De mai multe zile, o excrescență metalică a luat în stăpânire Piața Operei din Timișoara, nu departe de fostul amplasament al acvarului din sticlă și metal, atât de hulit cu circa zece ani în urmă. Cine a crezut că e o schelă s-a înșelat, este vorba despre „Pepiniera - 1.306 plante”. Structura metalică va fi populată cu arbori, arbuști și diverse plante, cu sau fără flori. Vor fi cinci platforme a câte 500 de metri pătrați, pe care vor viețui, până la sfârșitul anului, exact 1.306 plante, atâtea câte pot fi amplasate pe cele cinci platforme.
La final, ele vor putea ajunge acasă la orice iubitor de natură sau în cartiere. Instalația este concepută de spaniolii de la MAIO Architects din Barcelona și a costat niște zeci de mii de euro. Pe lângă schelărie au apărut și plantele, sărmanele, care vor avea de înfruntat, săptămâna viitoare, frigul nopților bănățene, care nu seamănă cu dulcea climă mediteraneană de prin Barcelona. De fapt, unii dintre copăcei deja se prezintă cu crengile golașe, ca într-un protest împotriva aducerii cu de-a sila în buricul târgului.
Ca să pricepem mai bine, să vedem ce au avut în cap domnii arhitecți care au conceput instalația: „Piața Victoriei, punctul 0 al orașului, locație reper a Timișoarei, este foarte rar utilizată ca un spațiu de repaos, de stat. În mod obișnuit, cei mai mulți utilizatori percep piața pe orizontală, ca un loc de trecere.
Proiectul ne propune să privim Piața Victoriei dintr-o nouă perspectivă, de la înălțime. Pepiniera – 1.306 plante pentru Timișoara este o instalație temporară, efemeră, realizată dintr-o structură metalică, modulară, prin intermediul căreia vom putea testa diverse scenarii de utilizare a spațiului public”. Limpede pentru toată lumea. Iar pentru cei care duc dorul limbajului de lemn, există o mostră a celui de rit nou: „Proiectul își propune astfel să transmită un mesaj puternic în ceea ce înseamnă biodiversitatea urbană ca element central identitar al Timișoarei și valorile ecosistemice pe care aceasta la aduce societății. (...) Prin componenta naturală, Pepiniera aduce în discuție problematici globale precum schimbarea climatică, deșertificarea, lipsa spațiilor umbrite, crizele de resurse, biodiversitatea urbană, istoria botanică a orașului”. E clar, nu?
