Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și romii care au murit în Holocaust.
Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în acea zi din anul 1941, au început deportările forţate, în vagoane de marfă închise, ale evreilor din Bucovina de sud, în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația lui Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an. Începând cu acea zi, peste o sută de mii de evrei au fost îmbarcați în trenuri de marfă, purtați pe jos zeci de kilometri, hăituiți, umiliți, maltratați, alte mii sfârșind chiar în timpul acestor deportări, de epuizare, boli sau frig, parte a acestui infernal transfer fiind și execuțiile individuale.
Ca parte din Holocaustul European, mareșalul Ion Antonescu a aplicat în România propria versiune a Soluției Finale, cu numele de cod „curățarea terenului”. În România, Holocaustul începea odată cu promulgarea primelor legi restrictive anti-evreiești ale guvernului Goga-Cuza și lua sfârșit la 23 august 1944, odată cu citirea la radio, de către Regele Mihai I, a Proclamației către țară, act prin care Regatul României a revenit în alianță cu țările Occidentale și a încetat colaborarea cu Puterile Axei.
„Holocaustul a fost o crimă cu premeditare care s-a petrecut în mijlocul societății, o prăbușire a instituțiilor, a tuturor normelor și a umanității. Acesta a fost generat de antisemitismul istoric, de pervertirea morală a elitelor politice și intelectuale și de toți cei care au permis ca democrația să fie călcată în picioare și semenii excluși, persecutați sau exterminați. De aceea, astăzi, căutarea adevărului, asumarea trecutului și a responsabilităților, identificarea vinovaților, urmărirea consecințelor și onorarea victimelor, a supraviețuitorilor și a memoriei lor trebuie să fie o misiune fără încetare, un angajament pentru eternitate”, a transmis, cu ocazia Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului din acest an, prim-ministrul Nicolae Ciucă.
Politicile anti-evreieşti ale regimului Antonescu îşi trăgeau seva dintr-o lungă istorie de antisemitism în rândul elitelor politice şi intelectuale româneşti. Ele combinau, de asemenea, ideologia Gărzii de Fier fasciste şi pe cea a Partidului Naţional Creştin obsedat de antisemitism. Punctele de vedere ale propagandei antisemite pe termen lung caracteristice ambelor partide şi-au găsit loc în politica lui Antonescu. Mulţi funcţionari publici de la nivelul mediu al administraţiei erau foşti membri ai Partidului Naţional Creştin. Legislaţia antisemită a regimului era tipic fascistă, iar câteodată se inspira direct din legile rasiale naziste, deşi primele legi antisemite româneşti fuseseră deja emise de guvernul Partidului Naţional Creştin în decembrie 1937, înainte de alianţa cu Germania.
„Nu trebuie să uităm niciodată că, acum 81 de ani, a debutat cea mai teribilă crimă produsă împotriva unor oameni nevinovați, bărbați, femei și copii, pe criterii etnice și religioase. Regimul mareșalului Ion Antonescu - o monstruozitate absolută - și colaboratorii acestuia poartă întreaga responsabilitate pentru inițierea și organizarea Holocaustului, pentru asasinatul în masă, dar eșecul întregii societăți în a salva oamenii nevinovați este o realitate dură pe care o admitem și o recunoaștem. Regimul Antonescu a utilizat instituțiile statului și complicitatea multor oficiali sau cetățeni obișnuiți. Instituții de forță, de apărare sau ordine publică, servicii secrete, servicii publice și autorități locale au fost puse în slujba unei infernale mașinării pentru a ucide. Această colaborare cinică și barbară a marcat pentru totdeauna trecutul nostru”, a spus prim-ministrul Nicolae Ciucă, cu ocazia Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului.
Întorcându-ne la istorie, menționăm alte două repere cronologice legate de Holocaustul din România, înainte de momentul 9 octombrie 1941. Este vorba despre 21 ianuarie 1941, când a început o rebeliune legionară în timpul căreia au fost ucişi peste 120 de evrei din Bucureşti și despre 29 iunie 1941, când a avut loc „Pogromul de la Iaşi” - jandarmii şi poliţiştii au arestat câteva mii de evrei, pe care i-au masat în curtea Chesturii de Poliţie unde au fost mitraliaţi de militari, iar alte câteva mii de evrei din Iaşi, înghesuiţi în „trenurile morţii”, au pierit prin asfixiere şi deshidratare, în perioada 29 iunie-6 iulie 1941.
În perioada 9-11 octombrie 1941, au fost deportaţi peste 5000 de evrei, fiind luaţi cu forţa, deopotrivă copii, bătrâni, bolnavi şi femei.
