Lucrarea „Vilayetul de Timişoara 1552-1716” este cel mai recent volum al distinsei cercetătoare în istoria Banatului, Cristina Feneşan, cartea aducând numeroase noutăţi referitoare la evoluţia Banatului în timpul dominaţiei otomane (1552-1716). Este o lucrare inedită ce îşi propune să clarifice multe aspecte din vremurile otomane ale Banatului, aspecte necunoscute până la această cercetare sau parţial cunoscute din alte studii şi cărţi.
După un studiu de arhive ce i-a luat aproape 5 ani, doamna Cristina Feneşan aduce în faţa publicului interesat de istorie o carte nouă care conţine informaţii culese din arhiva cadastrului din Ankara (cele care se referă la formele de posesiune ale pământului), unele sunt culese din arhiva preşedenţiei Consiliului de Miniştrii din Istanbul, din marile biblioteci din Istanbul, cronici din Biblioteca Naţională din Viena, manuscrise de la Academia turcă.
Prezent la lansarea de la Bierhaus, în cadrul unei speciale Seri Bănăţene, istoricul Costin Feneşan a vorbit astfel, celor prezenţi, despre menirea istoricului şi a lucrărilor lui: „Rostul nostru, al unor istorici oneşti, nu este să punem cinci cărţi pe masă şi să scriem pe a şasea. Fără-ndoială, ne putem inspira din aceste cărţi. Rostul nostru este exact din arhive să ne căutăm lucrurile noi şi să vi le aducem dumneavoastră, iubitorilor de istorie. Ştiu că, poate bănăţenii, prin iubirea faţă de trecutul lor, poate se compară, şi numai în favoarea lor, numai cu moldovenii care iubesc pe Ştefan cel Mare, dar numai pe Ştefan cel Mare. Dumneavoastră, bănăţenii, vă iubiţi întreaga istorie, şi de aceea cred că cei care „scormonesc” istoria Banatului merită să fie încurajaţi, exact prin prezenţa dumneavoastră aici şi exact prin felul în care vor primi, ceea ce cu pasiune şi cu trudă vă aducem în faţă.”
Prin întregul său discurs susţinut în faţa publicului prezent la lansarea cărţii de la Sara Bănăţeană, distinsul istoric Costin Feneşan a încercat să demonteze imaginea unui pustiu în ceea ce priveşte arhivele pentru istoria Banatului, îndemnând tinerii istorici şi instituţiile abilitate să formeze echipe de cercetători în istoria Banatului.
Cartea a fost lansată de Asociaţia Culturală Ariergarda sub egida Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.
Potrivit Oxford Dictionary, vilayetul este un tip de unitate administrativă turcă, echivalentul unei provincii, care avea guvernator propriu. Wikipedia spune că numele vine de la cuvântul din limba arabă waliyah care înseamnă „a administra”.
Despre ocupaţia Banatului de către otomani, distinsa cercetătoare (osmanolog) Cristina Feneşan a scos în evidenţă ca fiind aspecte pozitive, următoarele: „urmele rămase în grai şi gastronomia şi urmele rămase în cultura populară, pentru că la câmpie sunt nişte ţesături gen covoare în care există motivul cămilei, de exemplu, iar în portul popular, ceea ce eu ştiu că în altă parte a României nu este, este salba aceea care se pune pe fruntea femeii, cu bani, cu bani de aur. E adevărat, şi salbele astea sunt de fapt un fel de preţ de cumpărare a miresei. La arabi, la musulmani se făcea un dar foarte consistent în aur, fie bijuterii, fie bani, sumă în valoare mare, care în caz de divorţ să-i rămână femeii ca mijloc de întreţinere.”
Cu o seară înainte de a fi lansată la Bierhaus, cartea a fost lansată şi la Biblioteca Central Universitară „Eugen Todoran” a Universităţii de Vest din Timişoara, volumul fiind un valoros instrument de informare atât pentru specialiştii din domeniu, dar şi pentru studenţii facultăţilor de istorie.
Cornel SERACIN
