La 27 martie este aniversată an de an Ziua Mondială a Teatrului. Această zi a fost instituită în anul 1961 de Institutul Internaţional de Teatru (I.T.I.), iar din 1962, a devenit un eveniment anual, organizat de centrele I.T.I. şi comunitatea internaţională de teatru. I.T.I. reprezintă cea mai importantă organizaţie non-guvernamentală din domeniul artistic şi a fost înfiinţată în 1948, la iniţiativa UNESCO.
Pentru marcarea acestei zile sunt organizate diverse manifestări naţionale şi internaţionale de teatru, una dintre cele mai importante fiind transmiterea mesajului tradiţional internaţional. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice, teatrul. Mesajul, tradus în peste 50 de limbi, este citit spectatorilor înaintea reprezentaţiilor din seara zilei de 27 martie, este publicat în ziare şi reviste, difuzat la radio şi televiziune.
În acest an, mesajul este transmis de regizorul american de operă și teatru, director de festival, Peter Sellars. Versiunea în limba română a textului transmis de regizorul american a fost realizată de Ozana Oancea, iar text, preluat de pe site-ul oficial al UNITER, www.uniter.ro, îl redăm în cele ce urmează:
„Dragi prieteni,
Pe măsură ce lumea atârnă, în fiecare oră și în fiecare minut, de un flux continuu de știri, v-aș invita pe toți creatorii să pășim în propria noastră privire, în propria noastră realitate și în propria noastră perspectivă asupra timpului și schimbării epice, a conștientizării epice, a reflecției și viziunii epice? Trăim într-o perioadă epică a istoriei umane, iar schimbările profunde și masive pe care le experimentăm, în relațiile ființelor umane cu ele însele, în relațiile între ele, precum și în relațiile cu lumi non-umane, tind să depășească capacitatea noastră de a înțelege, articula și exprima.
Noi nu trăim cu adevărat în ciclul de ştiri 24 din 24 de ore; noi trăim la marginea timpului. Ziarele şi mediile de informare sunt total nepregătite şi incapabile să vorbească despre ceea ce trăim. Unde este limbajul, care sunt gesturile şi care sunt imaginile ce ne-ar putea permite să înţelegem schimbările şi prăbușirile pe care le trăim? Şi cum am putea să convertim conţinutul imediat al vieţilor noastre, nu în reportaj de presă, ci în experienţă trăită?
Teatrul este forma artistică a experienţei omeneşti.
Într-o lume copleşită de ample campanii mediatice, de experienţe simulate şi de prorociri înspăimântătoare, cum putem trece dincolo de repetarea nesfârşită de cifre pentru a resimţi caracterul sacru şi infinit al unei anumite vieţi, al unui anumit ecosistem, al unei prietenii sau calitatea luminii unui cer ciudat? Doi ani de COVID-19 au întunecat simţurile oamenilor, le-au restrâns vieţile, au rupt legături şi ne-au împins la un bizar nivel zero al existenţei.
Ce seminţe trebuie plantate şi replantate în aceşti ani? Care sunt speciile invazive şi invadatoare care trebuie să fie eliminate complet şi definitiv? Atât de mulţi oameni au ajuns la limită. Atât de multă violenţă izbucneşte brusc, iraţional şi neaşteptat. Atât de multe sisteme, până mai ieri solide, s-au dovedit a fi structuri de o nesăţioasă cruzime.
Unde sunt ceremonialurile noastre de comemorare? Ce trebuie să ne amintim? Care sunt ritualurile ce ne-ar îngădui, în fine, să reimaginăm şi să începem să parcurgem drumuri încă niciodată explorate de noi?
Teatrul de viziune epică, de intenţie, de reparaţie, de vindecare are nevoie de ritualuri noi. Nu avem nevoie să ni se ofere distracţie. Avem nevoie să ne strângem laolaltă. Avem nevoie să împărtăşim acelaşi spaţiu – şi avem nevoie să cultivăm spaţiul împărtăşit. Avem nevoie de spaţii ocrotite în care să fim egali și în care să ne ascultăm unii pe alții.
Teatrul reprezintă un spațiu, creat pe pământ, al egalității între ființe umane, zei, plante, animale, picături de ploaie, lacrimi, un spațiu al regenerării. Spaţiul de egalitate şi ascultare reciprocă profundă este iluminat de o frumuseţe ascunsă şi e păstrat viu printr-o adâncă interacţiune între primejdie, ecuanimitate, înţelepciune, acţiune şi răbdare.
În Sutra Podoabei Înflorite, Buddha înşiruie zece feluri de răbdare supremă în viaţa omului. Unul dintre cele mai puternice se numeşte Răbdarea de a percepe totul ca pe un miraj. Teatrul a prezentat întotdeauna viaţa acestei lumi ca fiind asemănătoare unui miraj, făcându-ne să străvedem cu limpezime şi forţă eliberatoare prin iluzia, deziluzia, orbirea şi negarea umană.