La 1 noiembrie 1941, un raport secret adresat Preşedinţiei Consiliului de Miniştri de guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, atrăgea atenţia asupra „condiţiilor foarte grele şi neomenoase” în care se desfăşoară măsurile de purificare etnică a Basarabiei, Bucovinei şi Moldovei de nord, începute în iulie 1941, solicitând reducerea fluxului de evacuaţi. Astfel evreii deportaţi mureau de epuizare, de frig, de foame, de boli sau, pur şi simplu erau împuşcaţi.
La jumătatea lunii decembrie 1941 fuseseră duşi în Transnistria circa 118.000 de evrei, pentru ca în final numărul total al evreilor deportaţi în Transnistria să fie de circa 150.000.
„Am ținut să întâlnesc, în această săptămână, pe unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, un martor al ororilor de la Auschwitz. Acest om de 92 de ani m-a emoționat profund prin felul demn, onorabil și lipsit de ură în care vorbește despre experiența personală și despre acei ani infernali. Toți cei ca el reprezintă astăzi cea mai valoroasă mărturie și un exemplu incredibil care ne oferă atât de multe pilde”, a transmis premierul Nicolae Ciucă, cu ocazia marcării zilei de 9 octombrie în România, Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului.
Holocaustul din România a fost recunoscut oficial de statul român în anul 2004, când a fost publicat „Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România”, raport elaborat de o comisie prezidată de Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului, originar din Sighetul Marmației și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986. Potrivit acestui Raport, pe perioada celui de-al doilea război mondial, guvernul român, aliat al naziştilor, a fost complice la uciderea a aproximativ 280.000 - 380.000 de evrei.
„Un bilanț al celor peste opt decenii de la tragedia Holocaustului ne arată că ocultarea adevărului istoric a fost o altă vinovăție a unor regimuri care au pretins că fac lumină, că vor căuta călăii și vor onora victimele. Negarea sau distorsionarea Holocaustului, trucurile sau falsurile istorice, exonerarea responsabilităților sau chiar trivializarea sau ultragierea au fost mult timp parte a istoriei post-Holocaust. Este sfâșietor că supraviețuitorii Holocaustului și urmașii lor au fost nevoiți să fie martorii acestor situații.
În urmă cu două decenii, statul român a pus bazele unui proces de asumare a trecutului și reconcilierii, pentru a reda adevărul istoric și pentru a da sens atașamentului față de valorile euro-atlantice. Acest proces trebuie să fie continuu și ireversibil. Admițându-și trecutul, istoria, responsabilitățile și consecințele, statul român dovedește conștiință civică, putere instituțională și onoare. Înființarea Comisiei Internaționale «Elie Wiesel», crearea institutului guvernamental cu același nume, înființarea de programe academice, publicarea de lucrări științifice, realizarea de memoriale și muzee precum cel de la București sau Iași, inițiativele civice centrale sau locale care onorează memoria victimelor sau a supraviețuitorilor, comemorările și evenimentele periodice, introducerea istoriei Holocaustului ca disciplină obligatorie, toate acestea ne demonstrează că instituțiile și, în definitiv, elitele politice democratice și-au însușit această misiune”, a transmis prim-ministrul Nicolae Ciucă.
Pe 9 octombrie 2006 a fost pusă piatra de temelie a Memorialului Holocaustului, iar trei ani mai târziu, pe 8 octombrie 2009, monumentul a fost inaugurat.
Memorialul Holocaustului din București este o creaţie abstractă a sculptorului Peter Jacobi, situat la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani, şi întins pe o suprafață de 2894 mp, cuprinde cinci construcții: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Țiganilor și Coloana. Inițiativa realizării monumentului a aparținut Ministerului Culturii și Cultelor, ca urmare a recomandărilor Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului din România și a consultărilor cu reprezentanți ai Federației Comunităților Evreiești din România, ai Comisiei Wiesel și ai supraviețuitorilor Holocaustului.
Victime ale deportărilor în Transnistria au fost și unii evrei din Banat. În lucrarea intitulată „Evreii Banatului, o mărturie a multi-și interculturalității Europei Est-Centrale”, istoricul timișorean Victor Neumann publică statistici întocmite de oficiile județene ale Centralei Evreilor din România, care arată că în județul Timiș-Torontal, populația evreiască a scăzut cu 2.300 de persoane între 1941 și 1942, această cifră arătând cu aproximație câți evrei din Banat au fost deportați în Transnistria. În urma unor confuzii, reprezentanții regimului totalitar din România acelor vremuri aveau să deporteze din Lugoj, șase evrei în Transnistria, considerându-i „comuniști”, însă orientarea lor era îndreptată spre mișcarea sionistă.
În timpul Holocaustului, în România au fost și oameni care și-au riscat viața și avutul în încercarea de a-i ajuta pe evrei. Aceste persoane au primit din partea Israelului - prin institutul Yad Vashem din Ierusalim, înființat în 1953 cu scopul de a cinsti memoria victimelor și eroilor din timpul Holocaustului - „Cetățenia de Onoare” și titlul de „Drept între Popoare”. Acest titlu a fost primit de 60 de români, printre care Traian Popovici, Viorica Agarici, Constantin Karadja, episcopul Áron Márton și Regina-Mamă Elena a României.
