Ştim cu toţii că învăţământul românesc este pus la grea încercare. Timp de 26 de ani peste el au trecut zeci de aşa zise reforme, una mai aberantă ca alta, făcute de miniştri vremelnici, nepricepuţi, ori chiar vrăjmaşi sistemului din care, până să prindă gustul puterii au făcut parte… Chiar în aceste zile trăim una dintre aceste experienţe nereuşite când, aşa zisul Curaj, ministru veleitar cocoţat pe laşitatea clasei politice, vrea să ne smulgă din pieptul ţării istoria, latina şi româna… În aceste zile de răstrişte se mai găsesc totuşi oameni, dascăli, primari, intelectuali de bună credinţă care pun umărul şi încearcă să mai salveze ce este de salvat, care dau totul pentru educarea tinerilor ştiind că ei sunt viitorul ţării, dar, în acelaşi timp preţuiesc şi dascălul, aşa cum a fost preţuit el odinioară şi cum merită preţuit în vecie…

La Parţa, o comună care în ultimul deceniu a înregistrat progrese remarcabile, o mână de oameni, sprijinită de majoritatea locuitorilor din comună, au înţeles că trebuie să pună deasupra ambiţiilor şi intereselor personale, interesul comunei şi al celor mulţi. Parţa, pentru cei care nu ştiu încă, este comuna cu toate drumurile asfaltate. Aici este reţea de apă şi gaz, iar acum se munceşte intens la canalizarea comunei. Parţa are Centru Medical de Permanenţă de mai multi ani, şcoli bine întreţinute, o Grădiniţă nouă, Sală de Sport ultramodernă, iar Căminul cultural este amenajat şi dotat în aşa fel încât a devenit funcţional şi poate asigura necesităţile locuitorilor comunei. Aici prin grija primarului Florin Mihai Petricaş anual sunt plantaţi, de doisprezece ani încoace, câte 1.500 de pomi fructiferi şi tot la Parţa a fost înfiinţată o pădurice. Tot aici, tinerilor li s-au dat loturi pentru a-şi construi case, iar terenul de fotbal a fost împrejmuit, dotat cu cabine şi vestiare pentru sportivi. Parţa dispune de un autocar şi de un microbuz pentru transport, la nevoie, al diferitelor grupuri de cetăţeni. Acum, primarul comunei, se gândeşte serios la posibilitatea de a construi un nou pod peste Timiş, pod care să lege cele două jumătăţi ale comnei. Dar ceea ce este şi mai important, după ce au fost create condiţiile unui trai decent, urban, am putea spune, la Parţa se pune mare preţuire şi pe factorul uman, pe oamenii care au contribuit decisiv la faima şi renumele comunei. Astfel, în anul care a trecut a fost făcut Cetăţean de Onoare al comunei dirijorul Corului Operei din Bucureşti, domnul Stelian Olaru, fiu al localităţii. Duminica trecută a fost sărbătorită cu multă dragoste, la împlinirea vârstrei de 81 de ani şi 35 de ani de carieră didactică în comuna Parţa, doamna Minerva Luminosu, care a învăţat şi educat generaţii de elevi din Parţa, care, odată venită aici, a înţeles, după cum a spus că: „Cine bea apă din Parţa, nu va mai pleca de aici niciodată!”. Şi aşa a fost. Pentru dăruire, pentru abnegaţie, pentru jertfa de sine, pentru dragostea de oameni şi dragostea de locul în care a înţeles să-şi trăiască întreaga viaţă, cu toată dragostea, doamna învăţătoare Minerva Luminosu a fost făcută Cetăţean de Onoare a Comunei Parţa, i-a fost conferită o plachetă pentru cei 35 de ani în slujba învăţământului, precum şi o Diplomă de Merit din partea Şcolii Gimnaziale Parţa. La festivitate, alături de învăţătoarea Minerva Luminosu au stat primarul comunei Parţa, domnul Mihai Florin Petricaş, viceprimarul comunei, preot Ioan Dunca şi directorul şcolii, domnul Daniel Drăgan. Ceremonia înmânării titlului de Cetăţean de Onoare a avut loc în sala Căminului Cultural din Parţa unde au fost prezenţi câteva sute dintre elevii doamnei învăţătoare, elevi din diferite generaţii, din diferite localităţi din ţară şi chiar din lume, unii dintre ei nemaivăzându-se din băncile şcolii, de 30, 40 sau chiar 50 de ani.

Întâlnirea a fost una de suflet şi emoţionantă, iar doamna învăţătoare, energică şi plină de zâmbet, ca-n anii tinereţii, a îmbrăţişat foştii elevi, s-au schimbat impresii şi amintiri, s-au făcut planuri de viitor.

