Să încep cu „Nu”: Nu am vizitat niciodată o Capitală Culturală Europeană. Am avut, însă, ocazia să văd ce înseamnă acest proiect. În două cazuri. Prima dată în Sibiu, pe care l-am vizitat în 2004 şi apoi, în 2008. Diferenţa era ca de la cer la pământ; practic, era un alt oraş. A doua oară la Marsilia, în Franţa, oraş pe care l-am vizitat în 2012 şi urma să devină Capitală Culturală Europeană în 2013. Ei bine, în acel an întregul oraş era un imens şantier - dar unul pe terminate, pregătit să întâmpine anul viitor. Am şi luat, de la infocentrul turistic, o schiţă de program cu ceea ce urma să se întâmple anul următor în Marsilia; era cât un catalog Quelle sau Neckermann de pe vremuri, cu sute şi sute de pagini. Dar, şi acolo, accentual era pus pe transformările oraşului. Unde se află Timişoara, Capitala Culturală Europeană de anul viitor? După cum arată lucrurile, dacă eşecul programului Timişoara - Capitală Culturală Europeană era, până acum, previzibil, acum el este clar conturabil. Cine este de vină? Păi, mulţi, începând de la primarul Nicolae Robu, care a încercat să transforme proiectul într-un program personal, continuând cu primarul Dominic Fritz şi Alin Nica, care, în loc să înţeleagă că esenţial era să conlucreze pentru a salva ce mai putea fi salvat, au ales să se războiască pe facebook, continuând cu Asociaţia incapabilă să atragă finanţări private şi europene, şi chiar cu lumea culturală a Timişoarei care, în afară de beţe-n roate, nu a făcut nimic concret pentru proiect. Dar, în primul rând, fiindcă vorbim de un program cultural naţional, Timişoara - Capitală Culturală Europeană este un eşec al României, care prin guvernanţii ei de la Bucureşti nu a arătat niciodată interesul cuvenit pentru acest proiect, comparativ cu situaţia din urmă cu 15 ani de la Sibiu. Pe noi, Capitala Culturală Europeană ne prinde cu evenimente de tradiţie anulate sau nefinanţate, dar - mai grav! - cu un zero imens la capitolul cel mai important: cel de infrastructură culturală. Avem nişte clădiri reabilitate prin efortul proprietarilor, avem nişte spaţii publice care au fost pietonizate în urma unor proiecte din urmă cu zece ani şi, deocamdată, un cinematograf reabilitat, dar impropriu pentru evenimente culturale de anvergură. Nu avem stadioane, nu avem săli de spectacole, nu avem nimic construit care să arate că suntem pregătiţi pentru 2023. Cumva, imaginea Castelului Huniade, clădire care adăposteşte Muzeul Banatului şi care de 20 de ani este într-o continua reabilitare care bate pasul pe loc este simbolică pentru ce s-a reuşit cu un proiect care ar fi trebuit să ridice Timişoara la un cu totul şi cu totul alt nivel.
Ce înseamnă Capitală Culturală Europeană
Capitală Culturală Europeană este un titlu onorific conferit de Parlamentul European unui oraș (sau mai multora) pentru un întreg an. Programul a luat naștere în 1985, atunci când Melina Mercouri, ministrul grec al culturii, și omologul său francez, Jack Lang, au avut ideea de a desemna anual un oraș simbol pentru a-i apropia pe europeni, prin evidențierea bogăției și diversității culturilor europene, cât și prin creșterea gradului de conștientizare a istoriei și a valorilor lor comune. Începând din 2007, programul a cuplat câte un oraș din țările Europei occidentale cu altul din țările central și est-europene.
Procedura de nominalizare se ghidează după principiul rotației. Nominalizările sunt examinate de un juriu independent format din experți în domeniul cultural, compus din doi membri nominalizați de Parlamentul European, doi membri numiți de Consiliul Europei, doi reprezentanți ai Comisiei Europene și un membru nominalizat de Comitetul Regiunilor.
