Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist a fost stabilită să fie marcată în România prin lege, în fiecare an la 18 iunie. Proiectul de lege a fost votat în Camera Deputaților, în unanimitate, în ziua de 17 iunie 2020, iar în cealaltă Cameră a legislativului României, Senatul, a fost votată cu un an în urmă, octombrie 2019.
Vineri, 18 iunie 2021, Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara, cu sprijinul Mitropoliei Banatului și al Muzeului Satului Bănățean, a marcat această zi, pentru prima dată de la votarea acestei noi legi, printr-o ceremonie solemnă ce a avut loc în curtea bisericii de la Muzeul Satului Bănățean Timișoara.
În prezența invitaților, a celor care au fost în această deportare și a urmașilor lor, un sobor de preoți, în frunte cu Înalt Prea Sfinția Sa Ioan, mitropolitul Banatului, în curtea bisericii Muzeului Satului de la Pădurea Verde, au susținut o slujbă religioasă, în memoria celor decedați în câmpia Băraganului, în deportare și au înălțat rugăciuni pentru cei care au rămas în viață după acea deportare și urmașii lor.
La acest moment solemn, au fost în solidaritate cu Asociația Foştilor Deportaţi în Bărăgan Timișoara, condusă de președintele Petru Mirciov, Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Timișoara, condusă de Teodor Stanca, reprezentantul guvernului în teritoriu, subprefectul de Timiș, András Molnár, viceprimarul municipiului Timișoara, Ruben Lațcău, personalități de seamă ale vieții culturale timișorene, scriitori și profesori universitari, intelectuali care, de-a lungul anilor, și-au depus cunoștințele și priceperea pentru păstrarea memoriei deportărilor, realizând numeroase interviuri cu persoanele deportate, Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, condusă de președintele Octav Bjoza, scriitoarea, militanta pentru libertate civică, inițiatoarea fondării Memorialului Sighet și a Academiei Civice, Ana Blandiana etc..
Deportările în Bărăgan au fost o acțiune întreprinsă în anii ̓50 ai secolului trecut, prin care reprezentanții regimul comunist din România au dorit să îndepărteze din Banat și Oltenia, dintr-o rază de aproximativ 25 km de granița cu Yugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, oamenii harnici din aceste locuri, care și-au agonisit traiul din generație în generație lucrând terenurile familiilor lor, susținând gospodării prospere și trainice. Deportații au fost victimele unor răfuieli ideologice purtate între liderul comunist al U.R.S.S., Stalin și liderul comunist al Yugoslaviei, Tito.
În România acelor vremuri, deportarea s-a realizat prin mijloace represive și a fost inspirată de modelul oferit de gulagul sovietic. Astfel, bănăţeni, olteni, bulgari, sârbi, nemţi, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportaţi din locurile lor de baștină spre alte locuri din România, fiind lăsați în plin câmp, unde au fost obligaţi să îşi construiască propriile sate.
Deportarea a început în vara anului 1951, chiar în timpul sărbătorii Rusaliilor, 17 și 18 iunie, ziua Cincizecimii fiind atunci una cu multe lacrimi de durere pentru deportați. Reprezentanții regimului, lipsiți de umanitate, au pus în aplicare ordine primite de la puterea sovietică, venită peste țară în chip de aliat în timpul celui de-al doilea război mondial, nefiind cruțați de dislocare nici copiii abia născuți, nici femeile gravide și nici bătrânii bolnavi, în suferință, aflați în pragul trecerii din această lume. Cu toții, alături de animale, au fost încărcați în vagoane de marfă și duși pe meleaguri necunoscute, destinația nefiindu-le dezvăluită atunci. De această soartă au avut parte peste 40.000 de persoane din România, cu toții considerați de noul regim „dușmani ai poporului”, noua clasă, proletariatul, nefiind atunci dispusă să împartă conducerea „noului stat” cu o altă clasă socială.
Deportaţii, provenind din Banat şi Oltenia, au înfiinţat în Bărăgan 18 noi sate: Viişoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Feteşti), Olaru (raion Călăraşi), Salcâmi (raion Feteşti), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Feteşti), Valea Viilor (raion Feteşti), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călăraşi), Pelicanu (raion Călăraşi), Ezeru (raion Călăraşi), Lăteşti (raion Feteşti), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmăţui, raion Galaţi), Frumuşiţa (raion Galaţi), Valea Călmăţuiului (Călmăţui, raion Galaţi) și au rămas în aceste sate până în anii 1955, 1956, fiind nevoiți să îndure clima grea din Câmpia Bărăganului și dorul de locurile natale, de moștenirea strămoșească.
