, Maica lui Iisus, este și Maica noastră a tuturor creștinilor.
preot iconom-stavrofor
Horia ȚÂRU
Foto: ro.orthodoxwiki.org/Adormirea_Maicii_Domnului
