La Galeria Helios din Timişoara, Emil Florin Grama a vernisat expoziţia retrospectivă de pictură. Maestrul s-a născut pe 7 iunie 1945, la Târgovişte, şi a urmat Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti. Emil Grama excelează pe mai multe arte, printre care pictură, grafică, desen şi poezie. Astfel că la deschiderea expoziţiei au participat şi trei actori de la teatru care au recitat câteva din poeziile sale.
Criticul de artă şi bunul prieten al artistului, Ioan Iovan, a deschis expoziţia explicând câteva trăsături caracteristice maestrului ce se regăsesc în arta sa. „Ne-am adunat la un eveniment deosebit, vernisajul atristului Emil Grama. Maestrul este asigurat pentru că acum doi ani s-a editat un album, la care am participat şi eu, care se referă la întreaga sa activitate, unde se vorbeşte despre grafică, pictură, poezie, întreaga artă pe care a compus-o. Aş spune că maestrul reprezintă cazul rar în care un artist se exercită în atâtea domenii, inclusiv scenografie. Rar se întâmplă ca în activitatea unui artist, care desfăsoară atâtea genuri artistice, să se situeze la aproximativ acelaşi nivel pentru fiecare în parte.
Eu cred că pictura este totuşi partea cea mai valoroasă din activitatea maestrului. S-ar putea să spuneţi că sunt subiectiv, dar să ştiţi că aşa este. Există un lucru esenţial care este comun, indiferent de nuanţe, în tot ce face Emil Florin Grama. Eram pregătit să relatez din catalog, pentru că publicul vede numai expoziţia şi ştie puţin din laboratorul de creaţie. Dar nu vreau să intru în detalii acum.
Pictura acestei expoziţii este una care se oferă imediat, fără fiţe. Acele motive fundamentale culturale pot fi citite foarte uşor, pornind din prim-plan către ultimul plan. În prim-plan este întotdeauna vegetalul. Dar nu orice fel de vegetal, ci unul sârmos, ieşit din vară şi intrat în toamnă, dar încă foşnind. Apoi, este distanţa care nu e clară, nu sunt prea multe grupuri de planul 2, 3. Astfel încât putem trece foarte uşor către următorul motiv care este foarte important, şi anume dealul. Veţi vedea că în toate lucrările maestrului n-avem de-a face cu zarea, ci vorbim de orizont, ca mare, şi de zare, la câmpie, fiind un spaţiu de trecere între pământ şi cer. Aici zarea este acoperită de deal, important este dealul. Apoi urmeză cerul. În picturile în care apare astrul avem de-a face cu un cer senin, dar foarte îndepărtat, aproape neutru, absent. Pe acesta apare astrul, nu ştie nimeni să spună dacă este vorba de soare sau lună, sau altceva. Aşadar, aceste lucrări se situează între două arhetipuri fundamentale, între deal şi acest astru. Dealul este o urcare către cer, un fel de vis către zbor al pământului. Aşadar, este atracţie către cer, acceptare, apropiere, aspiraţie şi dorinţă. Ele sunt în aşteptare, în aceeaşi măsură în care exprimă o înălţare. Astrul în schimb se leagă de motivul romantic şi nu numai, al urcării cerului şi al coborârii cerului către pământ. Este ochiul lui Dumnezeu, unul hipnotic, absorbant. În oricare dintre lucrările în care apare, oricâte elemente imagistice sunt acolo, atracţia irezistibilă este către astru.
Maestrul este şi un mare desenator, unul dintre desenatorii de vocaţie. Atât în ilustraţiile pe care le-a realizat, cât şi în copertele de carte, izbuteşte, se vede substanţa de grafician. Ca orice expoziţie, nu este o acumulare de lucrări, ci este un organism viu de comunicare care are o coloană vertebrală unde toate ideile converg”, a încheiat criticul de artă Ioan Iovan.
Expoziţia rămâne deschisă până pe 25 iulie.
Andreea VASILESCU