Încă de la crearea sa, acest proiect a câștigat constant în popularitate. Numărul mare de vizitatori atrași de capitalele europene ale culturii a contribuit la sporirea impactului cultural și socio-economic al proiectului.
Ca obiective, programul își propune să promoveze mobilitatea transfrontalieră a celor care lucrează în sectorul cultural, încurajarea circulației transnaționale a realizărilor culturale și artistice, precum și promovarea dialogul intercultural. Pentru realizarea acestor obiective, sunt susținute trei componente de activități: acțiuni culturale, activități de analiză și diseminare. Ideea de bază este de a ajuta organizațiile, cum ar fi teatre, muzee, asociații profesionale, centre de cercetare, universități, institute culturale și autorități publice din diferite țări participante la program să coopereze astfel încât diferite sectoare să poată lucra împreună și să extindă oferta lor culturală. Mai mult decât – și acesta este, probabil, cel mai important lucru în cadrul acestui program - Capitala Culturală Europeană trebuie să lase în urma ei o infrastructură foarte bine pusă la punct, capabilă să genereze în continuare conținut cultural.
Altfel spus, titlul de capitală culturală se traduce în fonduri guvernamentale menite să susțină nu doar organizarea de evenimente ci - mai ales - a infrastructurii și în creșterea semnificativă a numărului de turiști. Plus în capital politic. Dar, pentru toate acestea, secretul stă în cooperare.
Ce a însemnat titlul pentru Sibiu
Sibiu, în anul 2007, a fost primul oraș din România care a beneficiat din plin de avantajele economice de pe urma câștigării titlului de capitală culturală în 2004 (împreună cu Luxemburg). Primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a capitalizat politic acest titlu, fiind reales încă două mandate la rând cu scoruri mari și obținând suficientă notorietate încât în 2014 să fie ales președintele Romaniei.
Cum a arătat anul în care Sibiul a fost capitală culturală? Un inventar al Mediafax realizat la încheierea anului cultural indică importanța câștigării acestui titlu european. Iată câteva date din acesta:
Tema aleasă de Sibiu/Hermannstadt pentru programul „Sibiu 2007" și-a propus să prezinte profilul multicultural al acestui oraș vechi de opt secole, sub deviza „City of Culture - City of Cultures".
Considerat de mulți „prima campanie de imagine reală" a României și „cel mai amplu program cultural" organizat în România, „Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007" a înghițit de la bugetul de stat o sumă de 50 de milioane de euro, pentru lucrări de reabilitare (circa 40 de fațade ale clădirilor și ganguri din Sibiu), achiziția de echipamente (cortul Pavilion 2007, două scene și gradene, un pian Steinway), reabilitarea mai multor lăcașuri de cult, organizarea de proiecte culturale, promovarea programului, reabilitarea aeroportului din Sibiu. „Aceasta este suma totală investită de Ministerul Culturii și Cultelor și de autoritățile de la Sibiu pentru Capitala Culturală Europeană", spunea Sergiu Nistor, comisarul guvernamental al programului.
Capitala Culturală Europeană a fost un prilej pentru derularea la Sibiu, în 2007, a circa 220 de proiecte, la care, potrivit estimărilor autorităților locale, au ajuns circa un milion de turiști.
Manifestări importante, care aveau în mod obișnuit alte locații de desfășurare, au ajuns și la Sibiu. Astfel, Festivalul International "George Enescu" a dus șase concerte în Capitala Culturală Europeană. TIFF -ul, desfășurat de obicei la Cluj, a ajuns și la Sibiu, cel mai cunoscut festival de film românesc deschizându-se în Capitala Culturală cu filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", câștigătorul Palme d´Or. Cea de-a V-a ediție a Premiilor Muzicale MTV România s-a desfășurat în Piața Mare din Sibiu, în timp ce Gala Premiilor UNITER s-a organizat în Pavilionul multifuncțional din centrul Sibiului.
