Fosta Clinică de Dermatologie din Timișoara, un imobil situat pe strada Mărășești nr. 5, are o istorie care ajunge în secolul al XVIII-lea. Clădirea a fost construită între anii 1744-1745 și în ea a funcționat primul Spital Orășenesc Civil de pe teritoriul Imperiului Habsburgic. Cunoscut și sub numele de „Spitalul burghez”, imobilul adăpostea primul spital comunal, construit cu 24 de ani înainte de Spitalul Universal din Viena („Allgemeines Krankenhaus”) și cu 35 de ani înaintea Spitalului „Sfântul Rochus” din Budapesta. Spitalul timișorean a fost atestat documentar doar începând cu 1751. Din listele care conțineau evidențe ale bolnavilor rezultă însă că spitalul era funcțional încă din anul finalizării sale, 1745. Spitalul a fost pus la dispoziția cetățenilor bolnavi din oraș, dar și a străinilor, iar bolnavii săraci erau tratați gratuit. În anul 1757, clădirea a fost supraetajată, rezultând astfel un imobil cu formă de patrulater, cu o curte interioară generoasă. Deși construit în stil baroc, în urma numeroaselor renovări, au fost păstrate doar puține elemente care evocă forma inițială a fațadei.

După multe controverse publice, Clinica de Dermatologie a fost mutată, pe vremea administrației Robu, în clădirea de pe Strada Daliei. Pe Mărășești ar fi trebuit să fie amenajat, așa cum încă o mai spune panoul de pe unul dintre ziduri, un centru multicultural. La vremea inițierii proiectului, au circulat diverse fotografii cu proiectul finalizat, care arăta minunat și urma să aibă inclusiv patru lifturi panoramice în curtea interioară. Aici ar fi trebuit să se afle epicentrul vieții culturale a Timișoarei, care să coordoneze inclusiv evenimentele legate de Capitală Culturala Europeană, dar și Muzeul Cetății. Lucrările au început în 2020, iar în doi ani ar fi trebuit să avem un centru multicultural care să fie vizitat de o mie de oameni pe zi.

Îndată după deschiderea șantierului în 2020 au început neînțelegerile dintre Primăria Timișoara și constructor. Lucrările au fost sistate în noiembrie 2020 și a devenit din ce în ce mai limpede că noua conducere a municipalității nu-i în stare să gestioneze situația și o facă să evolueze. Cert este că s-au pierdut doi ani, iar lucrările au fost reluate aba în toamna anului trecut. Constructorul ar mai avea de lucrat aproximativ încă un an pentru a finaliza lucrarea. Realitatea din teren, după ce au trecut cei doi ani, se prezintă ca în imagini. Curioșii care doresc să afle cum a evoluat amenajarea noului centru multicultural din Timișoara, dar și pacienții care trec pragul Clinicii de radioterapie (aflată încă în funcțiune) au în față, în curtea interioară, un tablou sinistru, cu munți de noroi și ziduri gata să se dărâme, în loc de lifturi panoramice și alte minunății promise în proiect. În timp ce istoria autentică a Timișoarei stă să cadă în ea însăși, administrația urbei doarme liniștită și croiește noi și noi proiecte verzi pe pereți, plătite din banul public.