Ziua Timișoarei se marchează anul acesta în orașul de pe Bega prin numeroase festivități începute din 1 august.
Miercuri, 3 August, ziua care marchează momentul în care Armata Regală Română a intrat în Timișoara, va începe festivitățile la ora 9, în Piața Petru Maior, la monumentul colonelului Virgil Economu, aici urmând să aibă loc ceremonial militar și religios, depuneri de coroane.
De la ora 11, în Piața Unirii, locul în care a poposit Armata Regală Română în 3 august 1919, condusă de colonelul Virgil Economu, va avea loc ceremonial militar și religios, urmat de alocuțiuni și defilarea detașamentului de onoare. De la ora 11:30 se va desfășura concertul - muzică militară - susținut de fanfara militară a Brigăzii 18 Cercetare Supraveghere „Decebal” din Timișoara.
De la ora 13, în Sala Filarmonicii „Banatul” din Timișoara va avea loc Ședința Festivă a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, dedicată zilei orașului, ședință în cadrul căreia va fi decernat titlul de „Cetățean de Onoare” al Municipiului Timișoara unor personalități care s-au remarcat de-a lungul timpului în activitatea civică, artistică și sportivă a municipiului bănățean, aducându-și contribuția lor în propășirea spirituală și materială a cetății, a semenilor lor. Titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Timișoara va fi acordat pentru, doamna Cornelia Fiat, vicepreședinte al A.F.D.B.R., filiala Timișoara, fostă deportată în Câmpia Bărăganului, în vara anului 1951, din comuna timișeană Ciacova, ing. Petru Mirciov, președintele Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, filiala Timișoara, fost deportat în Câmpia Bărăganului, în vara anului 1951, din localitatea timișeană Dudeștii Vechi, ing. Teodor Stanca, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Timiș-Timișoara, fost lider al mișcărilor de protest studențești din Timișoara anului 1956, în solidaritate cu studenții din Ungaria, împotriva invaziei sovietice din această parte a Europei, scriitorului Ignaz Fischer, președintele Asociației Foștilor Deportați din România în U.R.S.S., filiala Timiș-Timișoara, fost deportat în U.R.S.S. în iarna anului 1949, maestrului Silviu Oravitzan, artist vizual, personalitate impresionantă care a marcat arta din România în cea de-a doua jumătate a secolului XX prin universul de semne-simbol, domnului Iosif Rotariu, fotbalistul care s-a remarcat în Sportul Rege timișorean prin prezența în echipa Politehnica Timișoara, atât ca jucător în teren, cât și ca antrenor, apoi în urma convocărilor la echipa națională a României, pentru care a jucat cu mult aplomb la Campionatul Mondial de Fotbal din Italia, 1990.
Am purta un dialog cu fiecare dintre cei șase distinși laureați de anul acesta cu acest titlu onorific, propuși să li se ofere această distincție din partea autorităților locale, de Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, Forumul German, Mitropolia Banatului, iar în cele ce urmează vă invităm să parcurgeți cele mărturisite de domniile lor.

„Gândindu-mă la titlu, mă copleșesc emoțiile! Sigur că, pentru mine este o mare, mare, mare onoare, cinste de a purta titlul de «Cetățean de Onoare» al Timișoarei. Nu este puțin lucru!
Dacă în 1956, la întoarcere din Bărăgan, am încercat să reînnodăm firul vieții de acolo de unde l-am lăsat în 1951, și dacă cineva ne-a ajutat să ne reluăm viața și să răzbim și să ajungem până în ziua de astăzi, am considerat că este normal și firesc să mă implic și să încerc să întorc binele pe care l-am primit și să ajut nu numai foști deportați, ci oameni, în general, n-am ținut seama niciodată că sunt deportați sau deținuți politici. Atunci când au avut nevoie de un sfat și de-un cuvânt, la mine l-au găsit.
Cred că, cei mai productivi ani, din punctul meu de vedere, au fost ultimii doi, atunci când apăruse Legea 232 și când am lucrat, efectiv, peste 2000 de dosare de urmași, dar, înainte de asta, sigur că au mai fost urmași, au mai fost beneficiari de Decret 118, care au venit, au cerut ajutor și pe care l-au găsit la orice oră la mine, la Asociație.
Sunt implicată în organizarea Asociației din 1990, fără niciun fel de pauză. Și de acum înainte, activitatea mea va fi la fel, fără nicio abatere. Atâta timp cât puterile mă țin și atâta timp cât mintea mă ajută, eu voi fi prezentă și n-am să abandonez activitatea de la Asociație și activitatea împreună cu deportații și deținuții politici, bineînțeles”, ne-a spus doamna Cornelia Fiat, una dintre merituoasele femei din Timișoara care deține titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului bănățean.