Cele mai mari evenimente din cadrul "Sibiu 2007" au fost însă, de departe, Adunarea Ecumenică Europeană, concertele susținute de Opera de Stat din Viena și Scala din Milano, Festivalul Internațional de Teatru „Radu Stanca", Festivalul de rock „Artmania", dar și „Sibiu. Dans. Festival". Nu au lipsit din programul Capitalei Culturale nici recitalurile lui Goran Bregovici si Julio Iglesias, care au umplut Piața Mare a Sibiului.
La aceste evenimente s-au adăugat alte 40 de proiecte culturale, de dans, muzică, arte sau literatură, pe care orașele Sibiu și Luxemburg le-au organizat împreună.
Toate acestea au avut un singur scop: creșterea vizibilității Sibiului, sub auspiciile noului statut, și creșterea numărului vizitatorilor Capitalei Culturale Europene. Astfel, în octombrie, primarul Klaus Johannis aprecia că peste 600.000 de turisti au vizitat Sibiul, număr care până la sfârșitul anului se aprecia că va ajunge la un milion de vizitatori. Primarul raporta numărul mare de vizitatori în Capitala Culturală la cele aproape 300.000 de persoane care au vizitat Sibiul cu un an înainte. În plus, potrivit Primăriei Sibiu, cei mai mulți vizitatori au fost din țări de origine germanică (60-70%), dar și din Franța, Italia, Spania.
Printre vizitatorii Capitalei Culturale Europene s-au remarcat și câteva personalități, precum: președintele Parlamentului European, Hans-Gert Pottering, Ducele Henri al Marelui Ducat de Luxemburg, Octavie Modert, secretar de stat în Ministerul Culturii din Luxemburg, Prințul Moștenitor Frederik al Danemarcei, președintele Republicii Federale Germania, Horst Kohler. În iunie, au ajuns la Sibiu și cei 48 de ambasadori ai diferitelor țări din întreaga lume acreditați la București. În septembrie, în contextul Adunării Ecumenice Europene, la Sibiu au fost Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu I, Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, Rene van der Linden, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Terry Davis, secretar general al Consiliului Europei, Jan Figel, comisar pentru Cultură, si Leonard Orban, comisar pentru Multilingvism.
De promovarea programului „Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007" s-a ocupat compania GAV/Scholz&Friends, care a primit de la MCC circa 1,5 milioane de euro pentru a face vizibil Sibiul la nivel național și internațional. Agenția GAV/ Scholz&Friends și MCC au fost în postura inedită de a face pentru prima dată în România o campanie internă și internațională de promovare a unui produs cultural. De promovare s-a ocupat și Autoritatea Națională pentru Turism (ANT), în orașe din Italia, Germania, Spania, Elveția, dar și în SUA și Japonia, la târgurile de turism sau prin mijloace outdoor. Municipiul Sibiu, cu statutul său de Capitală Culturală Europeană a anului 2007, a fost inclus de cotidianul britanic „The Guardian", pe locul 9 al platformei „50 de locații turistice fabuloase ale lumii", fiind devansat doar de orașe precum New York sau Londra.
Cum stau lucrurile cu Timișoara
Ideea Timișoara - Capitală Culturală Europeană a venit imediat după succesul programului de la Sibiu, iar anunțul privind lansarea candidaturii Timișoarei la acest titlu a fost făcut de primarul Gheorghe Ciuhandu în luna ianuarie a anului 2010, când a început și constituirea Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană 2020. Lucrurile au început să se miște în direcția bună până în 2012, când, după retragerea lui Gheorghe Ciuhandu de la Primăria Timișoara, alegerile au fost câștigate de Nicolae Robu.
