Revista de cultură istorică „Clio” a fost fondată în anul 1992 de către prof. univ. dr. Radu Păiuşan şi inginer-constructor Flaviu Mihalca. Revista a apărut sub egida Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, iar din colegiul de redacție al „primei serii”, alături de fondatori, mai făceau parte: Viorel Screciu (redactor-şef adjunct), Aurel Turcuş (secretar general de redacţie) și opt membri: Adrian Bejan, Sorin Berghian, Vasile Dudaş, Alexandru Gyuriş, Ioan I. Mureşan, Alexandru Rădulescu, Nicolae Săcară şi Adriana Păiuşan.
Revista avea și corespondenți speciali, dintre aceștia amintindu-i pe Vasile Barbu (din Uzdin-Voivodina / Serbia), Vanghea Mihany-Sterghiu (din Skopje / Macedonia), Ivan Alexandrov (din Vidin / Bulgaria), Adriana Răducanu-Ianopoulou (din Atena / Grecia), Trinţu Măran (din Viena /Austria) etc.
Asociația Istoricilor Bănățeni s-a constituit în martie 1990 și este o asociație apolitică, a cărei activitate se extinde pe întinderea a trei județe din România, Timiș, Caraș Severin și Arad.
„Clio”, revista ce apare sub egida asociației, are ca obiectiv programatic reprezentarea „întregii problematici istorice a acestei zone, integrate organic în România, și a relațiilor istorice permanente cu celelalte ținuturi românești...”. De asemenea, în paginile acestei reviste se găsesc interferențele istoriei acestor meleaguri cu istoria altor populații care s-au așezat de-a lungul timpului aici, dorind să conviețuiască pașnic cu autohtonii.
Revista „Clio” este considerată prima și singura tipărită, în această parte a țării, după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale și, chiar din perioada interbelică.
Iniţial „revistă de publicistică istorică”, peste câţiva ani „revistă de cultură istorică a românilor de pretutindeni”, „Clio” a fost inițiată din necesitatea ca „atât profesioniștii, cât și iubitorii de istorie să fie informați despre evoluția, de-a lungul secolelor, a românilor, atât cei din actualul stat român, cât și cei din jurul granițelor României, precum și cei din diaspora”.
În paginile acestei reviste au apărut, pe lângă teorii istorice considerate validate de cercetarea științifică, ipoteze noi, care vizau perioada de istorie veche, toate aceste ipoteze putând, sau nu, să primească, în timp, consistență.
De curând, la editura „Eurostampa” din Timișoara, unul dintre fondatorii revistei, prof. univ. dr. Radu Păiușan, în colaborare cu mai tânărul istoric dr. Eusebiu Narai, a îngrijit o monografie a revistei „Clio”, în anul în care aceasta a împlinit 17 ani de la fondare și în anul în care se aniversează 100 ani de la preluarea administrației Banatului de către Regatul României.
Monografia a fost editată în două volume. Primul volum cuprinde peste 580 de pagini, se deschide cu o prefață a autorilor, după care continuă cu capitolele. Aceste capitole sunt în număr de cinci, în primul volum, primul capitol referindu-se la „Evoluția revistei”, capitolul doi fiind dedicat articolelor de istorie veche și arheologie care au apărut de-a lungul anilor în revista „Clio”, capitolele următoare cuprinzând rezumate ale articolelor de istorie medie, modernă și contemporană publicate în paginile revistei. Volumul întâi al monografiei se încheie cu „Indice”.
Volumul doi conține 415 pagini, două capitole, „Cultură și spiritualitate” și „Istoria românilor de pretutindeni” , după care urmează „Anexe”, un rezumat al acestei monografii în limbile engleză și franceză, și „Indice”.
Întreaga monografie a revistei „Clio” aduce în paginile ei rezumate ale articolelor publicate de-a lungul anilor, în revistă, autorii acestei monografii îngrijindu-se ca memoria acestei publicații să fie păstrată peste timp.
Cornel Seracin
