Din istoria Banatului şi Timişoarei, în expoziţiile galeriilor şi muzeelor timişorene, la împlinirea celor 300 de ani de la războaiele austro-otomane (1714-1718)

Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la purtarea războaielor austro-otomane, conflicte militare cu implicaţii deosebite asupra Banatului şi a cetăţii Timişoarei.

Bătălia decisivă purtată de Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (Imperiul austriac), împotriva Imperiului Otoman a avut loc în 5 august 1716 în localitatea bănăţeană Petrovaradin (azi, Novi Sad, în Serbia). Bătălia s-a soldat cu victoria armatei imperiului austriac, forţele armate ale imperiului dinastiei Habsburg fiind conduse, în această bătălie, de prinţul Eugeniu de Savoya, comandantul corpului armatei creştine decizând, în urma victoriei de la Petrovaradin, să pornească la cucerirea cetăţii Timişoarei, cetate deţinută de Imperiul Otoman începând din iulie 1552.
În toamna anului 1716 (octombrie), otomanii au amplasat steagul alb pe zidul cetăţii Timişoarei, semn al capitulării lor, şi au semnat la Timişoara, în cortul prinţului Eugeniu de Savoya, actul de capitulare asupra cetăţii bănăţene, părăsind Timişoara.
Prinţul de Savoya, la puţin timp după ce otomanii au părăsit cetatea Timişoarei, s-a adresat direct împăratului Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Carol al VI-lea din dinastia de Habsburg, exprimându-şi ideea că doreşte organizarea Banatului atât în folosul Casei Imperiale, „dar şi spre binele celor guvernaţi.”
Războaiele austro-otomane au continuat până în anul 1718, atunci când, în urma semnării păcii de la Passarowitz (Pojarevăţ, azi în Serbia), 21 iulie, Imperiul Otoman a pierdut Banatul Timişean, dar şi alte teritorii, acestea trecând sub administraţia Casei de Habsburg.

Pentru a fi marcat acest eveniment deosebit de important pentru istoria României, Muzeul de Artă din Timişoara a deschis sâmbătă, 23 iulie, expoziţia intitulată „De la baroc la neo baroc”, o expoziţie ce începe prin expunerea colecției baroc a Muzeului de Artă Timișoara, continuă până în contemporaneitate cu picturile de mari dimensiuni ale maestrului Gheorghe Fikl și se încheie cu proiecţia unui posibil viitor al baroc-ului, în sala 25 a Muzeului, după un concept al artistei franceze Josepha Blanchet.
Expoziţia se încadrează în proiectul intitulat „Baroque ||Urban” şi cuprinde două segmente. În primul segment se aduce în prim-plan moştenirea baroc a Timişoarei, segmentul expoziţiei conţinând obiecte de colecție ale Muzeului de Artă din Timișoara, dar și din colecția personală a familiei Herczeg. Al doilea segment al expoziţiei se referă la curentul artistic intitulat neo-baroc, pe şevaletele din Sala Baroc a Muzeului de Artă din Timişoara, precum şi pe simezele unui compartiment al sălii de la etajul doi pot fi admirate lucrările unui reprezentant de top în arta plastică contemporană, lucrări de pictură ce aparţin maestrului Gheroghe Fikl, cunoscut şi deosebit de apreciat în numeroase ţări.
Organizatorii expoziţiei sunt Fundația Herczeg și Muzeul de Artă din Timișoara, cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara. Partenerii expoziţiei „De la baroc la neo baroc” sunt, Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană, Institutul Francez Timișoara, Direcția pentru Cultură Timiș, Baroque Books&Arts.

