Atunci când primii oameni au ridicat capul spre bolta cerească, noaptea, stelele nopții le-au luminat calea, dar, cea mai puternică lumină de noapte le-a adus-o Luna, astrul considerat, azi, satelitul Terrei. Lumina Lunii l-a fascinat pe om din cele mai vechi timpuri, iar dorința lui de a atinge solul astrului nopții i-a stat călăuză de fiecare dată când privea cerul de seară.
Visul de veacuri al oamenilor s-a îndeplinit în vara anului 1969, atunci când, un echipaj american compus din trei astronauți, Neil Armstrong, Michael Collins şi Edwin E. Aldrin, a plecat de pe Terra și a atins solul selenar în 20 iulie, iar în 21 iulie primul om a pus piciorul pe Lună, rostind, „That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind” („Acesta este un pas mic pentru un om, un salt uriaş pentru omenire”).
La Timișoara, sâmbătă, 20 iulie, prin festivalul „Mooniverse”, s-a aniversat împlinirea celor 50 ani de la aselenizare și de la primul pas al omului pe Lună, totul având loc la Universitatea de Vest din Timișoara, mansarda Facultății de Arte și Design, în organizarea asociației „Spacers” din municipiul bănățean.
Încă de dimineață, în clăirea Universității de Vest de pe bulevardul Vasile Pârvan a fost organizat un Planetariu, aici putând să participe persoane sau grupuri de persoane. La mansarda Facultății de Arte și Design, cu prilejul aniversării, au fost inaugurate expoziții de artă spațială, artă digitală și ambientală, filatelică de astronomie și cosmonautică, de fotografie astronomică. Aceste expoziții au fost semnate, printre alții, Eugenia Drăgoi-Banciu, Andrei Olinic, Corina Chirilă etc.
Se desprinde, din rândul acestor expoziții, panoul cu fotografii ale Lunii, fotografii realizate, prin telescopul astronomic personal, de către Eugenia Drăgoi-Banciu, pentru acest eveniment. Panoul conține și o imprimare a urmei lăsate pe astrul nopții de Neil Armstrong, atunci când, în 21 iulie 1969, astronautul a atins solul satelitului Terrei.
Bineînțeles, de la această aniversare nu au putut lipsi conferințele dedicate evenimentului. Au susținut conferințe, după care au angrenat participanții în dialog, medicul Cristian Koncz și Andrei Juravle (de la Societatea Română pentru Astronomie Culturală).
În timpul scurtei sale prezentări, Andrei Juravle a spus, referindu-se la momentele de misiune ale celor trei astronauți pe suprafața Lunii: „În timpul acestui sejur pe lună, de două ore și puțin, erau foarte stresați fizic și din cauza oboselii. Ei, în program, aveau ca, după aselenizare, să aibă un program de somn de cinci ore, să se odihnească, ca după aceea să iasă să facă știință sau, mă rog, ce mai aveau de făcut. Dar ei au considerat că nu vor fi în stare să doarmă după euforia aselenizării, și nu au dormit. Sunt unele relatări (și înregistrate) cu centrul de control care-i spune lui Armstrong că are bătăile inimii cam mari, să se relaxeze puțin. În total au avut 34 de minute de a colecta roci lunare și material lunar. Au adus cu ei, pe modul, 21,5 kg de rocă și de material lunar pentru a-l aduce pe pământ.
Când au plecat, au aruncat tot ce nu le mai trebuia, pentru a fi mai ușor să poată să plece. Au aruncat, inclusiv camera «Hasselblad», cu care făcuseră pozele, modulele de suport a vieții care produceau oxigen din costumele cu care-au pășit pe lună, bocancii care îi aveau în picioare, absolut tot a fost aruncat pe fereastră ca să fie ușor, să poată să plece, să meargă înapoi la modulul primordial.
După un total de opt zile și puțin de la lansare, până la întoarcerea pe pământ, la întoarcere s-au scufundat în Atlantic, au venit și i-au luat și-au fost, de atunci, eroii explorării în spațiu”.
