O viață de om poate fi contabilizată în diverse moduri: unii se laudă cu averi, alții cu educația, alții cu familia și prietenii, dar nu mulți sunt cei care se pot lăuda că au câștigat lupta cu timpul. Ei bine, Jonann Grunnhauser poate spune asta, căci el este un luptător care a reușit să fenteze neiertătorul dușman și să ajungă la venerabila vârstă de 101 ani. Cu acest prilej, cei de la Casa Harmonia, locul unde aniversatul își petrece bătrânețea, i-au organizat o petrecere festivă demnă de o astfel de aniversare.
De cum am intrat în încăpere, o atmosferă destinsă și vizibil plăcută m-a întâmpinat. Domnul Johann, sărbătoritul, alături de ceilalți vârstnici de la casa de
bătrâni, de asistente, dar și de doamna directoare Florina Ionescu, așezați la mese, vorbeau, glumeau și serveau din deliciosul tort. Pe fundal se auzeau melodii germane, care demonstrează minuțiozitatea cu care cei de la centru s-au ocupat să pregătească atmosfera pentru ziua bătrânului. De ce melodii germane? Pentru că Johann Grunnhauser a plecat în Germania imediat după revoluție, împreună cu cea de-a doua soție. A revenit în țară acum doi ani, când sigurul copil, fiica sa din prima căsătorie, l-a adus la Timișoara, la Casa Harmonia, împreună cu soția. Dar nu au apucat să petreacă prea mult timp împreună pentru că, după numai un an, bătrâna a decedat. A suferit, dar și-a ascuns suferința și a trecut peste ea ca un adevărat luptător.
Viața i-a început la 11 noiembrie 1913, în comuna Nițchidorf. S-a căsătorit, iar în 1952 i-a venit pe lume primul și singurul copil, o fată pe care a lăsat-o cu mama ei, încă de la 15 ani, atunci când a decis să își continue viața cu cea care avea să îi fie parteneră până acum un an când ea s-a stins din viață. Imediat după revoluție, la aproape 80 de ani, s-a stabilit în Germania. Acolo avea o soră și mergea mereu în vizită, dar într-una din zile nu s-a mai întors. A hotărât să se stabilească acolo împreună cu soția sa, după cum povestește fiica acestuia, prezentă și ea la aniversare. Femeia, ajunsă la 64 de ani, mărturisește că mereu a fost apropiată de tatăl său și au păstrat legătura chiar dacă mama nu i-a dat voie. Tocmai de aceea i-a rămas alături și l-a adus în România pentru a fi îngrijit cum se cuvine. Atunci și-a dat seama că bătrânețea este o povară destul de grea pentru un om ajuns la o astfel de vârstă.
Și totuși, vârsta nu poate fi numită chiar povară, pentru că bătrânul o trăiește cu o veselie și o vitalitate demne de invidiat. Au mărturisit aceasta cele două
asistente sociale care în acești doi ani i-au stat prin preajmă și au avut preocuparea să fie îngrijit cum trebuie: „E în permanență vesel, totdeauna e cu zâmbetul pe buze, ne motivează și ne stimulează și pe noi. Este o sursă de inspirație. Dansează, participă la activitățile de ergoterapie dimineața și întotdeauna vorbește cu ceilalți. Este foarte sociabil, îi salută, îi întreabă ce mai fac”, au spus Luminița Bărbulescu și Ramona Bardoș, asistentele sociale.
Pe lângă asta, este și foarte atent cu persoanele din jur. Mereu se îngrijește ca nimănui să nu îi lipsească nimic. Cele două povestesc că întotdeauna le roagă să servească suc și prăjiturele. Iar asta este un lucru de admirat, având în vedere că, de la o vârstă, bătrânii încep să fie egoiști și să se gândească doar la ei. Dar Johann nu este așa, el este prietenos și empatizează cu cei din jur. „Se simte bine cu cei 101 ani. Anul trecut, când a împlinit 100 de ani, am dansat cu dânsul și m-am apropiat foarte mult de el. Chiar l-am strâns în brațe și pot spune că mi-a răspuns cu același gest”, spune o bătrână de la Casa Harmonia.
Secretul vitalității sale îl știe doar el, căci la urma urmei a avut o viață obișnuită fără întâmplări ieșite din comun. Viața sa ar putea fi a oricăruia dintre noi, cea a unui contabil, tată și soț, ale cărui zile s-au scurs normal. A muncit, a iubit și întotdeauna și-a respectat obiceiul zilnic, acela de a se servi înainte de fiecare masă cu un păhărel de țuică și unul de vin roșu.
Am plecat și l-am lăsat pe sărbătorit în aceeași atmosferă caldă și primitoare în care l-am găsit. Înconjurat de prieteni, de fiică și de angajații centrului care au grijă zi de zi de sănătatea vârstnicilor și, cel mai important, se ocupă să le suplinească nevoia de o familie care să le fie aproape.
La mulți ani, domnule Johann!
Alexandra Dorina BUȘTEAN