Deschiderea festivităţii a făcut-o domunl primar Mihai Florin Petricaş: „Mulţumesc tuturor dascălilor că la vremea respectivă s-au ocupat de noi, ne-au învățat și ne-au educat, deși nu întotdeauna le-am dat ascultare. Ne-am adunat azi cu toții aici să o sărbătorim pe doamna învățătoare Minerva Luminosu, care acum câteva zile a împlinit o frumoasă vârstă, drept pentru care îi spun un călduros «La mulți ani!», mută sănătate, fericire și viață lungă. Însă mai sărbătorim ceva, sărbătorim 35 de ani de activitate a doamnei învățătoare, timp în care prin mâinile dânsei au trecut multe generații de elevi și dânsa s-a străduit să le educe, să-i învețe așa cum a considerat de cuviință. De aceea, din toate generațiile sunt reprezentanți aici, să vă mulțumească în felul în care pot. Primăria comunei Parța și Consiliul Local au hotărât, pentru tot ceea ce ați făcut dumneavoastră și pentru tot interesul pe care vi l-ați dat să vă acorde titlul de Cetățean de Onoare al Comunei Parța. Tot cu acest prilej, îi înmânăm doamnei învățătoare şi o plachetă,  «Doamnei Minerva Luminosu, apreciere și considerație pentru felul în care și-a îndeplinit misiunea de dascăl și aplicația de care a dat dovadă în formarea și educarea tinerilor din comuna noastră. Cu recunoștință, Primăria și Consiliul Local Parța, februarie 2016».

Încă o dată îi doresc doamnei învățătoare Minerva Luminosu multă sănătate, fericire, «La mulți ani!» și să ne întâlnim aici și peste 19 ani”.

În continuare, a vorbit directorul şcolii din Parţa, domnul Daniel Drăgan: „E un moment copleșitor și încărcătura emoțională cred că își spune cuvântul și asupra mea și asupra dumneavoastră. Am fost de foarte, foarte multe ori în ipostaza de a sta alături de doamna învățătoare. În spatele nostru era pe vremuri o tablă și noi încercam să transmitem ceea ce cu câteva zile înainte doamna expusese ca noi să fim cei care ca niște bureți să absorbim tainele și cunoștințele pe care dascălii noștri ni le-au transmis. E un moment emoționant pentru mine pentru că uitându-mă în arhiva Școlii Gimnaziale Parța, denumirea de astăzi a acestei instituții de învățământ, nu am găsit pe nimeni care să aibă consecutiv o activitate de 35 de ani la catedră și pentru asta, împreună cu domnul primar și cu girul Consiliului Local am considerat că este meritoriu ca acest eveniment, care se leagă de împlinirea unei frumoase vârste a doamnei noastre învățătoare, să fie sărbătorit și cinstit așa cum se cuvine. Mă bucur că foarte mulți dintre cei care ați fost elevii doamnei învățătoare sunteți aici și ați vrut prin prezența dumneavoastră să-i arătați recunoștință. Iar simplu fapt că pentru câteva ore ne vom simți bine împreună și vom depăna amintiri și ne vom aduce aminte de perioada în care am fost copii, de perioada în care am fost, așa cum sunt toți copiii, și mai buni și mai răi, cred că toate aceste lucruri se vor șterge și vor lăsa asupra noastră o amprentă și o impresie pozitivă.
O să mai spun câteva lucruri referitoare la vocația de dascăl. Astăzi sistemul educațional trece prin numeroase și multiple frământări, poate și datorită nouă, celor care suntem în interiorul sistemului, poate și datorită evenimentelor care se succed cu repeziciune și tuturor schimbărilor, care nu întotdeauna au fost cele mai bune și cele mai propice pentru un sistem educațional, din punctul meu de vedere bun, pe care țara noastră l-a avut. Aș reveni spunând că a fi dascăl e într-adevăr și în primul rând o mare vocație și nu oricine poate să facă acest lucru. Iar în momentul în care ajungi în această ipostază, dacă reușești pe lângă vocație să ai și har, să ai și devotament, să fii și dăruit pentru meseria care din păcate nu este cea mai bine remunerată, înseamnă că ești într-adevăr om în adevăratul sens al cuvântului. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că cea mai frumoasă artă este arta educației. Pictorii și sculptorii creează figuri și chipuri care nu au viață, dascălii, în schimb, creează figuri și chipuri care au viață. Iar chipurile și figurile noastre, a tuturor celor care sunteți aici în sală, sunt cele care au fost modelate de doamna învățătoare. Și pentru asta, în numele tuturor eu vă mulțumesc. De asemenea știm că se mai spune despre profesori că sunt ca o lumânare care luminează mințile elevilor topindu-se din cauza focului care luminează dar în același timp topește. Știm că nu întotdeauna am fost cei mai buni. Știm că nu întotdeauna am fost așa cum trebuia să fim. Știm că alături de doamna învățătoare am învățat ce înseamnă dictonul «Toți pentru unu și unu pentru toți!», când unitatea grupului a fost foarte importantă. Iar faptul că de atâția ani și-a dedicat munca, energia și tot interesul pentru a educa generații și generații de elevi cred că trebuiau încununate cu o recompensă pe măsură. Consiliul Local, prin domnul primar și Primăria comunei Parța, prin gestul pe care l-au făcut acordându-i doamnei învățătoare titlul de Cetățean de Onoare, cred că au adus o mare recompensă morală oamenilor care într-adevăr au slujit și au produs generații de calitate. Din partea Școlii Gimnaziale Parța o să-i acordăm o diplomă în semn de prețuire, respect și mulțumire pentru dăruirea, harul și devotamentul de care a dat dovadă în cei 35 de ani de activitate didactică, desfășurați în instituția noastră. Diploma de merit se acordă doamnei Minerva Luminosu!