Expoziţia are amenajată o sală de recepţie specifică secolului XVIII, ansamblu ce conţine o masă monumentală pentru 20 de invitaţi, organizată în manieră franceză, cu poreţelan de Meissen din colecţia publică a Muzeului de Artă din Timişoara. Întreaga sală este o metaforă a spaţiului public.
Despre sala de recepţie din expoziţie, prof, univ. dr. Victor Neumann, managerul Muzeului de Artă din Timişoara, a rostit: „Îi mulţumesc muzeografului Marius Cornea că a reuşit să realizeze o atmosferă de secol al XVIII-lea, prin aranjarea acestei mese. Acesta este un lucru extraordinar pentru a vă da seama cum se întâmpla să existe o masă de recepţie în secolul al XVIII-lea, o masă a unui guvernator care conducea o regiune în interiorul imperiului, o regiune foarte importantă prin faptul că se afla la graniţă. Regiunea aceasta a fost condusă aproape 100 de ani, direct de la Viena, prin intermediul unor guvernatori şi prin intermediul unei administraţii care era proprie acestei regiuni. S-a numit Landesadministration Banat, în limba germană. Limba germană şi limba latină au fost limbile de comunicare în această regiune în timpul administraţiei vieneze. Noi ştim astăzi, datorită studiilor de istorie că, la masa guvernatorului se aşeza şi împăratul Iosif al II-lea, împărat care a fost de trei ori în Banat şi Transilvania, în vizită. De asemenea, se aşezau episcopii. Episcopul romano-catolic, episcopul ortodox, iar guvernatorul era la mijloc, îi primea şi pe unii şi pe alţii. Mai mult decât atât, guvernatorul primea şi pe rabinii care existau în această localitate, fiind invitaţi la masa de recepţie. Aceasta vorbeşte foarte mult despre toleranţa care a existat în Timişoara secolului XVIII, despre spiritul de comunicare, de frăţietate (toleranţă în sens de frăţietate şi în sens de integrare pe care-l are cultura acestui oraş).”
Pe etichetele de pe masa de recepţie, putem citi numele unor împăraţi ai dinastiei de Habsburg, unor guvernatori militari şi civili ai Bantului din vremea administraţiei austriece, unor episcopi romano-catolici din vremurile administraţiei austriece asupra Banatului, unor episcopi ortodocşi din timpul acelei administraţii, dar şi numele unor rabini care au păstorit peste comunitatea evreilor din acele vremuri, în Timişoara.

Un alt compartiment al expoziţiei conţine amenajat un salon de ceai, ansamblul fiind o metaforă a spaţiului privat. În acest compartiment poate fi admirat şi un loc oriental, semn al urmelor orientale peste Banat în cei peste 160 de ani de administraţie otomană, dar şi gravuri (din colecţia privată a colecţionarului Andrei Herczeg, președintele Fundației „Herczeg”) ce reprezintă figurile unor personalităţi din viaţa publică a Banatului între 1716-1918, precum şi hărţi.

Următorul segment al expoziţiei conţine picturile artistului plastic contemporan Gheorghe Fikl, picturi ce se constituie într-un adevărat dialog al maestrului Fikl cu fenomenul religios. Picturile înfăţişează pietatea absolută, rugăciunea, preotul, dar, şi „rinocenizarea” religiei, acest ultim aspect fiind sugerat prin intermediul unei pânze pe care este pictată prezenţa unui taur (simbol al carnaţiei agresive) în faţa altarului bisericesc. Împletirea sacrului între religii nu lipseşte din picturile expuse de pictorul contemporan Gheorghe Fikl, prezenţa unei picturi în care pe prispa unei biserici este prezentă o femelă din specia bovinelor, sugerându-ne, poate, sincretismul dintre Creştinism şi Hinduism (în religia hindusă, vaca considerată animal sacru).
În cuvântul său referitor la acest segment al expoziţiei, prof. univ. dr. Victor Neumann, manager-ul Muzeului de Artă din Timişoara, a rostit: „Gheorghe Fikl este «foarte» contemporan, este foarte atent la ceea ce se întâmplă de jur împrejur, însă, totodată ştie să valorifice ceea ce vine din trecut. Acesta este un lucru extraordinar! Noi nu putem uita ce a fost în trecut, pentru a ne construi viitorul. Noi trebuie să pornim din trecut ca să ajungem la viitor. În limba germană există o expresie formulată de unul din marii istorici, dar şi istoric al culturii, Reinhart Koselleck, «Vergangenheit Zukunft» («Viitorul Trecut»). Construim viitorul dacă ştim ceva despre trecut, vom selecta din trecut ceea ce avem nevoie. Erorile, nu! Avem şi erori! Iar erorile vor fi îndepărtate. E nevoie să preluăm din trecut doar faptele eficiente, cele care ne ajută la construirea viitorului. Fikl face o relaţie cu acest baroc reprezentativ al secolului al XVIII-lea, cu dimnesiunea lui cosmopolită, cu dimensiunea lui universală, cu locul acesta al Timişoarei care este reprezentativ pentru baroc, dar, el construieşte într-un limbaj propriu, în limbajul acestui timp. Fikl are câteva mesaje formidabile în legătură cu fenomenul religios, cu credinţa, cu modul în care noi ne raportăm la dimensiunea metafizică a personalităţii noastre. Noi nu suntem numai materie, aşa cum ştim, din baroc, déjà, suntem şi spirit. Avem o sumedenie de contradicţii. Cum ajungem să facem concordanţa între aceste contradicţii, cum ajungem la o concordie între fenomenele acestea disparate, între materie şi spirit?”

