Comuna Tomnatic a îmbrăcat haine de sărbătoare în ultimul weekend din luna august, cu prilejul organizării de către Primăria şi Consiliul Local a Zilelor Comunei Tomnatic, care anul acesta au coincis cu împlinirea a 250 de ani de la înfiinţarea localităţii.
Cu acest prilej, în prima zi a evenimentului, pe scena din centrul comunei au concertat Melina, Mr. Vik şi Mandinga, seara încheindu-se cu un spectaculos foc de artificii.
A doua zi, pe lângă sărbătorirea sfertului de veac al localităţii - tratat amplu mai jos -, a avut loc un spectacol folcloric susţinut de Carmen Popovici Dumbravă, Carmen Biruescu şi Nelu Blidariu.

Tomnatic - un sfert de veac!

Duminică 28 august s-a celebrat 250 de ani de la întemeierea localităţii Tomnatic. Ziua a început la Biserica Romano-Catolică, unde s-a ţinut slujba religioasă.
La finalul slujbei, oficiată de preotul paroh de Sânnicolau Mare, Attila Andor, şi de preotul pensionat Petru Velciov, de la Dudeştii Vechi, păstorul comunităţii romano-catolice din Tomnatic, care ţine de parohia din Sânnicolau, a mulţumit celor prezenţi: „Mulţumesc tuturor celor care au venit din Germania, foşti locuitori ai localităţii sau urmaşi ai acestora, conducerii comunităţii de tomnăticeni de acolo, tuturor oaspeţilor care aţi venit acasă, tinerilor dansatori care sunt cu noi şi domnului Hansi Müller, instructorul acestor perechi, precum şi celor care au contribuit la această frumoasă zi. Mulţumesc domnului primar Stoian Vasiu şi Consiliului Local Tomnatic pentru sprijinul pe care ni-l acordă în fiecare an comunităţii noastre catolice”.
În spatele bisericii romano-catolice a fost sfinţită şi dezvelită o placă ce va aminti peste timp de aniversarea unui sfert de veac de la intemeierea Tomnaticului. După această ceremonie, alaiul s-a îndreptat spre cimitir, unde s-a rostit o rugăciune pentru cei care odihnesc aici.
După ce alaiul de Kirchweich, însoţit de Fanfara „Banater Musikanten” din Timişoara, condusă de Dorel Antal, a străbătut comuna, oaspeţii au fost invitaţi la o agapă frăţească. Aici, primarul Tomnaticului, Stoian Vasiu, le-a urat tuturor bun-venit: „Vă salut pe toţi cu ocazia împlinirii a 250 de ani de la înfiinţarea comunei. Mulţumesc pentru organizare Primăriei şi angajaţilor acesteia, cadrelor didactice şi medicale din comună, părintelui paroh şi tuturor celor care s-au implicat şi ne-au sprijinit în organizarea acestui eveniment. Avem plăcerea şi onoarea de a-i avea alături de noi pe germanii originari din Tomnatic dar care acum trăiesc în Germania. Bine aţi venit acasă! Sunteţi bineveniţi întotdeauna. Tomnaticul este casa voastră, aşa cum a fost până acum şi aşa cum va rămâne”.
Werner Wolf, preşedintele Asociaţiei Şvabilor „Heimatortsgemeinshaft Triebswetter”, din care fac parte şvabi tomnăticeni stabiliţi acum în Germania, s-a adresat şi el celor prezenţi: „Dragi tomnăticeni, indiferent unde trăiţi acum, aş dori să mulţumesc în mod special organizatorilor care au făcut posibilă sărbătorirea acestui eveniment, administraţia comunei Tomnatic, în frunte cu primarul ei, domnul Stoian Vasiu. Cu acest prilej, mulţumesc tuturor pentru participarea la festivităţile prilejuite de împlinirea a 250 de ani de la înfiinţarea localităţii, o sărbătoare a solidarităţii şi a comunităţii. Chiar dacă au trecut mulţi ani de când şvabii au plecat din Tomnatic şi multe s-au schimbat fundamental, pentru noi, cei plecaţi, biserica şi cimitirul catolic sunt simbolurile cu care ne identificăm şi astăzi. Sunt singurii martori care au supravieţuit celor 250 de ani. În numele Asociaţiei Şvabilor din Germania, mulţumesc tuturor tomnăticenilor, indiferent unde sunt plecaţi în lume, consătenilor şi administraţiei comunale, tuturor celor care au avut grijă şi au întreţinut satul, în special pentru finalizarea renovării bisericii catolice şi conservarea cimitirului. Rugămintea mea este să se păstreze aceste valori, să se păstreze pentru identitatea şi cultura Banatului. Noi şvabii din Tomnatic care trăim în Germania ne-am bucura să contribuim şi în viitor la păstrarea patrimoniului cultural al satului nostru. În cele din urmă, aş dori, în numele comunităţii băştinaşilor din Tomnatic, să mulţumesc tuturor pentru osteneala şi contribuţia neîncetată adusă pentru bunăstarea locuitorilor din comună, prin acordarea Medaliei de 250 de ani de Tomnatic domnului primar Stoian Vasiu, domnului viceprimar Vasile Taciuc, domnilor consilieri Laszlo Bereczki, Ionel Chelaru, Macedon Fechete, Elmar Gyuge, Florin Jude, Cristina Mitron, Adrian Niculescu, Alexandru Noje, Atanasie Dinu Poliec, Florin Rostaş, David Alexandru Taciuc, doamnei Romina Schaak, doamnei Paula Stroie, domnului Hans Paizsin şi părintelui Attila Andor”.

