În zece minute de mers pe jos ai ajuns în centrul orașului, iar până la Poliția Județeană nu faci mai mult de cinci minute. Practic, e la o aruncătură de băț de cele mai circulate artere ale Timișoarei, așa că ar trebui să existe anumite pretdenții legate de înfățișarea acestei zone. Și totuși, peisajul e sinistru, desprins parcă din lumea a treia, cu fațade ce lasă impresia că au trecut prin bombadamente, străzi murdare, lacăte ruginite pe porți și firme dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Este total deplasat să mai vorbim de amenajări exterioase pretențioase sau de condiții civilizate de comerț într-o zonă în care se vând haine murdare la mâna a doua și alimente în mediiiinsalubre. Parcă și oamenii sunt altfel în Piața Traian, căci despre ea e vorba, fiind ușor recunoscușț ”după vorbă, după port”. S-au obișnuit cu zona și nu își mai facprea  multe iluzii că ar putea deveni una de promenadă. Și totuși, piața are un farmec aparte, care însă nu mai trezește interes: găsești expuse pe trotuar telecomenzi pentru televizoare vechi, telefoane cu butoane defecte, truse de scule incomplete sau pantofi în care stângul are o altă mărime față de dreptul.

De-a lungul timpului, autoritățile au tot promis că vor transforma zona, s-au făcut chiar și unele încercări de amenajare a unor terase sau căsuțe pentru comercianți, dar fără succes. Chiar recent, s-a turnat un gazon sintetic pentru organizarea unui meci de fotbal care să mai anime zona. A fost, însă, opar ceva temporar, de moment, pentru că dacă meciul de fotbal a fost un succes, meciul cu transformarea Pieței Traian este unul pierdut și riscă să se răsfrângă și asupra proiectului ”Timișoara-Capitală Europeană a Culturii”.