La prima vedere, nu au nimic în comun. Metropola asiatică, extrem de aglomerată și aparținând unei civilizații complet diferite de cea vestică, și capitala Banatului, mâine-poimâine Capitală Culturală Europeană, sunt total diferite. Totuși, ceva le unește și nu este vorba despre vreo înfrățire, protocol de colaborare sau ceva asemănător, ci despre puzderia de cabluri care atârnă de stâlpii de iluminat.

Autoritățile timișorene par să fi pierdut complet lupta cu aceste sârme negre, care împovărează stâlpii și mai atârnă pe trotuar sau pe carosabil, deși există reglementări pe hârtie de peste un deceniu, iar de promisiuni e plină presa. Firmele care au instalat cablurile par să le fi pierdut socoteala și nici măcar măsurile dure de tăiere a acestora cu totul, inițiate de fostul primar, nu par să le impresioneze. Dimpotrivă, angajații acestora pot fi văzuți, din când în când, trăgând de noi sârme pentru a satisface vreun client proaspăt racolat. Stâlpii timișoreni le fac concurență celor din Bangkok (imaginile vorbesc de la sine), iar aceasta ar putea deveni o nouă atracție turistică, cu iz asiatic, ce-i drept, ca să nu-i spunem de sărăcie.