Cultură

Muzeul de Artă din Timişoara, în colaborare cu Centrul Cultural German din Timişoara, prezintă publicului intersat o expoziţie documentar-istorică din viaţa scriitoarei şi laureatei Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller. Vernsiajul expoziţiei a avut loc joi, 13 februarie 2014, la Muzeul de Artă, Timişoara.
Chiar în ziua în care a avut loc vernisajul expoziţiei dedicată Hertei Müller, s-au aniversat 73 ani de la naşterea lui Sigmar Polke, un mare artist vizual german, care are o expoziţie temporară în Muzeul de Artă din Timişoara.
Aşadar, expoziţiile a două mari personalităţi ale vieţii culturale universale, sunt prezente în Muzeul de Artă din Timişoara, două personalităţi care în timpul războiului rece au opus rezistenţă totalitarismului instaurat în ţările lor, prin cultură, pictând şi scriind literatură.

Expoziţia „Herta Müller – Cercul drăcesc al cuvintelor” a fost concepută de  Literaturhaus Berlin şi produsă sub forma unei expoziţii itinerante, cu sprijinul Institutului Goethe, fiind expusă  în incinta Muzeului de Artă din Timişoara, prin intermediul Centrului Cultural German, Timişoara, până în data de 5 martie 2014.
În deschiderea expoziţiei, a rostit un discurs de prezetare directorul Muzeului de Artă din Timişoara, prof. univ. dr. Victor Neumann. În acest discurs, profesorul
Neumann a prezentat realităţile existente în România acelor vremuri, vorbind despre Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune Banat), din care a făcut parte Herta Müller, despre totalitarism, libertate, dar şi despre „memoria culturală” pe care cei ce păşesc în expoziţie sunt invitaţi să şi-o formeze, luând contact cu tot ceea ce se poate vedea din documentele expuse.

Lecția de istorie

Despre Aktionsgruppe Banat, profesorul Victor Neumann a spus: „Ideile dezbătute de Cenaclu indicau o stare de spirit protestatară. Erau criticate acolo populismul, propaganda care denatura realităţile României, nehotărârea populaţiei în faţa unui sistem politic ce arăta o indiferenţă totală faţă de om. Ceea ce este relevant, însă, din punct de vedere al culturii civice şi al rolului său în formarea opoziţiei faţă de sistemul totalitar, este rectitudinea morală solicitată congenerilor. E vorba de acel tip de onestitate intelectuală şi, deci, de o maturitate politică ce nu se manifesta decât arareori în cercurile intelectuale din România. Conformismul şi oportunismul fuseseră respinse deopotrivă. (…) În tot ceea ce face Aktionsgruppe Banat se observă o distanţare de festivism şi declarativism. În ciuda argumentului că tema minorităţii, adică a minorităţii germane, nu devenise una centrală a grupului, de fapt nu fusese deloc a grupului, reprezentanţii partidului comunist au stăruit în ideea că germanii din România intraseră în conflict cu statul. Ei îşi justificau în acest fel dezacordul faţă de atitudinea protestatară a scriitorilor germani din Timişoara. În realitate, fusese un prilej în plus de a încuraja şi a grăbi emigrarea amintitei minorităţi în Germania”.
În discursul său, profesorul Neumann a vorbit astfel despre libertate: „Noi nu prea avem clar ce înseamnă noţiunea de libertate şi nu este clar pentru marele public, dar nici pentu unii dintre intelectuali şi nici pentru unii din clasa politică. Noţiunea de libertate trebuie studiată şi trebuie tot conceptul decodat, de-a lungul timpului, de când a apărut, şi resemantizat în funcţie de opţiunile noastre culturale şi politice de astăzi, ceea ce înseamnă să-l adoptăm în contextul pluralităţii, în contextul democraţiei. Deci, nu putem vorbi de libertate fără să cunoaştem originea acestui termen. Consider că e extrem de important că, totodată, în felul acesta ne putem raporta clar la universul concentraţionar, ceea ce înseamnă să nu ai libertate, ce înseamnă să nu ai libertatea de a alege, ce înseamnă să fii manevrat sau manipulat de alţii. Deci, lucrul acesta este foarte important, astfel încât să putem să ne dezvoltăm ca o societate liberă şi să ne asociem în chip liber, nu în chip forţat de cineva. (…)”.
Profesorul Neumann a vorbit și despre sistemele totalitare: „Ceea ce au vrut sistemele totalitare a fost supunerea necondiţionată faţă de cei ce cred că ştiu, faţă de cei ce vor să modeleze viaţa oamenilor potrivit doctrinei lor, faţă de un partid unic ce îşi propune să călăuzească omenirea. E şi cazul partidului lui Marx, pus la lucru de Lenin şi Stalin, a partidului unic al comunismului din România. Citind textele din această expoziţie şi reflectând, vom vedea de ce sunt puse aici, în faţa minţii noastre, lucruri extrem de grave, întrebări extrem de importante. În primul rând pentru că arată existenţa despotului, ce nu ţine seama de vrerile personale ale omului. Arată existenţa «inginerului sufletelor omeneşti», cum îi plăcea lui Stalin să creadă despre sine. În al doilea rând, expoziţia ne apropie de marea perversiune pe care o are oricare sistem totalitar. În al treilea rând, ea vorbeşte despre ceea ce se întâmplă atunci când oamenilor le este răpită libertatea de a alege. Aceştia devin sclavii celei mai josnice asupriri în numele istoriei, al poporului şi al conducătorului. (…)”.