Și pentru că, să nu uităm, ne-am adunat pentru un eveniment festiv, doamna învățătoare este sărbătorită, o să-i oferim un coș cu 81 de trandafiri din care 35 sunt roșii, certificând activitatea din cadrul Școlii Gimnaziale Parța. La mulți ani!”

În cuvântul său, viceprimarul comunei Parţa, preotul Ioan Dunca a spus: „Chiar dacă doamna Minerva nu a fost învățătoarea mea am să dau citire câtorva gânduri în care sper să se regăsească toți dascălii. Am vrut să spun câteva cuvinte și pentru cei care au fost dascălii mei dar nu am putut să le mulțumesc. Am scris câteva cuvinte sub forma unei scrisori, scrise ca din partea elevilor către doamna învățătoare.

Dragă doamnă învățătoare, au trecut anii peste noi și peste dumneavoastră, ajungând la momentul amintirilor. Timpul ne-a remodelat pe fiecare dintre noi, dar amintirile au rămas strâns legate, de anii când am pășit pentru prima dată pragul școlii şi dumneavoastră ne-ați întâmpinat zâmbind. Eram copleșiți de emoții, teamă și recunoaștere. După aceea a început drumul cunoașterii, plin de obstacole pe care nu le-am fi putut trece fără dumneavoastră. Am învățat atât de multe lucruri noi, atât de multe lucruri utile și frumoase pentru care vă mulțumim. Dar cred că mai presus de ceea ce am învățat, vă mulțumim pentru ceea ce ați vrut să devenim și pentru urmele lăsate de timp și asupra dumneavoastră. Părul este nins acum și suntem siguri că fiecare am contribuit puțin. Ochii sunt puțin schimbați, dar tot calzi, atenți și luminoși. Poate și vocea e puțin schimbată, dar tot fermă, plăcută și caldă. Privind la mâini ne copleșesc și mai mult emoțiile, pentru că ele ne-au mângâiat creștetul, ne-au învățat tainele scrisului și purtau mâinile noastre încât păreau cuprinse de vrajă. Descifrând tainele scrisului și ale cititului, anii au trecut, generații întregi despărțindu-ne unii de alții cu lacrimi și alți copii au venit, tot cu emoții, cu frică și recunoaștere și au plecat și ei. Dar dumneavoastră ați rămas să primiți alți elevi, pe care să-i îndrumați și cărora să le dați din sufletul cald care a avut atât de mult de dăruit. Nu poți fi dascăl dacă nu știi să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb. Acum, la final, ne vom ridica cu toții în picioare și vă vom aplauda. Sunt aplauzele pentru campionul care face turul de onoare al stadionului. Aplauzele sunt pentru cel care a câștigat. Dumneavoastră ați câștigat lupta cu viața, dar ați câștigat și respectul nostru și de aceea vă mulțumim”.


În încheiere, a vorbit foştilor elevi doamna învăţătoare Minerva Luminosu: „Stimați invitați, colegi profesori, foștii mei elevi, buni și foarte buni, ați avut un comportament foarte frumos și bun. Am ascultat în acești ani toate doleanțele dumneavoastră, excursiile, am fost cu voi prin toată țara, nu numai în excursii. Am fost cu echipa de dansuri prin toate localitățile din jur, unde am luat foarte multe premii. Nu m-ați făcut de rușine. Eu cel puțin nu pot să spun că am avut elevi care nu s-au comportat cum trebuie. Am știut să le fac educația și să ajung la sufletul lor motivându-i să înțeleagă de ce trebuie să mă asculte, nu numai pe mine, ci și pe stimații profesori. La școala din Parța au fost profesori foarte bine pregătiți și cu multă, multă răbdare și le mulțumesc frumos acelora care sunt aici. În încheiere vreau să vă spun să păstrăm un moment de reculegere pentru colegii, profesori și colegii voștri, pentru că mă uitasem aseară în caietul pe care l-am scris înainte, sunt 71 de elevi decedați. Vă mulțumesc!”


Întâlnirea a continuat cu masa festivă, darurile pentru doamna învăţătoare, tortul festiv şi flori, foarte multe flori alături de îmbrăţişări şi lacrimi de fericire…

Petru Vasile TOMOIAGĂ