După doi ani de întrerupere, Ziua Victimelor şi a Rezistenţei Anticomuniste din Banat, 16 iulie, a fost marcată la Monumentul cunoscut ca fiind «Mormântul Celor Fără de Morminte» de la Pădurea Verde din Timişoara. Monumentul este mărturia dăruită de contemporani, peste veacuri, celor ce vor veni, în amintirea tragicelor evenimente ce au avut loc în vara anului 1949. În ziua de 16 iulie a anului 1949, reprezentanţii regimului de ocupaţie sovietică executau la poligonul de tragere de la Pădurea Verde - Timişoara, cinci dintre bravii luptători în rezistenţa anticomunistă, Spiru Blănaru, Petru Domăşneanu, Ion Tănase, Petru Puşchiţă (zis „Mutaşcu”) şi Romulus Mariţescu, ast- fel punând în aplicare o sentinţă a unui aşa-zis „tribunal al poporului”, sentinţă dată în cazul celor cinci, în urmă cu trei săptămâni. Acelaşi tribunal a pronunţat pedepse cu închisoare şi muncă silnică pentru alţi şapte luptători în rezistenţa anticomunistă din Banat (Aurel Vernichescu, Gheorghe Popovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, Petre Puşchiţă, zis „Liber”, Nicolae Ghimboaşe şi Gheorghe Luminosu), însă, la 2 august 1949, au fost ridicaţi şi asasinaţi în acelaşi loc, iar în certificatele de deces, care le-au fost întocmite abia în 1957, au fost trecuţi ca fiind victime ale feluritor boli (afecţiuni cardiace, insuficienţe circulatorii sau TBC pulmonar), toţi în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră. Execuţia primilor cinci Eroi s-a petrecut pe locul în care azi se află ridicat, prin grija Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România - filiala Timiş-Timişoara şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara, Monumentul cunoscut ca fiind „Mormântul Celor Fără de Morminte”. Monumentul omagiază pe toţi cei care au murit în confruntările cu forţele de ocupaţie sovietică, cu forţele securităţii comuniste, în răscoale ţărăneşti, închisori, lagăre şi deportări. Monumentul a fost ridicat prin grija celor care au supravieţuit regimului comunist, Eroi care, înzestraţi cu puterea iertării, au adunat, suferind, loviturile pe care le-au primit de la ocupanţi, au păstrat pietrele cu care s-a aruncat în ei, iar din aceste pietre au ridicat Monumentul, pentru ca el să fie, acum, în anii acestui secol şi a secolelor ce vor urma, Libertatea pentru care au luptat în tinereţea lor.
După ceremonia parastasului care a avut loc la Monument, în dimineaţa zilei de sâmbătă, 16 iulie, unul din preoţii care a oficiat, părintele Mircea Lăutaş, fost deportat în Bărăgan cu întreaga familie, a rostit: „Un cuvânt duhovnicesc spune, atâta timp cât suntem pomeniţi, şi cineva îşi aduce aminte de noi, noi nu suntem încă morţi. Atâta timp cât ne aducem aminte de cei plecaţi, de cei care şi-au jertfit ce-i mai scump, Viaţa, pentru Libertatea noastră, ei nu sunt morţi. De aceea este o datorie de suflet, chiar dacă pe an ce trece suntem tot mai puţini dintre cei care am suferit aceste represiuni ale organelor comuniste şi atee, noi avem datoria, prin copiii noştri şi prin nepoţii noştri, să ne amintim de înaintaşii noştri şi să-i pomenim în rugăciunile noastre. Amin!”.
Cei doi ani de întrerupere a comemorării s-au datorat apariţiei virusului chinezesc, care a adus restricţii şi a ridicat bariere între oameni, producând multă suferinţă. Sigur că, în cei doi ani, Eroii de la Pădurea Verde, în amintirea cărora s-a înălţat Monumentul, nu au fost uitaţi, preotul paroh Alin Scridon, de la biserica de lemn situată în incinta Muzeului Satului Bănăţean, mărturisindu-ne că s-a îngrijit, în rugăciunile înălţate, ca Eroii de aici să fie pomeniţi în cei doi ani, la 16 iulie.
Părintele Alin Scridon a oficiat, împreună cu părintele Mir cea Lăutaş, ceremonia parastasului de pomenire a Eroilor, cu ocazia comemorării Zilei Victimelor şi a Rezistenţei Anticomuniste din Banat, sâmbătă, 16 iulie 2022 şi a rostit: „Veşnica lor pomenire, vrednică de amintire! În veci să fie pomenirea lor!”.
