La 28 decembrie 2014, arhiepiscopul Ioan Selejan al Covasnei și Harghitei a fost întronizat în demnitatea de arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului.
La ieșirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a Înaltpreasfințitului Ioan și a soborului de arhierei și preoți din catedrala mitropolitană, fulgi mari și denși de nea, simbol al purității, prosperității și bogăției spirituale, înveșmântau capitala Banatului. Din acel moment a început o etapă nouă în viața bisericească a acestor plaiuri binecuvântate de Dumnezeu.
După două decenii de jertfelnică slujire în eparhia „din munți”, unde a reaprins flacăra ortodoxiei și a simțirii curate românești în satele modeste din această parte de țară, Părintele Mitropolit Ioan scrie, de șase ani, o pagină nouă pe pergamentul istoricei eparhii bănățene.
Ierarh itinerant, mereu în mișcare, obișnuit cu pastorația de la credincios la credincios, atent la tot ceea ce se întâmplă în parohii și mănăstiri, la problemele și frământările preoților, monahilor și credincioșilor, Ierarhul de la Timișoara se deplasează, aproape zilnic, într-o parte sau alta a eparhiei, inspectează șantierele bisericești, bisericile care se construiesc sau se pictează, vizitează spitalele și instituțiile filantropice, identifică familiile și persoanele nevoiașe, intervine prompt pentru repararea caselor degradate, construiește case noi pentru cei necăjiți, oferă îmbrăcăminte, încălțăminte, obiecte casnice, plătește alimente la magazinele sătești păstoriților vârstnici, singuri, bolnavi, familiilor cu mulți copii, mângâie, încurajează, aduce o rază de speranță în sufletul celor care nu mai aveau nici o speranță.
De șase ani colaborează neîncetat cu autoritățile locale pentru rezolvarea problemelor Timișoarei și ale județului, oferă tone de alimente unităților medicale și sociale, uneori fiind însoțit doar de monahiile de la centrul eparhial, se deplasează la București, dacă situația o cere, și revine abia după ce lucrurile au fost rezolvate.
În ultimele zece luni, implicarea Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului în rezolvarea multiplelor greutăți cauzate de pandemie este remarcabilă. Prin purtarea sa de grijă, spitalele din Timișoara și din județ au primit aparatură medicală, componente medicale, lenjerie, alimente, echipamente de protecție etc. La toate acestea se adaugă grija pentru instituțiile bisericești ale eparhiei.
Facultatea de teologie se bucură, spre exemplu, de sprijinul permanent al Părintelui Mitropolit. Din toamna acestui an, urmare colaborării de excepție cu Universitatea de Vest, studenții teologi beneficiază de un sediu nou, renovat și dotat la standarde europene.
Protopopiatele și mănăstirile, catedrala și bisericile eparhiei au în Mitropolitul Ioan un arhipăstor priceput, cu o bogată experiență administrativ-gospodărească și duhovnicească, dublată de o pregătire de specialitate în domeniul construcțiilor.
Slujirea Întâistătătorului eparhiei noastre la sfânta Liturghie este înălțătoare și emoționantă. Întâia oară am slujit cu Înaltpreasfinția Sa la 1 ianuarie 2015. Atât de pătrunși am fost atunci de misterul liturgic, încât, la final, i-am spus: „Înaltpreasfinția Voastră, aceasta a fost Liturghia lacrimilor!”
Predicile, pastoralele, conferințele părintelui mitropolit Ioan sunt, la rândul lor, originale, profunde și pătrunzătoare, zguduitoare, mișcătoare de suflete, întotdeauna răsplătite cu lacrimile credincioșilor.
Ieșirea din catedrala mitropolitană sau din bisericile eparhiei este un adevărat pelerinaj. Părintele Mitropolit are câte un cuvânt bun, o binecuvântare și o îmbrățișare caldă pentru fiecare. Multe lacrimi au udat reverenda Înaltpreasfinției Sale atunci când suflete zbuciumate au trăit, întru apropiere sinceră, câteva clipe de mângâiere la pieptul său, ascultându-i bătăile inimii.
Blând, înțelept, răbdător, iubitor, Părintele Mitropolit Ioan a statornicit o legătură duhovnicească frățească, minunată, cu preoții și monahii eparhiei. Niciunul nu simte, în preajma sa, frică, nu trăiește un sentiment de inferioritate, nu se teme de vizita ierarhului, nu face eforturi materiale costisitoare atunci când mitropolitul vine să slujească în parohia sa.
Preoții din parohiile misionare ori de categoria a III-a nu au a se teme că nu-și încasează salariile lunare. Mitropolitul veghează și asupra lor, ajutoarele financiare de la centrul eparhial vin cu regularitate și parcă întâmplător, întotdeauna în preajma marilor praznice.
Așa este Mitropolitul nostru. Ar mai fi multe de scris, dar ne oprim aici, citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, întrucât cuvintele sale se potrivesc Părintelui Ioan al Banatului, care este arhiereu „fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dedat la băutură, pașnic, nepoftitor de câștig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înțelept, drept, cuvios, cumpătat, ținându-se de cuvântul cel credincios al învățăturii, ca să fie destoinic și să îndrume la învățătura cea sănătoasă și să mustre pe cei potrivnici” (Tit 1, 7-9).
De aceea, la ceas aniversar înălțăm smerită rugăciune către Bunul Dumnezeu, zicând: „Pe Stăpânul și Mitropolitul nostru, Doamne îl păzește, întru mulți și binecuvântați ani!”

Preot Dr. Ionel Popescu