Din acel moment, totul a devenit politică. Asociața era doar un măr al discordiei într-un oraș în care totul, dar absolut totul totul trebuia să se facă doar ca urmare a ideii, a inițiativei sau direct de către marele conducător. Pașii făcuți în doi ani și jumătate au fost băgați sub preș, iar candidatura a fost lansată din nou în decembrie 2012.
Cu toate certurile și frecușurile, însă, datorită unei echipe de proiect profesioniste, la data de 16 septembrie 2016 municipiul Timișoara a fost nominalizat pentru titlul de capitală europeană a culturii în anul 2021, luând fața municipiilor Baia Mare, București și Cluj.
După care – certuri și scandaluri. În primul rând, între oamenii politici. După aceea, între oamenii politici și Asociație. Mai departe, între diferite personae publice din mediul intellectual și asociație. De fapt, fiecare a încercat să ajungă acolo, la nivel de decizie, pentru bani. Unii ca să îi împartă și să câștige capital politic, alții – ca să își finanțeze propriile proiecte sau sinecure, iar alții – pur și simplu pentru turism. Simona Neumann, care a asigurat managementul Asociației până în ianuarie 2022, a plecat prin demisie. Iar acum, ce rol mai are Asociația în întregul proiect este greu de spus. Primăria Timișoara își face propriile jocuri prin Centrul de Proiecte. Consiliul Județean merge și el independent în întregul proiect.
Singurul lucru remarcabil care s-a întâmplat a fost faptul că anul în care Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană s-a amânat pentru 2023, din cauza pandemiei de coronavirus. În 2021 eram, oricum, complet nepregătiți, așa că am mai primit o gură de aer.
Iar 2023, probabil, ne va găsi tot cum ne-a găsit și 2021. Nu credeți? Uitați-vă la Novi Sad, inițial desemnat să fie Capitală Culturală Europeană împreună cu Timișoara. În acel caz, amânarea titlului a fost doar de un an. Novi Sad este Capitală Culturală Europeană în 2022, iar cei care l-au vizitat au numai cuvinte de laudă despre cee ace s-a făcut și se face acolo, cu toate că Serbia nici măcar nu este membră a Uniunii Europene.
Să ne uităm și la bani
Trebuie, întotdeauna, să ajungem și la bani, pentru că de aici pornesc și aici ajung, până la urmă, toate - și bune, și rele. Sibiul, cum aminteam mai sus, a primit numai de la bugetul de stat, prin Ministerul Culturii și Cultelor, peste 50 de milioane de euro. Timișoara, cu un necesar de investiții incomparabil mai mare decât al Sibiului, ce a primit? Păi, în perioada 2012-2021 suma totală folosită pentru Capitală Culturală Europeană a fost de vreo 6 milioane de euro, aici fiind incluși și banii dați de autoritățile locale.
Finanțările, în ordine, arată așa:
1.Primăria Timişoara: 24.109.026 de lei. Din acești bani, 5,5 milioane lei au fost cotizații. Pe programul cultural, au fost aprobate finanţări în valoare totală de 33.781.200 de lei, dar contracte au fost încheiate numai pe 27.238.965 de lei; suma totală cheltuită a fost și mai mică: 18.471.116 lei.
Defalcate pe ani, sumele decontate de municipalitate Asociaţiei au fost următoarele: 2012: 35.717 lei; 2013: 497.200 de lei; 2014: 280.000 de lei; 2015: 698.247 de lei; 2016: 757.765 de lei; 2017: 1.520.533 de lei; 2018: 3.632.649 de lei; 2019: 8.464.109 de lei; 2020: 2.584.894 de lei. Iar în 2021, finanţarea din partea Primăriei, în valoare de 387.910 de lei, a fost făcută prin Centrul de Proiecte.
2.Consiliul Judeţean Timiş: 5.893.440 de lei. Din 2011 până în 2021, Consiliul Județean Timiş a dat 2.731.440 de lei npe post de cotizație la Asociație, iar în perioada 2017–2021 a alocat suplimentar 3.162.000 de lei, pentru finanţări nerambursabile cuprinse în programul Tim Cultura.
