Universitatea de Vest din Timişoara, prin Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, în parteneriat cu Centrul de Studii de Istorie şi Arheologie „Constantin Daicoviciu” şi Asociaţia ArheoVest au făcut posibilă lansarea cărţii „Istoria Banatului în Antichitate”, a cărui autoare este doamna prof. univ. dr. Doina Benea. Evenimentul a avut loc în amfiteatrul Universităţii, iar la el au participat studenti, arheologi şi istorici, veniți pentru a face o introducere cărţii si a semnala importanţa istoriei bine documentate din partea noastră de lume. Despre lucrare au vorbit atât autoarea, Doina Benea, cât și Constantin C. Petolescu autorul a mai multor cărţi în domeniul epigrafiei, precum și alți invitați.
Banatul reprezintă teritoriul cuprins geografic între trei cursuri de apă: Dunăre la sud, Tisa la vest, Mureş la nord. În antichitate, acest spaţiu geografic a fost apreciat ca o unitate de sine stătătoare. Studierea istoriei acestui spaţiu este incitantă, pe lângă faptul că puţini specialişti s-au încumetat la un asemenea demers din mai multe cauze, unele obiective altele dimpotrivă, subiective. Teritoriul prezintă o situaţie aparte sub aspectul integrării sale în lumea Imperiului roman. Doar zonele muntoase şi colinare au fost incluse în teritoriul provinciei Dacia, după anul 106 cunoscând o evoluţie similară cu alte provincii romane; spaţiul cuprins între graniţa Daciei şi Tisa a avut o istorie caracterizată printr-o anumită specificitate. Aici se constată că, multe decenii după cucerire, romanii nu au permis locuirea teritoriului, menţinând o terra deserta. De abia spre sfârşitul domniei împăratului Commodus, prin anii 187-188, după cum ne informează izvoarele istorice (Dio Cassius), s-a permis stabilirea unor comunităţi de daci liberi sau alte seminţii barbare, în mai multe aşezări în preajma graniţei provinciei Dacia.
Tratarea unitară a întregului areal în discuţie oferă o modalitate de înţelegere corectă a fenomenelor istorice care au avut loc aici, între secolele I-IV p. Chr. Vorbitorii au arătat că volumul aparținând Doinei Benea este de o mare valoare ştiinţifică și că „în carte sunt lucruri inedite, de amănunt, care nu sunt cunoscute în istoriografia română. Autoarea insistă asupra lor şi le pune în valore. O conexiune între diferitele părţi ale cărţii se desprinde foarte uşor, ceea ce arată, iarăși, că avem de-a face cu un autor care ştie să spună lucrurile coerent, în strânsă legătură atât cât este cazul, pentru ca ele să fie înţelese. Cartea este deosebit de folositoare în primul rând pentru sprijin academic, dar şi pentru studenţii de la isotire, pentru cei interesaţi de anumite probleme de istorie din Banat. Aici le găsesc în amănunt şi cu o documentaţie foarte bine pusă la punct”.
Doina Benea: „Nu există o istorie izolată a Banatului”
„Cartea nu mai îmi aparţine, a intrat pentru public şi din acest moment sigur că eu mă bucur dacă cineva va găsi deficienţe sau contradicţii, pentru că acest lucru înseamnă un spor într-o viitoare cercetare. Nu ştiu dacă voi ajunge la o a doua ediţie, sper, dar aş dori foarte mult ca alţii, care sunt tânăra generaţie să o continue.
Vorbeam că avem regularizări ale apelor prin chei, avem poduri pe apele mici sau diguri care sunt ieşite din comun. Avem, de pildă, la Dragobeti o vilă atât de bine făcută, încât nu am mai întâlnit în Dacia o asemenea construcţie. A fost reşedinţa unui senator. Sunt reşedinte ale unor foarte mari demnitari care au ales Dacia ca reședință. Putem să emitem doar judecăţi la adresa cui au aparţinut. Cert e ca erau oameni extrem de bogaţi. Banatul de câmpie a fost supravegheat de romani cu deosebită atenţie şi, pentru aceasta, ei au construcit acest sistem de valuri despre care eu cred că existau deja din vremea lui Traian. Ele, prin structura lor, sunt valuri romane. Cartea a încercat să înglobeze toată istoria, cu toate evenimentele ei, dar nu o istorie izolată a Banatului, pentru că nu a putut fi aşa ceva. Toate aşezările pe care le găsim în zona Banatului sunt aşezări modeste. Nu sunt aşezări care aparţin unei aristrocraţii. Romanii au fost interesaţi în a plasa aici o populaţie dacică ce nu dispunea de arme, era o populaţie civilă. Cartea acesta a apărut dintr-o necesitate a Universităţii şi a Academiei, care au dorit să scoată o istorie a Banatului. Nu putem să trăim în micimea noastră, a Banatului, noi trebuie să vedem tot ce e în jurul nostru şi să ne punem de acord şi doar atunci vom merge mai departe”.
Andreea VASILESCU