„Privesc acordarea acestui titlu de «Cetățean de Onoare» ca o recunoaștere, și personală, dar mai ales a Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan. Importantă este Asociația. Eu, ca președinte, reprezint Asociația, dar meritele pentru toată activitatea sunt ale tuturor membrilor, ale Consiliului de Conducere și cred că este o binemeritată recunoaștere și a suferințelor foștilor deportați și a activității pentru binele cetății a tuturor membrilor Asociației.
Cred că acest titlu o să facă Asociația mai vizibilă atât în rândul cetățenilor Timișoarei, cât și în fața oficialităților, pentru că, fiind deja doi membrii cu titlul de «Cetățean de Onoare» din cadrul Foștilor Deportați în Bărăgan, Asociația primește, și toți deportații primesc o vizibilitate mai mare, un acces mai ușor la autorități și sperăm ca să avem o mai bună conlucrare cu autoritățile, în continuare, atât pentru păstrarea memoriei foștilor deportați în Bărăgan, cât și pentru cinstirea memoriei celor dispăruți. Mă gândesc la cele două Monumente pe care le avem, unul, Casa Memorială de la Muzeul Satului Bănățean și Monumentul din Parcul Justiției. Poate că-n viitor, la Muzeul Satului Bănățean, pe lângă Casa Memorială care există (de tip mic, cu o încăpere), vom reuși să construim încă una, tip doi, cu două camere și care să fie și un mic Muzeu al Deportării la fața locului.
Mulțumesc tuturor celor care m-au sprijinit în munca din cadrul Asociației, tuturor membrilor, membrilor Consiliului de Conducere, Asociației Foștilor Deținuți Politici, la nivel național, din România, era domnul Bjoza, la momentul actual, domnul Rizescu, domnul Câmpeanu. Mulțumesc autorităților locale pentru sprijinul care ni-l acordă și sperăm ca acest ajutor să fie cumva mai consistent. Mulțumesc tuturor!”, ne-a declarat domnul Petru Mirciov.

„Nu pot să spun că nu am satisfacție personală, însă s-ar fi datorat și altora, măcar să fie parte, nu numai că s-ar fi datorat individual, dar ca parte la această recunoaștere.
Le aducem mulțumiri celor de acuma, deși ar fi trebuit să fie prinși, nominalizați și alții în această recunoaștere, numai nu s-au gândit probabil, sau nu știu care a fost problema.
Cred că ar fi fost mai potrivit ca acest titlu să se acorde Studenților timișoreni care în 1956 s-au opus ocupantului sovietic, în 2006, la aniversarea celor 50 de ani de la acel moment, nu unuia căruia Dumnezeu l-a ajutat să supraviețuiască și am rămas singurul dintre toți cei care am fost printre marii organizatori din 1956. Este păcat că nu s-a oferit în 2006 acest titlu Studenților, pentru că ce s-a întâmplat atunci se datorează curajului lor.
Pentru mine acest titlu reprezintă recunoașterea din partea autorităților locale de azi din Timișoara a meritelor tuturor celor care au luptat împotriva comunismului, luptătorii din munți, cei din răscoalele țărănești, cei care s-au opus colectivizării, cei care au murit în diverse forme în confruntarea cu această ideologie impusă României.
Până acum, dintre deținuții politici niciunul nu au primit acest titlul. Au fost declarați un număr de vreo 15 „Cetățean de Onoare”, Post-Mortem, de către administrația Ciuhandu, pentru luptătorii din Munții Banatului, Blănaru, Uță, Domășneanu etc., cei care au constituit formațiuni de partizanat, fiind partizani, în Banat. De aceea sunt toți aceștia nominalizați la Monumentul de la Pădurea Verde, pentru că ei fac parte din rezistența anticomunistă din Banat, iar noi am considerat că suntem bănățeni, indiferent că suntem aici, sau suntem la Reșița, sau suntem în Mehedinți sau în altă parte, sub aspectul acesta al comportamentului și al sacrificiului.
Ne obligă istoria, atâta timp cât Dumnezeu ne mai acordă timpul, să păstrăm memoria, și acuma, faptul că am adus alături de noi și urmașii celor care au avut de suferit, copiii lor, există posibilitatea ca lupta noastră pentru păstrarea memoriei și pentru păstrarea istoriei și cunoașterea istoriei să fie în continuare necesară.
Mă regăsesc în acel an 1956 și știu că nu am suferit degeaba, că am contribuit cu ceva și eu la lupta împotriva comunismului, într-un fel, și, în al doilea fel, că am păstrat memoria și permanent am fost pe linia întâi a prezenței ca reprezentant al celor care au suferit prin Asociația Foștilor Deținuți Politici.
Acuma, dacă se recunoaște că, într-adevăr, în Timișoara s-a scris o pagină de istorie în ̓56, e bine venit acest titlu. Mai bine mai târziu, decât niciodată”, ne-a declarat domnul Teodor Stanca.


„Eu am fost propus de la Forumul German, că sunt președintele Foștilor Deportați în Uniunea Sovietică. Membrii Asociației mele, de la Foștii Deportați în Uniunea Sovietică, aproape nu mai există, sunt foarte puțini, iar cine propune este Forumul German. Eu am fost propus de ei”, ne-a mărturisit domnul Ignaz Fischer.

