Nenea Willi, aşa cum îi spun apropiaţii şi cunoscuţii, s-a născut în data de 26 mai 1938 la Bocşa Română, judeţul Caraş Severin.
Aici, la Bocşa, a urmat cele şapte clase elementare, apoi doi ani de şcoală profesională şi mai târziu chiar Şcoala Tehnică de Maiştri.
În 1948 a jucat fotbal, la grupa de copii, când a fost de 10 ani, antrenor fiindu-i Iosif Bundy, apoi la juniori şi la echipa mare a clubului Metalul Bocşa până în anul 1966, când s-a retras.
Cât despre Iosif Bundy, a crescut la Casa copiilor şi a jucat la Chinezul din Timişoara, fiind un jucător de excepţie. A fost deportat un an în Siberia… Apoi s-a stabilit în Bocşa.
Nenea Willi, după retragerea ca jucător, a continuat ca antrenor şi instructor sportiv la mai multe echipe, însă inima şi sufletul i-au rămas la echipa Metalul Bocşa, unde de altfel a activat cei mai mulţi ani.
De menţionat că a urmat şi cursul de arbitri de fotbal.
În anul 1954 este angajat la Uzina de Construcţii Metalice şi Maşini Agricole Bocşa.
Între 1958 şi 1960 îşi satisface stagiul militar la Unitatea de Aviaţie din Timişoara; şi în această perioadă a jucat fotbal.
În anul 1994 a încetat activitatea sportivă şi de conducere.
După anul 2008 a organizat întruniri cu foşti jucători de fotbal, întâlniri ce erau adevărate sărbători!
Prin grija antrenorului ce a făurit din mâinile sale, din sufletul său, au trecut foarte mulţi sportivi, fotbalişti, care s-au realizat peste ani, devenind oameni.
Mulţi dintre foştii elevi au devenit cinstiţi, harnici, muncitori de înalţă clasă. Toţi aceştia au fost educaţi în spiritul muncii şi al corectitudinii, al dragostei pentru frumos şi al modestiei.
Cei mai buni fotbalişti care au fost antrenaţi de Willi Hanco au fost Ciucur, Roco Sandu şi Sansiro Ciocoi, care au jucat mai târziu în echipe din divizia A.
Îl cunosc pe nenea Willi Hanco de peste 50 ani, amândoi locuind chiar pe aceeaşi stradă.
O perioadă scurtă am fost jucător de fotbal, la juniorii echipei Metalul Bocşa, fiindu-mi antrenor şi nenea Willi.
A fost şi a rămas suplu, ca un adevărat sportiv şi cu mintea ageră.
Niciodată nu se laudă, dând dovadă de modestie. Este respectuos cu oamenii şi a ajutat pe multă lume. Are un suflet bun, curat, de om adevărat.
A fost un jucător serios, disciplinat şi muncitor, care întotdeauna a avut loc în echipa de fotbal unde activa ca jucător.
În echipă a jucat ca extremă şi fundaş, atât stânga, cât şi dreapta.
Prima soţie a lui Willi Hanco s-a numit Mărioara, au avut împreună patru copii, două fete şi doi băieţi. Unul dintre băieţi, Willi junior, este un artist desăvârşit, confecţionează diferite figuri sculpturale din rădăcinile arbuştilor şi copacilor.
A doua soţie este doamna Victoria cu care îşi împarte durerile şi mai ales bucuriile.
Nenea Willi este pasionat de artă şi cultură. Are o impresionantă colecţie de date scrise şi fotografii despre sportul bocşan, mai ales despre fotbal, dar şi despre artiştii oraşului şi despre deportaţi.
Acum face panouri cu fotografii despre florile de mină ale lui Costică Gruescu, după lucrările pictorului Peter Kneipp şi ale sculptorului Constantin Lucaci.
Este o plăcere să vorbeşti cu domnia sa, pentru că ştie foarte multe lucruri interesante!
Mă bucur că acum, peste ani, păstrez legătura cu nenea Willi Hanco, cu care îmi face o deosebită plăcere să discut, să ascult şi să aflu lucruri noi despre ce s-a petrecut de-a lungul timpului în oraşul de pe Bârzava.
Îi doresc să fie sănătos şi să rămână mereu tânăr!
Adalbert GYURIS
