Între profeți, numai Ioan Botezătorul a întrecut pe Sf. Prooroc Ilie în vestirea cuvântului lui Dumnezeu cu tărie. Ilie a făcut să se coboare foc din Cer să ardă pe vrăjmașii Domnului. Dar tot așa foc era și cuvântul, ce ieșea din gura lui la porunca Domnului. În gura lui Ilie, cuvântul Domnului tăia, mustra, ardea ca focul, și sub puterea acestui cuvânt se încovoiau și cei puternici, ba se plecau și puterile firii: focul, apa, vântul, ploile. Cuvântul lui Dumnezeu e tot același, dar astăzi parcă el produce mai puține roade. De multe ori se aud în Biserici următoarele constatări: creștinii ascultă cuvântul Domnului ca pe un cuvânt omenesc, pe care, dacă vreau îl primesc, dacă nu, nu; sau, creștinii nu se pregătesc la ascultarea cuvântului dumnezeiesc. Totuși, trebuie să cunoaștem cum să ascultăm acest cuvânt.
De ce nu aduce cuvântul lui Dumnezeu roade în inimile noastre? Pentru că nu îl ascultăm așa cum trebuie! Pentru că adevărurile care ni se descoperă în predici nu le aplicăm în noi, nu căutăm să tragem învățături din ele, ci le primim în așa fel, ca și când nici nu ne-ar privi pe noi, ci pe alții.
Învățătura Bisericii, este lăsată de Dumnezeu pentru întreaga comunitate, nu numai asupra unor anumite persoane. Creștinul însă, unul fiecare, trebuie să-și cerceteze conștiința sa, să se ispitească pe sine și să vadă în ce măsură i se potrivesc cuvintele din această învățătură și să primească în așa fel această învățătură, ca și când i s-ar adresa numai lui singur și nu altora. Astfel a făcut femeia samarineană. Această femeie, primind cuvintele lui Iisus, a alergat în grabă în oraș ca să-i aducă și pe ceilalți concetățeni ai ei la Iisus. Ea nu le-a spus însă: Veniți să auziți un om învățat, care grăiește atât de frumos, care zugrăvește în mod atât de minunat fărădelegile cărturarilor și fariseilor, care amenință cu pedepse veșnice pe vameși pentru nedreptățile lor. Ea altfel a privit pe Iisus. În alt mod a primit învățătura Lui. Altfel L-a vestit concetățenilor ei: Veniți și vedeți pe omul care mi-a spus mie toate câte am făcut, care m-a descris așa cum sunt, care mi-a dat pe față toată urâțenia păcatelor mele.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-l aplicăm și în noi. „Fiți făcători ai cuvântului” (Iacob 1, 2). Dacă cuvântul lui Dumnezeu nu rodește în noi, e fiindcă nu îl ascultăm așa cum trebuie și mai cu seamă pentru că suntem numai ascultători și nu împlinitori ai lui.
preot iconom - stavrofor
Horia ȚÂRU