„Sunt onorat pentru acest titlu de «Cetățean de Onoare» al Timișoarei. Sunt bănățean, iar Timișoara e capitala Banatului. Am ajuns cu o anumită notorietate în țară, și internațională, ducând în gene lucrurile acestea cu care mă etalez. M-am născut aici, într-o lume plină de semne, de simboluri pe care le redau în ceea ce creez. Semnele astea sunt solidare, peste tot ele sunt la fel.
Timișoara, fiind capitala Banatului, nu întâmplător semnele astea purtate în genele noastre aduc o înțelegere și-o comuniune cu celelalte popoare și nații care locuim aici. Timișoara, în mod special, și Banatul, a fost întotdeauna un oraș deschis de bună vecinătate și conviețuire cu alte popoare, sârbi, bulgari, evrei, o mică Europă.
Eu am avut un anumit parcurs, m-am născut la Oravița, am stat mult la Lugoj, și acolo am avut o Galerie cunoscută și apreciată în toată țara, după aceea am avut o Galerie la New York, m-am desfășurat activitatea acolo, am avut expoziții peste tot și acum a venit rândul să locuiesc aici, în Timișoara. Sper că demersul ăsta al meu, împreună cu Fundația «Orăvitzan», cu niște oameni care-mi sunt apropiați, să-l ducem printr-o expoziție permanentă, un Muzeu al Luminii la Timișoara, care ne leagă și aprofundează legăturile astea dintre noi, dintre noi și cu privire la unul la altul, dar cu privirea și la cer, deci nu numai la pământ, cu determinările astea imediate pe orizontală, ci și pe verticală, cu privirile noastre spre cer, noi toți fiind puri, ne leagă de UNU, ne leagă de Divinitate.
Titlul acesta înseamnă foarte mult, onorific. Le mulțumesc frumos, tuturor, autorităților, și oamenilor de aici care-au dus aceste semne nealterate și sperăm ca împreună, nu altfel vom realiza, să parcurgem această Cărare a Luminii care ne leagă pe noi împreună și în pace, armonie, cu fața înspre UNU, spre Dumnezeu”, ne-a declarat maestrul Silviu Orăvitzan în dialogul pe care l-am purtat cu prilejul decernării titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Timișoara.

„În primul rând, vreau să mulțumesc autorităților locale pentru că s-au gândit la mine. Este o distincție importantă pentru orice om al municipiului Timișoara. Sunt onorat și am primit cu o mare bucurie această veste, și eu cred că, de-a lungul carierei mele, atât prin activitățile mele sportive la un nivel național, cât și internațional, și la nivel de echipa națională, și alte evenimente sociale la care am participat, am reușit să mă ridica la înălțimea așteptărilor oamenilor din Timișoara. Când am reprezentat echipa națională la Campionatul Mondial din Italia, când a fost vârful carierei mele, la un moment dat, regretatul comentator Cristian Țopescu chiar a început să enumere, hunedoreanul Andone, hunedoreanul Klein, timișoreanul Rotariu și brașoveanul Lăcătuș, pe fiecare de unde venea, și chiar am fost mândru atunci. Le mulțumesc, încă odată și sunt foarte onorat! Mă și obligă de acum încolo ca tot ceea ce voi face, unde voi fi implicat în activitățile mele sportive, cât și în cele sociale, dacă voi fi solicitat, să mă ridic la nivelul așteptărilor lor”, ne-a declarat domnul Iosif Rotariu, propus pentru acest titlu grație unui proiect al viceprimarului Timișoarei, domnul Cosmin Tabără.


În seara de 3 august, de la ora 20, în Parcul Rozelor va avea loc un concert susținut de, Ansamblul Timișul&Traian Jurchela, Pera Todorovici, Doriana Talpeș, Bela Todor, Renate Binkitsch, Ovidiu Lipan Țăndărică & Fanfara din 10 Prăjini & Balcano, invitat special, Kalush Orchestra, câștigător al ediției din acest an, Eurovision. Aflați în turneu în Europa și în America, Kalush Orchestra cântă pentru prima dată în România.
Ziua Timișoarei este marcată și prin numeroase expoziții, „Punți peste oraș”, montate pe poduri, „Poftim cultură!”, în Piața Libertății, între 1 august - 15 septembrie 2022, expoziție de fotografie, cuprinzând imagini reprezentative ale principalelor instituții culturale din Timișoara, organizată în parteneriat cu Teatrul German de Stat, Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”, Teatrul Național „Mihail Eminescu”, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin”, Muzeul Național de Artă Timișoara, Filarmonica „Banatul” și Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, „Timișoarei, cu dragoste”, expoziție colectivă a membrilor Asociației „Romul Ladea” 1-31 August 2022, Galeria „Rotonda”, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, „Orașul pustiu”, expoziție de fotografie, Alin Zelenco, la Infocentru Turistic, Str. Alba Iulia nr.2, unde poate fi vizitată în perioada 1-30 august 2022.

Cornel Seracin