O bună parte a forței de muncă din Timișoara se îndreaptă spre supermarketuri. Motivele sunt destule: în permanență sunt oferte de joburi, angajarea se face imediat, nu sunt necesare studii și nici competențe pentru un anumit domeniu. Așadar, orice persoană care a terminat măcar opt clase are șanse destul de mari pentru a lucra ”într-un mediu deschis și plăcut, cu un pachet salarial atractiv”, așa cum sună oferta angajatorilor. Tocmai acest ”pachet salarial” este cel care face diferența. În unele supermarketuri, acesta este mai generos, în timp ce în altele, vorbim de un ”pachet” modest, care deși pare a include mute avantaje pentru salariat, acestea sunt minore, temporare și greu de atins.
Diferența între salariile oferite de supermarketurile din Timișoara se resimte cel mai clar în fluctuația de personal. De pildă, se opate observa cel mai bine la magazinele din cartiere cum angajații se schimbă de la o lună la alta. E clar, atunci, că nu erau mulțumiți de banii primiți și și-au găsit joburi mai bine remunerate. Cele mai vizibile astfel de fluctuații sunt la Carrefour și Profi, unde nici salariile nu sunt atât de atractive, așa cum sunt prezentate de angajatori. Din discuțiile de pe forumurile de specialitate, un proaspăt angajat la aceste magazine câștigă doar salariul minim pe economie, la care se adaugă tichete de masă. Bineînțeles, după ce dobândește vechime, salariatul va primi mai mulți bani, dar problema este că prea puțini sunt cei care rezistă atât de mult timp pentru a depăși statutul de praoaspăt angajat.
Așadar, suma totală, incluzând aici și tichetele de masă, este undeva pe la 2.000 de lei, poate un pic mai mare pentru cei care fac ore suplimentare.
Situația este mult diferită la Lidl și Dedeman, unde salariile sunt mai bune. De aceea, nici fluctuația de personal nu are dimensiunea celor de la alte supermarketuri, dar nici nu se fac tot timpul angajări. La Lidl, de exemplu, un angajat cu o vechime mai mică de un an câștigă aprorximativ 3.200 de lei. Foarte apropiate sunt și salariile de la Dedeman, unde, la fel, nu o să vedem astăzi o echipă de angajați, iar luna viitoare, întâlnim alți ”colegi”, așa cum se folosește în limbajul multinaționalelor care caută mereu ”colegi”. Oare din ce motiv?