Invitatul la acest eveniment deosebit de la Timișoara, a mai vorbit și despre costurile pe care guvernul american le alocă azi pentru N.A.S.A., susținând următoarele: „...a explora spațiul este foarte important. S-au făcut forte multe descoperiri care ne ajută zi de zi. Mulți se-ntreabă, «de ce să mergem în spațiu, de ce să mergem pe Lună și pe Marte, cheltuim bani!?». Toți se raportează la suma pe care-o aud pentru bugete de genul ăsta, cum este bugetul N.A.S.A. pe anul 2020, la 19 miliarde de dolari, și Trump vrea să ridice cu 1,6 pentru a ajunge pe Lună în 2024. Spunem, 20 de miliarde de dolari ca să ajungă un om pe lună, pe un an de zile cheltuieli, pare enorm, dar, comparativ cu bugetul pentru apărare, șase sute și ceva de miliarde de dolari, este ceva absolut infim. Nu este, de fapt, un cost mare. Sumă pentru noi, care câștigăm cât câștigăm în România, fiecare, când spui o sumă de 20 de miliarde de dolari, zici, «de ce aruncăm banii ăștia pe fereastră». De fapt, este o sumă foarte mică, și-n alte domenii se investește mult mai mult, doar că nu e în conștiința publică această informație”.
Ultima aselenizare a avut loc în anul 1972, iar de atunci nu s-a mai întâmplat ca omul să atingă solul lunar. La întrebarea, de ce, din 1972, nu au mai fost organizate misiuni pe Lună, invitatul a oferit un răspuns: „Pentru că n-au mai fost bani. De fapt, nu, pentru că bani există, doar că ei au fost investiți în altă parte. La momentul programului „Apollo”, N.A.S.A. avea undeva la 4% din P.I.B.-ul Americii, buget, acum are 0,04, sau ceva de genul. S-a diminuat treptat. Foarte mulți bani au fost investiți în anumite proiecte care nu s-au finalizat”.
Din vremuri îndepărtate, oamenii s-au întrebat dacă Luna nu ar putea fi o altă lume. În secolul al V-lea, înainte de Hristos, filosoful grec Anaxagoras susținea că Luna este o lume asemănătoare cu a Terrei, iar istoricul grec Plutarh (46-120, după Hristos) a susținut că Luna este locuită.
Astronomul grec Hiparh, încă din era antehristică, a reușit primul să calculeze dimensiunile Lunii în raport cu Terra și a ajuns, cu ajutorul unor metode matematice adecvate, la un rezultat relativ corect.
Un scriitor grec din primul secol al erei hristice, Lucian de Samosata, a scris „O istorie adevărată”, în care realizează descrierea unei călătorii pe Lună.
Odată cu inventarea telescopului, ideea pluralității lumilor a primit un nou impuls, savantul italian Galileo Galilei, construind telescopul pe care l-a îndreptat spre Lună.
Astronomul Johannes Kepler, în secolul șaisprezece, a publicat „Somnium”, în care eroul ajunge pe Lună în vis, cartea, luând pentru prima dată, în considerare toate datele cunoscute la acea vreme despre Lună.
Ajungând în epoca modernă, scriitorul francez Jules Verne avea să publice cartea intitulată „De la Pământ la Lună. În jurul Lunii”, în care a încercat să facă unele calcule surprinzător de apropiate de cele reale, mai ales având în vedere lipsa totală a oricăror date cu privire la subiect în acel moment. Cu toate acestea, scenariul s-a dovedit a fi impracticabil în condiții de siguranță pentru călătoria în spațiu cu echipaj uman deoarece necesită un timp mai lung pentru a atinge viteza de evadare cu limitarea accelerației la limitele suportabile pentru pasageri.
