Erau celebre, curtate și chiar invidiate în primii ani de după Revoluție. Faima lor depășea Timișoara, fiind cunsocute chiar la nivel național, cu apariții publice foarte urmărite. Vorbim de manechinele din Timișoara de acum 30 de ani, câteva fete frumoase care întorceau multe priviri. Ce fac ele acum, cum au evoluat și cum arată în preajma vârstei de 50 de ani?
Am stat de vorbă cu Iasmina Negru, fostă cursantă a Școlii de Manechine Tina Charme, pe care absolvit-o chiar acum 30 de ani. „Da, se fac 30 de ani de atunci și chiar ne gândeam să organizăm o întâlnire, așa cum se face la terminarea facultății”, spune Iasmina Negru, căreia timpul nu pare să-i fi afectat calitățile fizice. Este conștientă de faima pe care o aveau mancehinele din vremea aceea, mai ales că erau foarte puține care practicau această profesie mai rar întâlnită în vremurile acelea: „Eram doar câteva, eram știute, pot spune că aveam chiar statut de personalități, fără falsă modestie. Ne știa mai toată lumea în Timișoara și așa se îmtâmpla și pe plan național, dacă e să vorbim de Dana Săvuică, de Cătălin Botezatu sau de Catinca Roman”. Era firesc ca astfel de frumuseți să fie și curtate. „Da, unele dintre noi eram și curtate, dar noi eram mai mult o gașcă de prietene care ne distram, eram perfecționiste și nu se punea problema de altceva, deși eram conștiente că eram privite așa. Lumea ne privea ca vulpea la strugure, dar cine ajungea să ne cunoască își dădea seama că eram niște copilițe naive, cărora ne plăcea să ne jucăm pe scenă și să fim admirate. Viața personală a fost mereu legată de modeling : am lucrat 20 de ani în domeniu, la o celebră casă de modă, unde, pe lângă relația cu clientele, am ajuns să realizez două colecții personale de design. Țin legătura și sunt foarte apropiată cu toate fostele mele colege de atunci. Nașa copilului mei este o fostă colegă de la modeling, iubitul meu este tot un fost coleg din acele vremuri”, mărturiește fosta manechină.
Niște copilițe naive care ajunseseră personalități
După 30 de ani de la aboslvirea Școlii de Mancehine, Iasmina Negru încă mai pozează și predă cursuri de modeling la mai multe școli, dar fără a urmări câștiguri financiare: „Totul e pe prietenie, pe hobby, nu e nimic bussines”. Și în urmă cu 30 de ani era la fel, după cum spune Iasmina: „Făceam totul din plăcere. Inclusiv prezentările le făceam de multe ori cu haine proprii. Ne suna doamna Rodica Bara și ne zicea că avem sâmbătă prezentare și trebuie să ne aducem o ținută de zi și una de seară. Veneam cu hainele noastre și nu luam nici un ban. Singurul avantaj pe care îl aveam era că în fiecare an câștigam Festivalul Național Studențesc de Modă și primeam o vacanță la mare, unde lucram și acolo, pentru că aveam prezentări. Dar era distracție, eram ca un fel de școală”.
Învățătoare, nutriționiste, psiholoage
Ce fac acum manechinele din urmă cu 30 de ani? Iasmina Negru a absolvit și Facultatea de Științe Economice și a lucrat vreo doi ani într-o bancă. Deși continuă să cocheteze cu modelingul, profesia ei de bază este la Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin”, unde se ocupă de relațiile publice. Ține legătura cu fostele colege, despre care ne spune ce cariere au urmat: „Prietena mea Patricia Albon este învățătoare la Lenau, Moni Mateescu a terminat a treia facultate, a lucrat și în bancă, iar acum este în domeniul medical, Lavinia Bratu este doctor în nutriție, Ursula Sanders este doctor în psihologie, scrie multe cărți, Laurențiu Pleșa este actor și manager al Teatrului «Merlin», Luciana Matei este designer vestimentar, iar despre Brigitte (Sziefert, n.r.) nu are rost să mai vorbim, pentru că e foarte cunoscută”.
Cu mătura la spate și cu cartea pe cap
Manechinele de azi sunt altfel. „Noi la școala de manechine învățam figuri, piruetă, întoarcerea în doi timpi, făceam o școală. De exemplu, timp de vreo lună de zile, ne-a pus profesoara să mergem cu mătură la spate pentru postură sau cu cartea pe cap. Mergeam o lună de zile cu cartea pe cap ca să învățăm să stăm drepte. În ziua de azi nu mai există așa ceva. Imediat ajung pe podium. Adevărul e că în Timișoara nici nu prea mai există creatori de modă, iar prezentări nu am auzit să se mai țină. Cred că a ajuns consumatorimsul la un nivel în care nu se mai pune preț pe calitate. Cumpărăm și nu mai contează. Acum nu mai găsești o fată care să vină fără bani. Cât câștig, aceasta este prima întrebare pusă acum”.
Cea mai mare prostie, ieșirea la un suc
Cum se distrau manechinele de acum 30 de ani? „Eram mult mai naivi, atunci, mai puri. De exemplu, cea mai mare prostie pe care o făceam era să mergem să bem un suc sau o cafea. Acum, auzi de droguri, de frații Tate. Înainte, nici nu existau tentații. Mergeam la prezentare de modă, apoi era un cocktail, după care plecam acasă. Pentru noi, era o plăcere să ne întâlnim. Acum prezentările se bazează mai mult pe aspect, pe gene puse, pe unghii puse, pe extensii de păr, nu mai contează cum merge sau dacă are atitudine, pentru că până la urmă atitudinea este cea care contează. Acum nu mai există nici cartea pe cap, nici mătura la spate, dar nici atitudinea. Manchinele din ziua de azi sunt așa cum cere designerul, un umeraș umblător”.
P.S. Imagini din prezent și din urmă cu 25-30 de ani