În timpul slujbei de pomenire, au fost înălţate rugăciuni pentru cei morţi în închisori, în lagăre şi deportări, pentru cei ucişi în confruntările cu organele de represiune comuniste, pentru cei ucişi în revoluţie şi-n alte împrejurări ştiute sau mai puţin ştiute, pentru apărarea libertăţii, demnităţii, fiinţei naţionale şi a credinţei creştine, „ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie”.
Participarea la ceremonie a fost una restrânsă, ceea ce i-a provocat tristeţe preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Timiş-Timişoara, ing. Teodor Stanca, care a spus, în momentul oratoric pe care l-a susţinut la evenimentul comemorativ, „că am trecut, în ultima perioadă, prin momente pe care nu ni le-am dorit şi nu şi le-a dorit nimeni, perioadă care a creat stări ce nu au permis să ne putem face datoria totdeauna faţă de cei cu care am suferit împreună. Au venit peste noi pandemii, au venit peste noi vremuri şi vreme cu manifestări excesive”.
Din cauza acestor vremuri, Monumentul intitulat „Mormântul Celor Fără de Morminte” de la Pădurea Verde din Timişoara a suferit numeroase degradări (gardul ce împrejmuiește monumentul este degradat, lumina care avea menirea să pună în valoare monumentul pe timp de noapte a fost oprită - firele care alimentau această lumină fiind tăiate -, iar ușa de la intrarea în incinta monumentului a fost defectată, stricându-i-se încuietoarea, instalația pentru irigarea terenului din jurul monumentului, cu menirea să nu lase iarba să se usuce, nu funcționează, pe unele plăci a fost scris cu creta, iar o placă pe care era inscripționat faptul că „acest loc este Sacru” a dispărut din locul în care a fost amplasată), iar asta s-a putut întâmpla şi datorită numitei „pandemii de coronavirus”, dar şi datorită faptului că, în rândul forurilor de conducere locală nu s-a înţeles, cu toate stăruinţele preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Timiş-Timişoara, care a înaintat primăriei numeroase memorii, că este nevoie de o continuă supraveghere a monumentului, iar direcţiile cu specific din cadrul primăriei să se ocupe de curăţenia şi ordinea din jurul acestui Monument.
„Sigur că, nu ne putem dezice nici noi de o anumită vină în treaba asta. Cu toate posibilităţile noastre fizice mai reduse, ar fi trebuit să fim şi noi mai prezenţi prin zonă. Există posibilitatea de a reface tot ceea ce s-a degradat, dar va trebui să avem forţe noi, care să demareze refacerea a ceea ce s-a degradat aici”, a spus preşedintele Teodor Stanca, în discursul susţinut la momentul comemorativ de la Monument din dimineaţa zilei de sâmbătă, 16 iulie.
Lângă Monument, se intenţionează să se ridice o mică bisericuţă de lemn, pentru ca cei care poposesc aici, după ce află despre ce este vorba, să aibă posibilitatea să intre, să rostească o rugăciune şi să aprindă o lumânare. „Vom încerca să dezvoltăm acest lucru, să vedem unde este posibil, când este posibil, şi, atunci, Monumentul şi împrejmuirile lui vor fi redate aşa cum au fost la un moment dat”, a spus preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Timiş-Timişoara, domnul Teodor Stanca.
Distinsul preşedinte al deţinuţilor politic din România, filiala Timiş-Timişoara a încheiat discursul de la momentul comemorativ, rostind, „Dumnezeu să-i odihnească pe morţii noştri, şi nouă să ne dea putere să-i pomenim mai mult decât, poate, am făcut-o până acuma!”, apoi a mulţumit celor prezenţi la eveniment şi şi-a exprimat regretul „că suntem aşa de puţini”, însă a motivat această situaţie amintind că întreaga ţară şi lume se află în „împrejurări nesigure”, a îndemnat spre iertare, „pentru liniştea noastră, pentru că, iertându-ne aproapele, ajungem şi noi să fim iertaţi de Bunul Dumnezeu”.
La Monument, „Mormântul Celor Fără de Morminte”, au fost depuse, în ziua comemorării, două coroane de flori, din partea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, filiala Timiş-Timişoara şi din partea Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, Timişoara, „bărăgăniştii” fiind prezenţi la momentul comemorativ, la baza monumentului de la Pădurea Verde din Timişoara aflându-se şi o placă pe care este inscripţionat momentul deportărilor în Câmpia Bărăganului, iunie 1951, mulţi dintre cei deportaţi nerevenind acasă, decedând în deportare, iar locul în care au fost înmormântați a rămas neînsemnat, după ce cimitirele satelor deportaților în Câmpia Bărăganului au fost desființate.
Cornel Seracin