3.Ministerul Culturii: 2.510.000 de lei. Ministerul Culturii a alocat Asociaţiei finanţări directe pentru proiectele din dosarul de candidatură: 1.660.000 de lei prin Programul Cultural Prioritar, pentru opt proiecte, şi 850.000 de lei, prin Programul Centenarului României şi al Primului Război Mondial, pentru un proiect. Pentru anul acesta, Ministerul Culturii a alocat 51.979.000 lei. O mare parte din aceste fonduri au fost alocate pentru plata managementului,.
Chiar dacă mulți se întreabă ce s-a întâmplat cu acești bani, dat fiind faptul că mare lucru palpabil nu avem, trebuie să recunoaștem și faptul că sumele alocate timp de zece ani au fost infima. Abia dacă ajungem, cu toate finanțările publice, la 10% din ce a primit Sibiu în urmă cu 15 ani doar de la Ministerul Culturii! Iar pe mai departe lucrurile nu arată deloc mai bine. Guvernul a emis, în primăvara aceasta, Ordonanța de Urgenţă pentru modificarea şi completarea OUG 42/2019 privind stabilirea unor măsuri financiare pentru susţinerea desfăşurării Programului cultural naţional „Timişoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Potrivit acestei OUG, în perioada 2022-2023, finanțarea Programului de investiţii se asigură pe de o parte din sumele alocate în acest scop în bugetele locale ale municipiului Timişoara și ale judeţului Timiş, iar pe de alta, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, suma alocată fiind de 114.658.809 de lei. Această sumă va fi repartizată în felul următor: 12.658.000 de lei vor merge la Consiliul Judeţean Timiş; 72.000.000 de lei, la Primăria Timişoara; 30.000.809 de lei, la Teatrul Național din Timișoara. De asemenea, în această ordonanţă sunt precizate expres sursele și sumele ce vor fi alocate pentru finanțarea implementării Programului Cultural în perioada 2022-2024: o parte provin din sumele alocate în acest scop în bugetele locale ale municipiului Timişoara și, respectiv, ale judeţului Timiş, iar o altă parte, 51.979.000 de lei, din bugetul de stat, prin Ministerul Culturii. Banii de la bugetul de stat vor fi repartizaţi în felul următor: 11.300.000 de lei pentru finanțarea unor proiecte culturale în baza procedurilor de selecție, derulate de judeţul Timiş, prin Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș; 33.300.000 de lei pentru finanțarea unor proiecte culturale în baza procedurilor de selecție, derulate de municipiul Timişoara prin Centrul de proiecte al Municipiului Timișoara; 7.379.000 de lei pentru finanțarea programului prioritar Planul de comunicare, monitorizare şi evaluare al Programului Timişoara - Capitală Europeană a Culturii în anul 2023, derulat de Ministerul Culturii pe bază de contract cu Asociația. Sumele rămase neutilizate din alocările de la bugetul de stat și, respectiv, de la bugetele locale se reportează în anul următor, potrivit destinaţiei.
De la această hotărâre, însă, lucrurile s-au mai schimbat de câteva ori. În cele din urmă, după strâmbe între Primărie și Consiliul Județean, cu diverse intervenții politice și certuri, abia acum pe final de iunie, au fost alocați și banii pentru anul acesta.
Cum arată sumele care vor fi alocate pentru proiectul Timișoara Capitală Europeană a Culturii?
Vorbim aici de 51.979.000 lei puși la dispoziție de Guvernul României pentru organizarea de proiecte culturale, prin Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Ordonanței nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale, precum și pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 42/2019 privind stabilirea unor măsuri financiare pentru susținerea desfășurării Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”. Pentru organizarea de evenimente, Primăria Timișoara, prin Centrul de Proiecte, va primi 33.300.000 lei, iar Consiliul Județean Timiș, prin Centrul de Cultură și Artă, 18.679.000 lei. „Sumele rămase neutilizate din alocările de la bugetul de stat conform dispozițiilor prezentului articol și, respectiv, de la bugetele locale ale municipiului Timișoara și județului Timiș, se reportează în anul următor, potrivit destinației, până la finalizarea Programului, dar nu mai târziu de finalul anului 2024”, se arată în Ordonanța Guvernului.
