Creştinii ortodocşi sărbătoresc în data de 1 octombrie Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului. Cinstirea acestuia datează din secolul V, atunci când Acoperământul (maforionul), Brâul şi Cămaşa (tunica) Feciorei Maria au ajuns la Constantinopol. În anul 473, Împăratul Leon I a aşezat obiectele sfinte într-un paraclis din cadrul Bisericii Sfintei Maria din Vlaherne.
Trebuie menţionat că Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului de la 1 octombrie se referă în mod deosebit la evenimentul petrecut mai târziu, în anul 911, atunci când Fecioara Maria s-a arătat credincioşilor aflaţi în Biserica din Vlaherne, şi i-a ocrotit de invazia barbarilor.
„Au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”, scriu colegii de la Doxologia.
În tradiţia greacă această minune a fost sărbătorită mai mult de călugării din Sfântul Munte Athos. Cu timpul, a căpătat forma unei sărbători cinstită în lumea slavă, iar cele mai vechi icoane ale Acoperământului Maicii Domnului datează din secolul al XII-lea. În picturile unor mănăstiri din ţara noastră precum Suceviţa, Hurezu, Polovragi şi Govora găsim reprezentat Acoperământului Maicii Domnului, ceea ce indică faptul că această sărbătoare era cunoscută şi la noi, chiar dacă s-a generalizat puţin mai târziu.
În tradiţia noastră populară este cunoscută sub numele de Pocroave (în slavonă „pocrov” care înseamnă văl, acoperământ) şi coincide de multe ori cu perioada în care pământul se acoperă cu brumă sau cu zăpadă. De-a lungul vremii a căpătat o popularitate tot mai mare, astfel că începând cu anul 2017 a fost trecută ca sărbătoare cu cruce roşie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, alături de celelalte praznice închinate Maicii Domnului.
Primele lăcaşe de cult din ţara noastră care au purtat hramul Acoperământul Maicii Domnului sunt atestate în secolul al XVIII-lea. Printre acestea, biserica de lemn a Schitului Pocrov, ctitorită în anul 1714 şi mănăstirea din Sîngeorz aşezată în „Runcul Mănăstirii”, care datează din anul 1746. Aceasta din urmă a fost incendiată de generalul Bukov, dar a rămas în amintirea transilvănenilor.


Răzvan IDVOREAN