Despre Buziaş se pot spune multe. Cunoscută în vechime sub denumirea Ahibis, este atestată documentar din secolele XIV-XV şi îşi are rădăcinile încă din epoca romană. La poalele Dealurilor Silagiului, dispune de condiţii naturale favorabile, cu bogate izvoare de ape minerale, dar şi un climat blând. Localitatea a fost recunoscută şi ca potenţial centru balnear. Prima oară apele minerale au fost valorificate pentru tratament în 1838, de către balneologul sârb Gheorghe Ciocârlan, iar în 1839 a fost declarată staţiune balenară. Între 1903-1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime şi se construieşte fabrica de îmbuteliere a apei minerale. În 1911 este declarată ofical staţiune balneoclimaterică. În 2014, din păcate, fabrica de îmbuteliat apă minerală a fost închisă.
După Unirea Banatului cu România, îşi menţine statutul de staţiune balneară de tratament cardio-vascular şi este reşedinţă de plasă, primind statutul de oraş în anul 1956. Prin anii ‘60 activitatea economică se diversifică, sunt create mici industrii uşoare şi industria alimentară. Creşte atât populaţia, cât şi suprafaţa oraşului. Se construiesc cartiere de blocuri, vile şi hoteluri pentru staţiune.
Parcul dendrologic din Buziaş, cu o suprafaţă de aproximativ 20 hectare, este un ansamblu de monumente istorice, cu multe specii rare de copaci, cel mai important fiind platanul. Arhitectura staţiunii este în stil turcesc, bizantin, unic în România. Singurele promenade similare din Europa se găsesc în Karlovy Vary şi în Baden-Baden.

Din păcate Buziaşul, mica şi cocheta, odinioară, staţiune balneo-climaterică e de nerecunoscut astăzi. Dacă până nu demult parcul, „fala buzieşenilor”, era plin de flori în timpul verii, acum este un vast şantier şi, după cum spune domnul viceprimar Cristian Cîndea, la Buziaş se încearcă „o dezvoltare în forţă”. Nu ştim dacă după modelul primarului Nicolae Robu, aplicat Timişoarei. Vorbind despre Robu şi „dezvoltarea în forţă”, parcă totuşi a fost mai bun decât modelul „stagnare”, „nemişcare” ori „împietrire” aplicat de noul primar al Timişoarei, Dominic Fritz. Ar trebui să înţelegem că Buziaşul „se dezvoltă în forţă”, dar, se pare, şi „în timp”, de vreme ce pentru mica piaţă a oraşului autorităţile se căznesc de vreo doi ani să o ducă la capăt şi nu reuşesc. Lucrează, muncesc şi se tot ostenesc să o ducă la bun sfârşit, dar se pare că nu li se arată. Deşi termenele de predare a lucrării se pare că au trecut, noua piaţetă nu a fost dată în folosinţă. Drept urmare, iarnă, vară, ploaie, vânt, locuitorii oraşului „înfrâng” băltoacele şi noroaiele din piaţa improvizată şi din jurul ei pentru a-şi face cumpărăturile, iar pieţaşii vânzători nu mai ştiu cum să-şi etaleze produsele. Despre parcări nici nu are rost să vorbim. O face fiecare cum poate şi cum îl taie capul. Mă întreb, legitim, dacă edilii buzieşeni nu sunt în stare să facă o piaţă de câţiva metri pătraţi în aproape doi ani, cum or fi făcut chinezii de la Wuhan un spital în doar zece zile? Mai vreau să adaug că Spitalul Huoshenshan, din Wuhan, cu 1.000 de paturi, întins pe 34.000 de metri pătraţi, adică pe 3,4 hectare, a fost construit de chinezi în doar zece zile. Lucrările la spital au început pe 24 ianuarie 2020, iar primul pacient a fost internat în spital pe 3 februarie, în acelaşi an. Adică aproape trei hectare şi jumătate de construcţii.
În altă ordine de idei, deşi a fost plină vară, parcul staţiunii este vraişte. Alei desfundate, mormane de pământ, mormane de nisip şi balast. Înţeleg „dezvoltare în forţă”, dar cât de cât trebuia oarecum protejaţi şi aşa puţinii clienţi ai staţiunii balneo-climaterice. Nici pomeneală. Iar acum, că au început ploile, este o adevărată aventură să încerci să străbaţi parcul, odinioară o adevărată splendoare.
Departe de mine gândul că nu trebuie reabilitate piaţa ori parcul, dar trebuie să ne mai gândim şi cum şi, mai ales, cât durează acest lucru. Pentru că, dacă parcul se înscrie în reabilitările până în anul 2024, halal reamenajare. Pentru că, în aceste condiţii, locuitorii oraşului şi turiştii ar trebui să mai înoate prin noroaie cel puţin încă un an. Şi nu pot să nu mă duc cu gândul din nou la chinezii care au construit un întreg spital în zece zile.


Iată ce ne spune Cristian Cîndea, viceprimarul oraşului Buziaş, despre încheierea lucrărilor la piaţă: „Acolo au intervenit ceva întârzieri la lucrări, dar eu zic că în mai puţin de o lună acestea se vor încheia. Din câte am înţeles, pentru că nu mă ocup eu de partea tehnică, au fost ceva întârzieri în livrarea materialelor. Ştiu că sunt inconveniente, mai ales când plouă, că oamenii sunt nevoiţi să evite bălţile, dar, vă daţi seama, atât timp nu s-a făcut nimic acolo, iar acum se face. Sperăm să finalizăm cât mai repede lucrările de acolo”.


Dialogul nostru a continuat şi îl redăm în cele ce urmează.
- Despre lucrările în parc ce ne puteţi spune?


- Important este că se fac. Avem acum şi lucrările din parc, avem lucrări de canalizare şi reţea de apă, vor începe lucrările la şcoala generală, lucrări de drumuri – asfaltări, podeţe...
Despre parc, pot spune că s-au început lucrările, lucrăm în forţă la reabilitarea totală a parcului. Aceasta presupune alei cu piatră cubică, mobilier urban, iluminat, fântâni arteziene, drumurile adiacente, cu iluminatul aferent. Sunt proiecte în valoare totală de aproape 12 milioane de euro. Pentru acestea am avut nevoie de autorizări, de la mediu, avize... Acum a început să se lucreze. Dacă ar fi să le luăm pe rând, când vom termina aceste proiecte? Cred că nici în 20 de ani şi nici n-ar mai avea cine ştie ce efect. Aşa, le facem toate odată, le încheiem şi totul va fi bine, cu un efect mult mai mare. Durează trei-patru ani până reuşim să facem rost de finanţare pentru anumite proiecte şi până le implementăm. E corect ce spuneţi, că pe spatele populaţiei se fac toate aceste lucrări... Acestea sunt locaţiile pe care le avem. Piaţa, spre exemplu, se tot măreşte. Am mărit şi noi spaţiul, am lăsat oamenii să parcheze şi pe zona verde, şi pe zona de parc, unde înainte acest lucru era interzis. Am creat nişte facilităţi.
Investiţiile se fac în funcţie de banii pe care îi avem. Suntem o localitate mică şi nu avem posibilitatea să le facem toate peste noapte. E bine că se face şi că am obţinut aceşti bani. Până în anul 2023 trebuie să finalizăm aceste proiecte despre care am pomenit anterior.


Mică, localitatea, dar ambiţioasă, concluzionăm noi!

Petru Vasile TOMOIAGĂ