Ultimul segment al expoziţiei conţine proiecţia unui scurt film realizat după un concept al artistei franceze Josepha Blanchet. Filmul se numeşte „Dantela” şi poate fi interpretat ca având sursa de inspiraţie din universul artistic al pictorului belgian René Magritte, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.
Expoziţia a fost posibilă datorită numeroşilor sponsori, dar şi datorită unei echipe compusă din specialişti (muzeografi, conservatori-restauratori etc. Muzeul de Artă Timişoara), care au „mixat arta veche barocă, lângă pictura lui Gheorghe Fikl”.
Expoziţia intitulată „De la baroc la neo baroc” întregeşte şirul de manifestări culturale din Timişoara şi promovează municipiul reşedinţă de judeţ din Banatul de câmpie spre titlul de Capitală Culturală Europeană, pentru anul 2021.
Întreaga expoziţie poate fi vizitată la etajul doi al Muzeului de Artă din Timişoara, până în 23 septembrie 2016, în zilele de marţi-duminică, între orele 10-18, cu ultima intrare la caseria Muzeului la ora 17:30. Luni, expoziţiile Muzeului de Artă din Timişoara sunt închise. Fotografiile din această parte a prezentării au fost realizate de fotograful Constantin Duma (Agerpres)

O expoziţie dedicată împlinirii celor 300 de ani de la eliberarea Timişoarei de sub ocupaţia otomană de către armata austriacă condusă de prinţul Eugeniu de Savoya, poate fi vizitată la Galeria de artă „Helios” din Timişoara (P-ta Victoriei nr. 6), până în 3 august a.c. Expoziţia se intitulează „Timişoara eliberată”, pe simeze şi stative expunând lucrările lor, artişti plastici bănăţeni, Valeriu Sepi, Linda Saskia Menczel, Mariana Ţepeş, Lia Popescu, Mihai Olteanu etc.
Vernisajul expoziţiei a avut loc joi, 21 iulie, în pretzenţa publicului iubitor de artă. În discursul din deschiderea expoziţiei, criticul de artă János Szekernyés, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Timişoara, a rostit un scurt istoric al anilor ce au precedat lui 1716, făcând o incursiune în anul 1716, rostind: „A fost un eveniment deosebit, cu un răsunet european, fiindcă, după cum ştiţi, Imperiul Otoman, urmând exemplul celorlalte imperii, a avut o perioadă de expansiune, de întindere în întreaga Europă, cucerind şi ocupând multe ţări ale continentului şi a avut chiar curajul de a ataca, în 1683, Viena, capitala imperiului austriac, iar acolo trupele austriece, prusace, bavareze, ajutate de regele Poloniei, Jan Sobieski, au învins aramata otomană care număra peste 200.000 de ostaşi, iar din acel moment, Imperiul Otoman a început să piardă şi a pierdut foarte mult în cei peste 30 de ani care au trecut până la 1716.”
Beneficiile administraţiei austriece asupra Timişoarei şi asupra Banatului au fost scoase în evidenţă în discursul preşedintelui U.A.P., domnia sa amintind că noua adiministraţie a exercitat o influenţă benefică asupra acestei zone după ce adiministraţia otomană a «sălbăticit» regiunea în timpul celor peste 160 de ani de ocupaţie, austriecii punând ordine, sistematizând întreaga regiune, apoi au creat industrie, agricultură modernă, au repopulat localităţile rămase fără locuitori şi au transformat oraşul şi întreaga zonă într-o regiune prosperă, civilizată, într-o plină ascensiune, Banatul devenind o regiune deosebit de dezvoltată care şi economic şi spiritual a dus mai departe stindardul progresului şi al evoluţiei.
„Noi, când am anunţat această expoziţie, ne-am gândit să elogiem, într-un fel, aceşti 300 de ani care au început în 1716 şi, desigur, oraşul care pe parcursul acestor trei secole s-a dezvoltat foarte mult şi ca întindre şi ca importanţă, totul începând în toamna anului 1716. Eu mulţumesc, în primul rând artiştilor care au răspuns pozitiv la chemarea filialei noastre şi au venit cu lucrări în această expoziţie. Mulţumesc domnului profesor universitar doctor Constantin Catargiu care a dorit să fie curator al acestei expoziţii şi să ordoneze-coordoneze adaptarea şi aşezarea lucrărilor. Expoziţa arată bine şi, sper că se va bucura de vizitatori, poate şi de cumpărători", a spus preşedintele U.A.P., filiala Timişoara, criticul de artă János Szekernyés, în finalul discursului domniei sale.
A doua secţiune a expoziţiei „Timişoara eliberată”se va deschide de ziua oraşului, 3 august a.c., la galeria primăriei. Referitor la acest eveniment, preşedintele Szekernyés a făcut un apel spre artiştii plastici care mai au lucrări de adus pentru a fi expuse la galeria primăriei în data de 3 august, pentru ca aceste picturi să poată fi la dispoziţia de vizitare a publicului iubitor de artă.
Expoziţia „Timişoara eliberată” se va repeta la toamnă, în perioada când se va aniversa evenimentul de acum 300 de ani, la Consiliul Judeţean Timiş. Expoziţia urmează să beneficieze şi de un catalog.

