La Editura „Eubeea” a apărut noul volum de proză al lui Ion Nicolae Anghel, intitulat „Viaţa ca un cuţit Solingen - povestiri de dragoste”.
Consilierul editorial al acestei noi apariţii este scriitoarea Nina Ceranu.


În continuare, vă prezentăm câteva gânduri ale autorului pe marginea celui mai nou volum al său: „Ce au mai bun în ele povestirile acestea e doar iubirea ca vibraţie adăugată la vibraţie. Şi doar harul adăugat la har.
Iubirea despovărată de gesticulaţii şi iubirea ca trecere de la o stare la alta, de la stadiul de fată fecioară la cel de femeie fecundă şi mamă.
Translaţia-i aspră sau blândă, cum se nimere, iar ritualul intrării în noua stare e acela al plânsului, ce descătuşează. Purifică partenerii erotici de ingredientele altor iubiri şi aduce perechea la paritate. Ca şi cum banda magnetică a iubirii fiecăruia s-ar şterge şi-ar deveni egali şi egal neştiutori în actul unirii şi ca şi cum ar descoperi şi-ar trăi dragostea împreună, în premieră absolută.
Ar plânge în echipă - cum se întâmplă în Iulia Feier şi-n Viaţa ca un cuţit Solingen - şi-ar trăi catharsis-ul în doi. S-ar elibera de tensiuni şi de neputinţe, de jugul trufiei şi de tirania instinctului şi-ar învăţa să se dăruiască cu smerenie şi să se
iubească dincolo de prejudecăţi şi clişee. Ca nişte copii. Copiii Domnului.
Ar ieşi din siajul vieţuirii comune al împreunărilor rutiniere, betege şi mâloase, îndeobşte, şi fără saţiu. E ceea ce i-ar scoate din serie şi ceea ce îţi permite să proiectezi povestea cuplului într-un absolut de memorie.
Privirile lor s-ar susţine din priviri şi-ar trăi sudaţi de emoţie. Şi, ce o să simţim, o să simţim doar substanţa miraculoasă ce-i leagă şi luminează lăuntric şi ductul afectiv numai al lor şi parcă n-o să mai aibă nicio legătură cu noi!
Ei o să fie şi când noi n-o să mai fim şi, ce-o să vadă oamenii de mâine într-înşii, o să vadă doar gesturile tandre şi delicate şi numai dragostea salinizată-n priviri şi tăceri şi epurată de zgomotul vorbelor.
Şi peste tot o să recepteze spiritul cavaleresc al iubirii de altădată, în care protagoniştii nu dădeau buzna şi nu profitau. Brutalitatea n-avea ce să caute între dânşii.
Asta o să sporească în noi gândul că povestea iubirii lor neasemenea o să ţină cât viaţa şi-o să treacă şi-n carte. Şi-o să meargă şi mai departe, din secol în secol, şi-o să aprindă amnarul dragostei şi în alţii…
Priveşti în jur şi ştii că nimic din ce se petrece cu noi n-o să mai fie şi doar numele lor, trecute pe hârtie, şi povestea indicibilă a vieţilor lor o să reverbereze în memoria urmaşilor…
O să pară înnebunitor de frumoşi, uniţi doi în unul, aidoma a două subiectivităţi topite-n transsubiectivitatea lumii!
O să emane numai lumină şi dragoste, iar ideea prinţului Mîşkin, personajul dostoievskian, aceea că frumuseţea va mântui omenirea, o să funcţioneze şi aici. Isabela din Viaţa ca un cuţit Solingen o să treacă razant pe lângă o secvenţă incestuoastă, dar o să se salveze printr-o mare iubire. Cuplul de-ndrăgostiţi o să trăiască-n dragoste şi sfinţenie şi blajinătatea ei o să fie tot mai mare şi-o să-i cuprindă pe toţi, iar Valea Troaşului o să devină Valea Blajinilor!
O să-i percepem străluminaţi de lumina magică a unirii matrimoniale şi aureolaţi de slava bunătăţii şi-a generozităţii perpetue. Aşa o să învingă răutatea şi violenţa de-afară, prin blândeţea şi-ngăduinţa din ei. Vor multiplica lumina şi-i vor hrăni şi luminá şi pe alţii. Vor răzbi prin iubire.
E cum o să rămână în memoria posterităţii: ca două siluete de lumină împingând un cărucior de lumină şi instituind lumina de-a lungul Troaşului. Din cărucior, privindu-i mirată, Isabela a II-a, Regina Luminii, iar ei înaintând fascinaţi încotro o să-i ducă Destinul. Călcând în călcăturile lor din altă viaţă ori deschizând o pârtie până la marginea zării… Peste mersul nesfârşit şi hipnotic să se aştearnă apoi unda melancolică a nemuririi, care ajunge până la noi şi curge mai departe
în nemurirea lumii.
Noi o să-i urmărim hieratici şi seduşi şi-o să ne dăm seama că doar o iubire totală şi fără fisură e-ndestulă să prelungească legenda.
LEGENDA IUBIRII. Iubirea ca pavăză şi antidot împotriva uitării şi-a morţii şi care o să ne încorporeze-n poveste. Aşa cum suntem şi cât o să ajungem la ceilalţi…“.


Cartea se găseşte în vânzare la Librăria „Esotera”. (V.T.)