Tomnatic - file de istorie

Înainte de întemeierea actualei comune Tomnatic, în hotarul acesteia a mai existat un sat, Naghiuz, atestat documentar pentru prima dată în 1451, anul în care Mahomed al II-lea devenea noul sultan al Imperiului Otoman şi care avea să cucerească, doi ani mai târziu, Constantinopolul. Până la sfârşitul secolului al XVII-lea, aşezarea e menţionată cu mai multe denumiri, asemănătoare între ele: Nagy Eöz (1590), Nagy Eocz (1647), Nagy Dusz (1654), Nagy Voz (1660), Nagy Vis (1663) sau Nagyeösz, Nagyösz şi Nagy-Ösz la sfârşitul secolului al XVII-lea, când, după unii istorici, satul era locuit de români şi sârbi. Aşa cum arată sursele documentare din Evul Mediu, satul exista cu certitudine în anii în care Ioan de Hunedoara era comite de Timiş şi guvernator al Ungariei. În 1772, pe pusta din Nadios au fost aduşi colonişti care au întemeiat un nou sat, construind, pentru început, 200 de case. Cei mai mulţi erau francezi, dar şi germani, sătui de interminabilele războaie din acele vremuri. Din documentele păstrate - cereri de emigrare, scrisori, petiţii - reiese că mulţi au hotărât să plece împinşi de sărăcie, dintr-un loc în care nu mai întrezăreau nici un viitor pentru familiile lor. Au aflat despre mult lăudata provincie din ziare, din scrisorile celor deja plecaţi, sau de la agenţii de recrutare trimişi de curtea vieneză, care le promiteau şi răscumpărarea din iobăgie. Cei mai mulţi dintre noii veniţi care s-au aşezat pe vatra actualei localităţi Tomnatic erau din Chateau-Salins, Arracourt, Delme, Marthille, Tincry, Léning, Salonnes, Lunéville, Fonteny, Laneuville, Bourgaltroff şi alte zone aflate în Lorena, ducat care aparţinuse lui Francisc, soţul Mariei Theresia. O parte mai mică provenea din Alsacia, Renania, Luxembourg, Baden, Bavaria, Suabia sau Württemberg, dar cu toţii aveau în comun religia catolică, prima condiţie pe care coloniştii trebuiau să o îndeplinească. Triebswetter a fost unul din cele patru sate întemeiate de colonişti francezi în Banat, dintre care trei pe teritoriul actualei Serbii. Printre întemeietorii satului Triebswetter se numără familiile Damas, Griffaton, Lefort, Coussac, Toutenoit, Doron, Boquel, Renard, Coqueron, Parison, Aubertin şi multe altele care au dăinuit peste timp. În primăvara anului 1772, inginerul căpitan Anton von Triebswetter a supravegheat măsurătorile cadastrale şi a condus lucrările de asanare a mlaştinilor din zonă pentru aşezarea care avea să fie ridicată aici după un plan riguros elaborat, comun tuturor satelor de colonişti. Totodată, s-a ocupat de construcţia locuinţelor coloniştilor, după un plan al locotenentului Alexander Samuel Krisár, gândit pentru cele 200 de familii. Noua aşezare, un sat de câmpie de tip adunat, a fost ridicată între pârâurile Galaţca şi Giucoşin, şi a fost de la bun început sistematizată, cu străzi drepte, păstrate până în ziua de azi, şi o piaţă rectangulară în centrul aşezării, principiile geometrice pe baza cărora a fost întemeiat satul urmărind o împărţire cât mai eficientă a pământului. Deşi majoritatea familiilor de colonişti era de origine franceză, noul sat a primit numele inginerului Triebswetter, cel care a pus bazele aşezării.


Petru Vasile TOMOIAGĂ
Foto: Fabian TANCZSOS, Biliana Hanca PAVLOV