Plecarea de acasă

Expoziţia se compune din opt panouri, imprimate cu diferite documente din viaţa Hertei Müller, din copilărie şi până la momentul decernării Premiului Nobel pentru Literatură. Tot în această expoziţie pot fi văzute diferite filmuleţe în care Herta Müller vorbeşte public.
Plecată din satul său natal, Niţchidorf, la liceu, în Timişoara, în ciuda voinţei mamei sale, care considera că oraşul îi va „corupe” fiica, Herta Muller a luat decizia să ajungă „tânără” la oraş, satul natal neoferindu-i decât un loc strâmt, „o ladă în care te naşti, te căsătoreşti, mori”, cu săteni care „se năşteau deja bătrâni” şi erau bântuiţi de fantoma unui stat maximal în faţa căruia aveau capetele plecate, „dar între ei şi cu ei înşişi aveau mania controlului până la autodistrugere”.
Nici viaţa de la oraş nu a despărţit-o total de viaţa din satul natal. Şi oraşul era presărat de laşitate şi control, acestea fiind omniprezente şi la Timişoara în acele vremuri. Laşitatea era prezentă pe plan personal şi la oraş, până la autodistrugere, iar pe plan statal, un control ce a fost împins până la nimicirea individului.
Cu ajutorul prietenilor din Aktionsgruppe Banat, Herta Müller va reuşi să citească şi să scrie cărţi, grupul propulsând-o spre lumea rezistenţei întru cuvânt. În acest grup a învăţat solidaritatea pentru toţi cei de aceeaşi raţiune, Herta Müller opunând rezistenţă prin cultură, atât regimului socialist/comunist din România, dar şi altor forme de totalitarism care încalcă drepturile omului.

Împotriva sistemului

Ororile regimului comunist au fost cunoscute de Herta Müller din familie, bunicul său, un negustor foarte avut, deţinea o mare parte din terenurile din Niţichidor, dar, după al Doilea Război Mondial, el a fost deportat într-un lagăr, iar în final a fost desproprietărit.
Încă din anii ’80, Herta Müller a intrat în vizorul poliţiei politice a regimului comunist, datorită faptului că a călătorit în R.F. Germania, acolo unde a acordat interviuri prin care a arătat ororile la care sunt supuşi cetăţenii din România acelor vremuri. 
Refuzul său de a semna vreun angajament cu poliţia politică a României socialiste i-a adus numeroase ameninţări şi, în cele din urmă, împreună cu soţul său, Richard Wagner, părăsirea locurilor natale pentru a se stabili în R.F.  Germania, în anul 1987.
În anul 1982, Herta Müller a publicat primul său volum, „Ţinuturile joase”, vo­lum cenzurat de regimul din România. Volumul este compus din povestiri scurte în care autoarea abordează teme precum participarea a numeroşi germani din România în trupele serviciului secret nazist, dar şi deportarea naţionalităţii germane din România, în ianuarie 1945, în imperiul sovietic.

Privire spre trecut

În cadrul vernisajului expoziţiei, prof. univ. dr. Roxana Nubert a prezentat o introducere în textele Hertei Müller, luând în considerare îndeosebi volumul de povestiri „Ţinuturile joase” şi romanul „Animalul inimii”.
În cadrul vernisajul a luat cuvântul domnul Werner Kremm, membru fondator al Grupului de Acţiune Banat, domnia sa vorbind despre expoziţie, iar în ultima parte a vorbirii a citat celor prezenţi din spusele  Hertei Müller.
Expoziţia din incinta Muzeului de Artă din Timişoara, “Herta Müller – Cercul drăcesc al cuvintelor”, oferă vizitatorului un mod de a privi retrospectiv în epoca regimului totalitar din România socialistă. Întreaga expoziţie arată cum se poate rezista unui sistem opresiv şi cum pot fi salvate de la pieire sufletele oamenilor aflaţi sub acest regim. Cuvântul scris este calea prin care Herta Müller a lovit sistemul din România socialistă.
Doar cu ajutorul literaturii, Herta Müller nu a reuşit să schimbe sistemul, dar, prin cuvânt, a adus la cunoştiinţa posterităţii un adevăr. Acel adevăr arată că individul nu poate fi biruit de sistem atât timp cât îşi păstrează raţiunea, iar realitatea din jur nu îi poate modifica sufletul atunci când valorile deraiază. În finalul expoziţie, directoarea Centrului Cultural German din Timişoara, doamna Alina Baciu, a invitat participanţii să viziteze expoziţia, adresându-le următorul îndemn: „Doresc acum să vă invit să priviţi mai îndeaproape expoziţia, dar, nu uitaţi, cu un ochi critic şi distant (…)”.
Cornel SERACIN