Despre romanul lui Jules Verne, într-un dialog în care s-a ridicat întrebarea dacă povestea scriitorului francez a influențat primul zbor pe Lună, medicul Cristian Koncz a spus: „Jules Verne a scris «De la Pământ la Lună», imaginându-și că trimite un echipaj uman în ghiuleaua unui tun. Asta este imposibil. S-au selectat ideile care sunt viabile. Adică, noi putem să ne imaginăm și un dragon care zboară și ne duce pe lună, dar nu înseamnă că N.A.S.A. va și investi în creșterea unui dragon cu care să zburăm pe lună. Exact așa și cu proiectul lui Jules Verne. Era atât de caraghios, din punct de vedere fizic, încât nimeni n-ar fi investit într-un tun care să tragă un proiectil până pe Lună și să mai aibă și oameni în interior. Iese din calcul, așa ceva. Dar, există, de exemplu, variante de propulsie alternativă care pot fi luate în calcul. De exemplu, acele pânze solare pentru o navă care vrea să meargă constant cu o accelerație rezonabilă și cu o viteză decentă prin spațiul solar sau în afara spațiului solar. Poți să imaginezi o velă solară care să fie propulsată încetul cu încetul, să prindă o anumită viteză și să depășească granițele sistemului solar și să ducă și un echipaj uman”.
Primul zbor, cu echipaj uman, pe Lună, producându-se în timpul Războiului Rece, atunci când U.R.S.S. și U.S.A. se aflau într-o continuare a celei de-a doua conflagrații mondiale, momentul nu a fost lipsită de suspans. În dorința lor de a fi mai buni, sovieticii au încercat să fure din faima primei aselenizări și au trimis, la aceeași dată, modulul „Luna 15” spre astrul nopții. E adevărat, acest modul nu avea echipaj uman, dar, cu toate acestea, sovieticii sperau că ei vor fi primii care vor aduce, cu ajutorul unui echipaj format dintr-un robot automat, primele roci de pe Lună.
Pentru că nu au știut exact când se va porni spre Lună de către americani, sovieticii, aflând mai târziu despre drumul spre Lună cu echipaj uman, în graba lor, n-au făcut calculele suficiente, iar sonda lor s-a izbit de suprafața lunară, misiunea lor înregistrând un eșec.
Legat de apariția Lunii, de-a lungul timpului au apărut numeroase teorii. Una din aceste teorii susține că Luna s-a format în urma impactului Terrei cu un asteroid gigant. Această teorie încă se susține în zilele noastre.
De asemenea, a fost emisă o opinie conform căreia Luna ar fi, de fapt, o navă extraterestră de supraveghere a Terrei, cu interiorul gol. Legat de această teorie, Andrei Juravle a oferit un răspuns clar, „pentru mine este de domeniul science-fiction. Sunt foarte pasionat de S.F., îmi place foarte mult, dar când vine partea de science, de știință efectivă, se pune un pic de linie acolo, și afirmații, sau ipoteze, sau teorii de genul acesta, care sună bine, sună frumos, melodic, dar fără un fundal, în spate, științific, care să dovedească cu argumente științifice... E un pic greu de luat în seamă”.
De-a lungul timpului s-au ridicat voci care-au contestat că primul pas al omului pe Lună chiar a avut loc, susținând o adevărată teorie a conspirației. În demontarea argumentelor celor susținute de ei, pornind de la câteva fotografii și filme realizate de echipajul ajuns pe Lună, fizicianul Adrian Bancu, referindu-se la filmarea scenei de pe Lună, a spus: „Ei reclamă că, în acest film, ar fi o dovadă a faptului că este filmat dintr-un studio și că există o sursă de lumină care luminează scena. E atât de inconsistentă, pentru că orice artist plastic sau fotograf, a auzit de perspectivă. Ce este perspectiva? Faptul că obiectele care se află mai departe de fotograf sau de cel care descrie tabloul, sau desenează tabloul respectiv, vede obiectele mai mici. Văzându-le mai mici, și umbrele lor sunt, de asemeni, mai mici. Proporțional. Totul este proporțional. De aceea omul din dreapta pare că are o umbră mai lungă, iar cel mai depărat, din stânga, pare că are o umbră mai scurtă. Dacă ar fi fost filmat dintr-un studio, cu un proiector (normal că vedem că din dreapta vine lumina) în dreapta, ar fi trebuit ca la omul mai apropiat de proiector să avem o umbră mai scurtă pentru că-i mai aproape de proiector, și lumina cade mai spre verticală, iar cel depărat să aibă o umbră mult mai lungă. Deci, iarăși o chestie falsă adusă ca argument”.
