Filarmonica „Banatul” din Timișoara anunță iubitorii de muzică clasică deschiderea noii stagiuni. Concertul inaugural va avea loc în Sala Capitol a filarmonicii, vineri, 30 septembrie, de la ora 19 şi va fi condus de maestrul Radu Popa.
Programul cuprinde opere de mare popularitate, prima parte fiind alcătuită din trei piese, pentru vioară și orchestră, mai exact „Vals-scherzo op.34” de Piotr Ilici Ceaikovski, „Cântece lăutăreşti op.20” de Pablo de Sarasate şi „Dansuri populare româneşti” de Bela Bartók. Partiturile vor fi interpretate de violonistul Gabriel Popa, solist al filarmonicii timişorene.
În partea a doua a spectacolului, cei prezenți vor asculta reuşita lucrare a lui Edward Elgar, „Variaţiunile Enigma op.36”.
„Deşi foarte atractiv, programul nu a fost ales să impresioneze publicul prin grandoarea marilor simfonii sau prin unul dintre marile recviemuri ale lumii muzicale. Conform alcătuirii, publicul va intra în octombrie cu un suflet senin şi reconfortat”, spun organizatori ai evenimentului.
„Vals-scherzo compusă de Ceaikovski în 1877, este o lucrare cu o bogată ofertă interpretativă, foarte îndrăgită de violoniştii cu pretenţii, şi studiată intens, mai ales de când a devenit lucrare eliminatorie la concursul de interpretare de la Moscova.
Prezentarea frumuseţilor sonore ale reginei instrumentelor va continua cu Cântece lăutăreşti de Sarasate. Mare virtuoz al viorii, precum Wieniawski, Sarasate a compus această piesă, iubită şi cunoscută de toţi violoniştii, în 1878 şi a prezentat-o în premieră la Leipzig, în Germania. Există şi o imprimare realizată chiar de autor în 1904.
Dansurile populare româneşti sunt o suită de 6 dansuri culese şi orchestrate pentru vioară şi un mic ansamblu, compuse de Bartók în 1915 şi finalizate în 1917. Iată numele dansurilor — Jocul cu bâta, Brâul, Pe loc, Buciumeana, Poarga Românească şi Mărunţel.
Partea a doua a concertului oferă publicului o lucrare deosebită - Variaţiunile «Enigma» op.36 - compusă de Edward Elgar. Lucrarea a devenit celebră atât datorită conţinutului, valorii ei din punctul de vedere al esteticii muzicale cât şi datorită genezei. (...) Tema, urmată de 14 variaţiuni şi marele final au devenit compoziţie completă la 18 februarie 1899, fiind executată pentru prima dată în iunie, acelaşi an, la St. James`s Hall din Londra, sub conducerea lui Hans Richter. Receptiv la unele critici el a adăugat 96 de măsuri la variaţiunea finală şi a compus o parte pentru orgă. În această versiune circulă lucrarea în lume, având un succes uriaş peste tot”, relatează Mircea Tătaru în avancronica de concert.
Ioana NICOLESCU