Suntem atât de siguri de ceea ce privim şi de felul în care privim totul, încât suntem incapabili să vedem şi să simţim realităţi alternative, posibilităţi noi, abordări diferite, relaţii invizibile şi legături dincolo de timp.
Aceasta este clipa în care trebuie să ne împrospătăm profund minţile, simţurile, istoriile şi viitorul. Și această muncă nu poate fi făcută de oameni izolaţi, lucrând singuri. Este o muncă pe care trebuie să o facem împreună. Teatrul este invitaţia de a face această muncă împreună.
Vă mulţumesc din adâncul inimii pentru munca voastră”.
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara se alătură teatrelor din toată lumea și oferă publicului, duminică, 27 martie, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, unul dintre spectacolele sale de referință, de la ora 18, în Sala Mare, „Anna Karenina”, după romanul lui Lev Tolstoi, regia Ada Lupu Hausvater. Prin intermediul acestui spectacol, Teatrului Național din Timișoara trezește emoţii, aduce în atenția publicului o lume intolerantă a aparenţelor şi a normelor sociale, trezește o atmosferă romantică și plină de sensibilitate (chiar cu iz fantastic), în care puterea de a iubi este evidențiată de la extaz la agonie.
Și Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara se aliniază zilei Mondiale a Teatrului și prezintă, duminică, 27 martie, spectacolul „Banul Bank”, de Katona József, în regia lui Markó Róbert. Acest nou spectacol va fi o coproducţie a scenei timişorene maghiare cu Teatrul din Veszprém, în cadrul platformei de parteneriat teatral constituite în contextul în care ambele oraşe, Timişoara (România) şi Veszprém (Ungaria), vor fi Capitale Europene ale Culturii în 2023. Repetițiile acestui spectacol s-au desfășurat atât la Timişoara, cât şi la Veszprém, reprezentația reunind în distribuţie actori din ambele oraşe: Balázs Attila, Éder Enikő, Miller Patrik, Sebestyén Hunor, Taba Dorottya Lucia, Aszalos Géza, Molnos András Csaba, Bandi András Zsolt, Csörögi Gábor, Benkő Zsuzsanna, Berta Csongor și Tokai Andrea.
Televiziunea Europa Nova marchează Ziua Mondială a Teatrului prin intermediul emisiunii realizate de Veronica Balazs, „Art Nova”, emisiune în care va fi prezentat episodul al optsprezecelea din „Spectacolele de referință ale Fundației Culturale «Artmedia»”.
Înființată în urmă cu aproape 30 de ani, de două doamne care iubesc teatrul, Doina Popa și Lucia Nicoară, Fundația Culturală „Artmedia” a prezentat publicului producții naționale și internaționale pe scenele din Timișoara și regiune, în regim privat. Din cele peste 180 de spectacole prezentate de Fundația Culturală „Artmedia” în decursul celor 30 ani de existență, numeroase sunt spectacolele de referință, spectacole de o deosebită calitate. E greu de ales câteva pentru a fi amintite, dar, dintre acestea, desprindem „Visul unei nopți de vară”, „Unchiul Vanea”, „Numele trandafirului”, „Take, Ianke și Cadîr” (cu distribuții de referință), „Azilul de noapte” etc.
În episodul ce va fi prezentat la Televiziunea Europa Nova, duminică, 27 martie, de la ora 18 și luni, 28 martie, în reluare, de la ora 16, telespectatorii sunt invitați să vizioneze câteva dintre spectacolele de referință prezentate de Fundația Culturală „Artmedia”, „Danaidele”, „Magia naiului” (cu formidabilul Gheorghe Zamfir), „Regina mamă” de Manlio Santanelli, cu Olga Tudorache în rolul reginei, „Cocoșatul de la Notre-Dame”, un spectacol deosebit al Teatrului Național din Pécs, „Romeo și Julieta” și „Regele Lear”, două spectacole deosebite ale celebrului teatru londonez „Globe”, „Toujours l'amour”, spectacol în care se împletesc teatrul, dansul şi pantomima.
Referindu-se la toate aceste spectacole, nașul „Artmedia”, maestrul Radu Beligan, conchidea: „Aceste spectacole au fost ceasul de grație în care am trăit împreună o superbă aventură artistică, iar asta ne-a unit și mai puternic în dragostea noastră comună pentru teatru”.
Cornel Seracin
Foto: colaj www.tm-t.ro, Adrian Pîclișan, ro-ro.facebook.com/ArtmediaTM, telenova.ro, www.uniter.ro
