Arhitectura de lemn este caracteristică pentru bisericile construite în secolele trecute de românii din Banat și Ardeal. Lăcașele de cult martore ale unui trecut zbuciumat, au fost ridicate în sate de deal și de munte, în care viața autentică, frumoasă dar grea, i-a pus adesea la încercare pe cei care ne-au lăsat o moștenire de credință pe care nu avem voie să o ignorăm.
Bisericile de lemn din zona Făgetului au o arhitectură aparte. Nu seamănă cu cele din Transilvania și nici cu cele din restul ţării. Este normal să fie aşa, având în vedere că istoria Banatului este diferită de cea a celorlalte regiuni ale României. Cele mai multe biserici adăpostesc frumoase picturi interioare cel mai adesea din sec. al XVIII-lea, ce pot constitui o introducere captivantă în lumea ortodoxiei. Ţara Făgetului este împodobită de biserici de lemn, multe dintre ele strămutate din judeţul vecin, Hunedoara. Totuși, cel mai vechi lăcaș se află la Partoș, în sud-vestul județului Timiș.
Astăzi, foarte multe dintre ele sunt însă într-o stare precară. Lemnul este un material ușor degradabil și în plus, autoritățile au tratat de cele mai multe ori cu nepăsare aceste vetre de spiritualitate și cultură. Banatul nu face excepție de la acest fenomen. Abia în ultimii ani au început lucrări de restaurare ale vechilor lăcașe de cult ridicate din lemn. Din păcate, de multe ori s-a intervenit neprofesionist și aleatoriu. Aceste valoroase obiective trebuie aduse la înfățișarea de odinioară prin programe de conservare care să respecte cu strictețe indicațiile arhitecților. Numai așa aceste bijuterii ale patrimoniului national vor putea dăinui.
Un articol amplu despre bisericile de lemn din județul Timiș veți putea citi în ediția tipărită a Ziarului Timișoara, care va apărea vineri, 22 aprilie.
Răzvan IDVOREAN