Atunci când la Timișoara, Arad și Turda existau pregătiri pentru deportarea evreilor în Polonia, în conformitate cu dispozițiile date de la București, grație intervențiilor unor oameni mărinimoși, aceste deportări au fost oprite. Un rol important în oprirea deportărilor evreilor a revenit lui Radu Lecca, comisar român cu afacerile evreiești, baronului Franz von Neuman și șef-rabinului României, Alexandru Șafran, care, așa cum mărturisește în memoriile sale, a intervenit la mitropolitul ortodox al Ardealului, Nicolae Bălan, care, l-a rândul său a intervenit la Ion Antonescu pentru a se anula ordinul de deportare al evreilor din Transilvania și Banat în anul 1942.
În mesajul transmis de Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, premierul Nicolae Ciucă a vorbit despre cei care s-au solidarizat cu cei propuși să fie deportați și au împiedicat deportarea lor: „Tot astăzi, trebuie să ne amintim și de cei care au fost solidari cu victimele, cei care au crezut în izbânda adevărului și a omeniei, cei care nu au abandonat umanitatea și au riscat propria viață și a apropiaților. Drepții între popoare, cei care au salvat sau au încercat să salveze evrei, sunt astăzi prețuiți și onorați, primesc recunoștința României și a comunității internaționale”.
Negarea Holocaustul, unul dintre cele mai cercetate evenimente din istoria omenirii, înseamnă ignorarea adevărului istoric, iar fără asumarea sau recunoașterea trecutului istoric, fără delimitarea de crimele trecutului, în acest caz ale celui fascist, pe lângă cel comunist, nu se poate construi o democrație veritabilă și durabilă.
„Comitetul interministerial pe care l-am creat pentru a monitoriza implementarea primei strategii naționale de prevenire și combatere a antisemitismului, semnarea, în această săptămână, a contractului de finanțare pentru realizarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului, proiectele memoriale pe care le girez și susțin ferm demonstrează că Executivul pe care îl conduc și-a luat foarte în serios misiunea în acest domeniu.
Dar tot acest proces trebuie să capete astăzi, în contextul celei mai mari agresiuni din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, prin invadarea Ucrainei de către forțele ruse, un alt ritm. Criza refugiaților, raptul teritorial unic după a doua conflagrație mondială, răspândirea falselor narațiuni prin folosirea denaturată a conceptelor de acum opt decenii, ne determină să acționăm cu mai multă determinare. Teoriile conspirației, distorsionarea Holocaustului, abundența de extremism și radicalizare, sabotarea democrației sunt prezente în Europa ca parte a războiului hibrid dus de Federația Rusă în țările noastre. Acestea iau și forma partidelor politice, inclusiv la noi. Lupta cu discriminarea, antisemitismul și xenofobia trebuie dusă pe toate planurile, prin măsuri politice, administrative, educaționale”, a spus prim-ministrul României, domnul Nicolae Ciucă.
În România, prin Hotărârea de Guvern nr. 672 / 5 mai 2004, a fost aprobată data de 9 octombrie, pentru comemorarea oficială, în plan național, a Zilei Holocaustului. În baza acestei decizii, în fiecare an, la 9 octombrie, autoritățile române organizează manifestări dedicate memoriei Holocaustului, incluzând: conferințe, seminarii, lansări de carte, spectacole, concursuri școlare etc. În cazul în care ziua de 9 octombrie cade la sfârşit de săptămână, programele propuse pentru şcoli, Parlament şi alte instituţii vor fi planificate într-o zi lucrătoare apropiată.
În finalul mesajului transmis vineri, 7 octombrie, cu ocazia ceremoniei organizate de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, la Memorialul Victimelor Holocaustului în București.cu prilejul Zilei Naţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, premierul Nicolae Ciucă a spus că, „dincolo de dificultatea vremurilor pe care le trăim, lupta împotriva uitării, a indiferenței și atașamentul pentru valorile democratice, libertății și umanității vor învinge!
Să ne amintim de toți cei care au pierit în Holocaust și să ne rugăm pentru ca memoria lor să rămână veșnică!”.
Cu toate erorile și negările publice care se produc pe tema Holocaustului, România şi-a asumat greşelile trecutului, în primul rând ca un semn al maturităţii societăţii ei și marchează Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului, care vine ca o dureroasă aducere-aminte atât pentru evrei cât şi pentru români şi reprezintă exprimarea voinţei ca astfel de orori inimaginabile să nu se mai întâmple niciodată.
Cornel Seracin
Foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA/Administrația Națională pentru Arhive și Evidențe / ro.wikipedia.org/wiki/Memorialul_Holocaustului
