Rușinea presei din Timișoara este Uniunea Ziariștilor Profesioniști, Filiala „Valeriu Braniște”. Însăși denumirea acestei structuri fosilice este total eronată, majoritatea celor aflați în conducerea ei neavând nici o legătură cu presa actuală din Timișoara. Chiar și dacă UZP ar însemna Uniunea Ziariștilor Pensionari, tot am avea de-a face cu o exprimare forțată, pentru că mulți dintre membri au avut doar statut de colaboratori, fiind angajați în alte domenii de activitate.

Zilele trecute, UZP a organizat o manifestare la care a participat nucelul de bază al organizației care se pretinde că reprezintă mass-media timișoreană. Personal, deși sunt de aproape 30 de ani în jurnalismul timișorean, pe majoritatea celor prezenți nu i-am recunoscut nici după figură, nici după nume. Cu excepția lui Constantin Mărăscu (ziarist de calibru, invitat de UZP la câteva dintre acțiunile trecute), restul participanților ori nu pot fi recunoscuți, ori au slujit doar în presa comunistă de dinainte de 1989. Toți par a avea 70-80 de ani și, cu tot respectul pentru vârstele lor venerabile, este de neacceptat ca aceste personaje să susțină că reprezintă presa din Timișoara.

UZP nu este nicedecum o organziație benignă, înființată doar pentru a mai depăna amintiri de pe vremea când articolele erau dictate de prim-secretarii PCR. Această structură decide care jurnalist are pensie mărită și care nu, cu toate că habar n-are cine activează efectiv în presă și cine doar scrie versuri care apar în publicații anonime. Potrivit legii, ziariștii care au lucrat cel puțin 15 ani în domeniu beneficiază de o creștere de 50 la sută a pensiei. Legiuitorul a mai impus însă o condiție: au dreptul la această majorare doar cei care au fost membri și într-o organizație profesională recunoscută. În Timiș, doar UZP are acest statut, așa că cei care vor pensie mărită trebuie să se înscrie în această dinozauriadă. Așa se explică și de ce structura menționată se bucură de atenție: pentru pensie, altfel de contribuții la susținerea presei timișorene neexistând. O asociație jurnalistică s-ar impune în Timișoara, dar cu condiția ca ea să se ocupe de adevăratele probleme ale ziariștilor, nu de poetul Marian Beșcucă, așa cum face UZP: salarizare, finanțare, legislație, presiuni sau abuzuri ale autorităților, facilități pentru membri și multe alte probleme pe care le are breasla jurnaliștilor. Or, ultima manifestare a UZP a avut două acțiuni care îți taie respirația: conferința „Contribuția patriarhului Miron Cristea la dezvoltarea culturii române” și un medalion dedicat poetului Marian Beșcucă! Asta este problema arzătoare în presa locală: poetul Marian Beșcucă! Este o batjocură la adresa jurnaliștilor timișoreni care aleargă pe la conferințe de presă, ședințe de consiliu, accidente, incendii sau vizite de la București, pentru a vedea apoi că sunt reprezentați de domnii din imaginile alăurate. Pe ei nu îi vedem la astfel de evenimente și cu certitudine nu pot fi recunsocuți nici de cei care participă la realizarea știrilor, indiferent de domeniul de activitate. Domnii și doamnele de la Filiala „Valeriu Braniște” au „presanta misiune” de a-i realiza un medalion poetului Marian Beșcucă, pentru ca apoi să decidă cine are pensie mare și cine trebuie să alerge la conferințe și incendii.