Nu doar aselenizarea a fost o premieră absolută, ci şi transmisia în direct a evenimentului la televizor. Interesul presei a fost enorm. Peste 2.000 de jurnalişti au fost acreditaţi la Cape Canaveral, de unde a fost lansată racheta „Apollo 11”, şi la Houston. În cadrul misiunii „Apollo 11”, astronautul Michael Collins a rămas la bordul modulului orbital, în timp ce „Buzz” Aldrin şi Neil Armstrong au aselenizat cu ajutorul capsulei supranumite „Vulturul”. Când, pe 20 iulie 1969, aselenizarea a reuşit, Armstrong şi Aldrin au comunicat centrului de comandă N.A.S.A. de la Houston: „The Eagle has landed” („Vulturul a aterizat”).
La organizarea aniversării ajungerii primilor oameni pe suprafața selenară, organizare ce a avut loc la Timișoara, după conferințele medicului Cristian Koncz și Andrei Juravle, a fost ascultată muzica compusă de Adrian Chifu, aceasta fiind difuzată în sincron cu un ansamblu de imagini video dedicate celor mai notabile realizări din epopeea spațială umană, fiind aduse în atenție elemente cum ar fi primul satelit artificial al pământului, prima debarcare pe lună, primul om pe lună, explorarea cosmică fiind adusă în prim-planul celor prezenți la acest eveniment.
Momentul aniversar a continuat cu muzica electronică a grupului V.A.G., astfel încheindu-se acest moment fascinant desfășurat la Timișoara, sâmbătă, 20 iulie, în organizarea Asociației Culturale Spacers în colaborare cu Societatea Română pentru Astronomie Culturală și Societatea română pentru Astronomie Culturală și cu sprijinul N.A.S.A., Inspectoratului Școlar Timiș, artiștilor plastici independenți din Timișoara, București, astronomilor amatori din Timișoara și Medgidia, Facultății de Arte și Design a Universității de Vest Timișoara, Asociației Filatelice Timișoara, Direcției de Poștă, Timișoara, Liceului de Arte Plastice, Timișoara etc. Nu a lipsit de la acest eveniment, berea Cosmospolitană artizanală „à la Cluj”, dar și alte bunătăți ce au provenit din „astronomia interplanetară”.
Pentru a marca aniversarea a 50 ani de la primul pas al omului pe Lună, Romfilatelia a venit în întâmpinarea pasionaţilor de astrofilatelie, prin introducerea în circulaţie, joi, 11 iulie, a emisiunii de mărci poștale dedicate momentului. Emisiunea de mărci poștale este alcătuită din două timbre și o coliță nedantelată, ce înfățișează momentul istoric în care prima misiune cu echipaj uman a aselenizat, la data de 20 iulie 1969. Cele două timbre ilustrează aspecte memorabile ale misiunii.
Primul timbru are valoarea nominală de 5 lei, iar al doilea este în valoare de 8,50 lei și îl are în prim-plan pe Neil Armstrong pe Lună, aceasta fiind singura imagine în care acesta este surprins, el fiind singurul membru al echipajului care a avut o cameră foto asupra lui.
Colița nedantelată cu valoarea nominală de 28,50 lei îl înfățișează pe Edwin E „Buzz” Aldrin Jr. pe Lună, fotografiat de Neil Armstrong, ipostază în care se poate observa modulul de aselenizare „Eagle”, iar în hublou se poate remarca reflexia celor trei membrii ai echipajului, în acest fel fiind imortalizați împreună pe Lună.
Primul pas al omului pe lună reprezintă un eveniment major în istoria omenirii, iar pentru că el s-a produs în condițiile unui război, reușita celor trei astronauți arată că știința poate învinge intemperiile create și poate aduce un plus de strălucire inteligenței umane. Reușita din iulie 1969 reprezintă și un pas al evoluției umane spre bolta cerească, arătând că, dacă „leagănul omenirii” este Terra, oamenii, datorită evoluției lor, nu pot rămâne veșnic în „leagăn”, ci, prin inteligența lor primită de la Creator, pot să se desprindă din acest „leagăn” pentru a explora spațiul cosmic, încercând să înțeleagă, în întregul ei, creația lui Dumnezeu.
Cornel Seracin