Împlinirea celor 300 de ani de la preluarea administraţiei austriece asupra Banatului a fost marcată şi la Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara, aici fiind inaugurată marţi, 19 iulie, expoziţia intitulată „Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european”, expoziţie ce are, în cea mai mare parte a desfăşurări ei, tematica unui reînceput european pentru oraşul nostru, reînceput marcat în cel de-al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea.
La vernisajul expoziţiei ce a avut loc în mansarda B1 a Bastionului „Maria Theresia” din Timişoara au fost prezenţi oaspeţi de seamă, rememorând, prin intermediul documentelor istorice, impactul pe care l-a avut preluarea Timişoarei de către administraţia imperiului austriac, în expoziţie fiind redate şi aspect ale prezenței otomane în orașul bănăţean.
Printre luările de cuvânt la vernisajul expoziţiei, redăm un scurt fragment din discursul rostit de către viceprimarul municipiului Timişoara, Dan Diaconu: „Cred că e o expoziţie foarte importantă pentru Muzeul Banatului, o expoziţie extrem de importantă pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare dintre cei care trăim şi iubim acest oraş, pentru fiecare dintre cei tineri care vor putea să se reconecteze, cred, şi prin intermediul acestei expoziţii, la nişte valori, până la urmă, care definesc acest spaţiu. Anul 1716 este un an care aduce modernitate Timişoarei, aduce un nou drum, dar, mă gândesc că, e un an care adaugă, alături de ceilalţi 300, câte o cărămidă a ceea ce se cheamă şi astăzi, spiritul Timişoarei”.
În timpul vernisajului, au luat cuvântul, vicepreşedintele C.J.T., Traian Stancu, Excelenţa Sa Martin Roos, Episcop de Timişoara (din partea confesiunii romano-catolice), Excelenţa Sa Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj (din partea confesiunii greco-catolice), Preot Zaharia Pereş, Consilier Cultural al Mitropoliei Banatului, directorul Serviciului Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale, dr. Raul Ionuţ Rus, dr. Ciprian Glăvan, şeful secţiei de Istorie Modernă şi Contemporană din cadrul Muzeului Naţional al Banatului, unul din curatorii expoziţiei „Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european”, dr. Glăvan prezentând celor de faţă componenţa expoziţiei.
Invitaţii pentru a participa la deschiderea expoziţiei au putut audia cântecele vechi interpretate de componenţii formaţiei Muzeului Naţional al Banatului, trupa „Peregrinii”, menestrelii călători în timp.
În rândul oaspeţilor de marcă ai Muzeului Naţional al Banatului pentru deschiderea expoziţiei „Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european” au fost prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, director al Muzeului National „Brukenthal” din Sibiu, dr. Dumitru Ţeicu, director al Muzeului Banatului Montan, Reşiţa.
Expoziţa „Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european” a fost realizată sub coordonarea Muzeului Naţional al Banatului şi al Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara, printre organizatorii ei amintim, Consiliul Judeţean Timiş, Primăria Municipiului Timişoara, Mitropolia Banatului-Arhiepiscopia Timişoarei, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj, Episcopia Ortodoxă Sârbă a Timişoarei, Tv.R. Timişoara, Comunitatea Evreilor din Timişoara, Biblioteca Judeţeană Timiş „Sorin Titel”, Serviciului Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale ale României etc.
Vizitarea expoziţiei poate fi făcută la sediul temporar al Muzeului Național al Banatului, până în 20 septembrie, de marți până duminică, în intervalul orar 10 - 20. Începând cu 12 octombrie și până în 10 decembrie, expoziția va putea fi vizitată la Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, str. Augustin Pacha 4.
Cornel Seracin