Sigur că, odată reveniți acasă, în locurile natale, au găsit gospodăriile pustiite, casele lăsate în neîngrijire și au fost nevoiți să înceapă o muncă nouă prin care să-și refacă aceste gospodării pe care au fost nevoiți să le părăsească.
Cu timpul, în 1967, clasa proletară s-a mai îmbunat, încercând să primească o față umană, regimul declarând această deportare ca fiind ilegală.
Emoționat până la lacrimi, părintele mitropolit Ioan al Banatului a rosti o predică plină de compasiune pentru cele întâmplate în urmă cu 70 de ani și a subliniat printre altele: „Iubiți frați și surori, mie mi-a fost interzis să știu de pătimirea frățiilor voastre. În cărțile noastre de istorie se vorbea mai mult de 8 mai 1921 decât de 18 iunie ̓51. Această dată a fost interzisă, ștearsă, ruptă din istoria neamului și-a pătimirii noastre. Binecuvântat să fie Dumnezeu că pagina istoriei noastre pe care scrie «Noaptea dinspre Rusalii» a fost pusă înapoi, în cartea dăinuirii neamului nostru, în Biblia neamului nostru românesc”.
După încheierea ceremoniei religioase, au urmat noi alocuțiuni rostite cu prilejul comemorării din partea invitaților. Preotul vicar Ionel Popescu, în cuvântul rostit cu prilejul ceremoniei de comemorare a subliniat, printre altele, că a fost impresionat de „spiritul de comuniune și de frățietate în care au trăi cei peste 44.000 de români, acolo, în părțile Bărăganului, spre Brăila, Constanța și așa mai departe. Spiritul de comuniune, de frățietate, de întrajutorare, când erau unii înzăpeziți, vecinii veneau și dădeau deoparte zăpada ca să poată ieși din bordei, când erau inundați, toți se uneau și scoteau apa din casă și din bordeie, când au avut de ridicat o casă, când au ridicat biserici, cămin cultural, școală, primărie, toți au pus umărul. Spirit de comuniune creștinească, frățească și de întrajutorare, model pentru cei de astăzi și de mâine”.
Subprefectul județului Timiș, András Molnár, a adresat, cu prilejul comemorării acestui episod tragic din istoria României, mesajul prefectului de Timiș, iar viceprimarul municipiului Timișoara, Ruben Lațcău, a mărturisit că domnia sa și cei din generația domnie sale nu-și pot imagina această grozăvie care s-a petrecut în urmă cu 70 de ani în România, dar că a citit despre deportări, la fel cum a citit și despre rezistența anticomunistă, „dar nu le-am putut percepe”.
Pentru a afla mai multe despre ceea ce au transmis invitații la acest moment comemorativ ce s-a desfășurat la Muzeul Satului, vineri, 18 iunie 2021, vă invităm să vizionați videoclipul montat la finalul acestei relatări.
După momentele oratorice, președintele Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara, Petru Mirciov și Cornelia Fiat, vicepreședinte al Asociației, au acordat invitaților diplome și medalii, „pentru contribuția la păstrarea memoriei deportării în Bărăgan”.
A urmat lansarea unor cărți despre deportare, cărți aflate la a două ediție (ediție bilingvă sau ediție doar în limba engleză) sau cărți aflate la prima ediție, din această categorie făcând parte volumele „Bărăgan-1951. Dislocare. Strămutare. Deportare”, scrisă de profesorul Silvestru Ștevin, fost deportat în Câmpia Bărăganului și „Domiciliu obligatoriu”, roman scris de jurnalista Teodora Idvorean. Alte trei cărți despre deportare au fost prezentate din partea unui deportat din Arad, aflat acum în grea suferință, Victor Aciocîrlănoaiei, „Dumnezeu a murit în Bărăgan”, „D.O. (Domiciliu Obligatoriu)” și „Bumbăcari-ghetou comunist 15 km2”.
A urmat vizitarea casei foștilor deportați în Bărăgan, obiectiv muzeal din cadrul Muzeului Satului Bănățean Timișoara și vizitarea expoziției de fotografii cu tematica deportării în Bărăgan, fotografii ce provin din arhiva Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara.
A doua zi, sâmbătă, 19 iunie, cu ocazia marcării de către Biserica Ortodoxă drept zi în care îi amintim pe cei trecuți la Domnul, Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara și Asociația Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Timișoara, au depus coroane de flori la monumentul închinat memoriei deportărilor în Bărăgan, ridicat de sculptorul timișorean Ingo Glass în Parcul Justiției din Timișoara. O coroană de flori a fost depusă la acest monument din partea Inspectoratului de Poliție Județean Timiș.
Au depus câte o coroană de flori la monument, sâmbătă, 19 iunie, domnul Leonard Câmpeanu, fost deportat în Câmpia Bărăganului din Banat (din Clopodia) și domnul Gheorghe Moisei, deportat în Bărăgan din Birda, sosit în România din Basarabia, după 1944, coleg de școală cu secretarul general al Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara, domnul profesor Vasile Fantaziu.
Domnul Moisei ne-a mărturisit că „eu sunt dintre deportații care au rămas în Bărăgan”, iar la Timișoara, a sosit pentru a participa la momentul comemorativ, de la Fetești. Legat de Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara, distinsul oaspete a declarat: „Eu o apreciez de foarte bună, bine organizată, dar nu numai de acum, ci și în timp, pentru că a avut o preocupare deosebită ca să aibă toată lumea informațiile necesare legate de drepturile prevăzute de lege”, iar referitor la organizarea ceremoniei de comemorare a declarat că, „ziua de ieri a fost foarte bine pusă la punct, la fel și azi. Sigur, azi, prezența a fost mult mai mică comparativ cu cea de ieri”.
Referindu-se la momentul comemorativ organizat la Timișoara, domnul Câmpeanu ne-a declarat: „În primul rând apreciez și mulțumesc organizatorilor că ne-au dat posibilitatea să ne reîntâlnim după 70 de ani. Un moment emoționat, atât pentru participanți, cât și pentru autoritățile care, am văzut, au o oarecare deschidere diferită față de ceea ce a fost până acuma. Este evident că emoția trăită nu se poate descrie în cuvinte și fiecare om are destinul lui care-a fost în mare măsură modificat, schimbat de către evenimentele din ̓51, însă prezența noastră aici a dovedit că am avut puterea să trecem peste toate lucrurile și să fim alături, acuma, în acest moment de comemorare. Într-adevăr, organizarea a fost deosebită și întotdeauna am avut un respect deosebit față de conducătorii Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, mai nou, domnul Mirciov și doamna Fiat Cornelia, nu mai puțin și domnul Fantaziu. Deci, s-au ocupat și au reușit o organizarea extraordinară și le mulțumesc pe această cale, nu în numele meu, ci în numele tuturor deportaților care nu au putut să vină la Timișoara să se bucure de această întâlnire. Am avut câteva luni când am fost deportat și, poate, impresiile mele nu sunt așa de puternice ca cele ale căror au fost adulți la vremea respectivă. Cu toate acestea, am amintiri foarte clare asupra unor situații și lucruri, frigul, foamea, lipsurile permanente (astea le retrăiesc), dar am avut puterea să trecem peste ele și am încercat să depășim acele momente și să ajungem unde suntem acum”.
Autorul volumului „Bărăgan-1951. Dislocare. Strămutare. Deportare”, profesorul Silvestru Ștevin, ne-a declarat următoarele despre momentul comemorativ prilejuit de marcarea celor 70 ani de la deportarea în Bărăgan: „Eu mă bucur că, încă la atâția ani de la momentul în care ne-au scos și ne-au aruncat în Bărăgan, încă ne mai strângem, ne mai adunăm. Asta înseamnă că între noi a fost un fel de Frăție. Așa și voiam să spun, Frați și Surori. Toți se văd cei care sunt, cei care au crescut acolo, ori s-au născut acolo, față de ceilalți. Noi am avut probleme la venirea din Bărăgan, pentru că noi nu am mai povestit. Bătrânii nu mai povesteau prin sat”.
La finalul slujbei de Rusalii ce a avut loc duminică, 20 iunie, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, a avut loc un alt moment emoționant legat de deportarea în Bărăgan. Au depus mărturie, în dialog cu părintele mitropolit Ioan al Banatului, despre deportare, doamna Cornelia Fiat, deportată (5 ani în momentul deportării din Ciacova) și părintele Mircea Lăutaș (4 luni în momentul deportării). „Mulțumim pentru Darul Divin primit astăzi. Mulțumim pentru toată grija cu care-am fost păstoriți, păziți și îndrumați de Înalt Prea Sfinția Voastră, de Biserică și de preoții din Biserică”, a rostit, plină de emoție, Cornelia Fiat, vicepreședinte al Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan Timișoara, după care, din partea Asociației, a înmânat Înalt Prea Sfinției Sale Ioan, arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, precum și administratorului Catedralei Mitropolitane din Timișoara, arhidiacon Eugen Goanţă, câte o diplomă și o medalie „pentru contribuția la păstrarea memoriei deportării în Bărăgan”.
Cornel Seracin