Mult mai mulți bani, aproximativ 85 de milioane de lei, merg la investiții în infrastructura culturală (clădiri, scene, săli), derulate de Primăria Timișoara, respectiv Consiliul Județean Timiș. Astfel, Consiliul Județean Timiș primește în limita sumei de 32.033.000 lei, iar Primăria Timișoara – în limita sumei de 52.926.000 lei. Aceși bani arată, însă, ca un cadou otrăvit. Pentru că, să nu uităm, suntem în România. Ce lucrare de investiție în infrastructură poate fi realizată aici într-un an și jumătate? Cu licitații, contestații, studii de fezabilitate, proiecte tehnice, voturi în consilii și așa mai departe? Ca să nu mai vorbim de faptul că și executanții sunt tot români – așa că banii primiți pentru infrastructură aproape că pot fi trecuți la capitolul „retur la București”.
Primarul Dominic Fritz susține că de la peste 100 de milioane de lei promiși în 2019, am ajuns azi, cu șase luni înainte de începerea programului Capitalei Culturale, la o alocare de doar 53 de milioane de lei: „În baza promisiunilor Guvernului României, Primăria Timișoara a pornit lucrări de investiții la infrastructura culturală, asumate în dosarul de candidatură: centrul multicultural de pe Mărășești, transformarea în centre culturale a fostelor cinematografe: Victoria (lucrare finalizată anul ăsta, fără niciun leu primit încă), Timiș, Studio, Dacia și Centrul pentru Artă, Tehnologie și Experiment MultipleXity. Lucrări de peste 190 de milioane de lei, care vor fi gata anul acesta și anul viitor (n.r. - e discutabil în ce măsură toate aceste lucrări pot fi finalizate anul acesta și anul viitor) și pentru care Guvernul s-a angajat cu o Ordonanță de Urgență în 2019 că va sprijini aceste investiții ale orașului cu 105 milioane de lei. Asta până astăzi, când s-a răzgândit și a tăiat banii la jumătate pentru șantierele Primăriei, în schimb a suplimentat generos fondurile pentru Consiliul Județean Timiș la 32 de milioane de lei pentru niște șantiere inexistente: la Castelul Huniade nu se lucrează, la Biblioteca Județeană nu se lucrează, la Muzeul Satului nu se lucrează”.
Un eșec național
Primarul Timișoarei are, în mare parte, dreptate. După cum arată lucrurile, dacă eșecul programului Timișoara - Capitală Culturală Europeană era, până acum, previzibil, acum el este clar conturabil.
Cine este de vină? Păi, mulți, începând de la primarul Nicolae Robu, care a încercat să transforme proiectul într-un program personal, continuând cu primarul Dominic Fritz și Alin Nica, care în loc să înțeleagă că essential era să conlucreze pentru a salva ce mai putea fi salvat au ales să se războiască pe facebbok, continuând cu Asociația incapabilă să atragă finanțări private și europene, și chiar cu lumea culturală a Timișoarei care, în afară de bețe-n roate, nu a făcut nimic concret pentru proiect. Dar, în primul rând, fiindcă vorbim de un program cultural național, Timișoara - Capitală Culturală Europeană este un eșec al României, care prin guvernanții ei de la București nu a arătat niciodată interesul cuvenit pentru acest proiect, comparative cu situația din urmă cu 15 ani de la Sibiu.
Pe noi, Capitala Culturală Europeană ne prinde cu evenimente de tradiție anulate sau nefinanțate, dar – mai grav! – cu un zero imens la capitolul cel mai important: cel de infrastructură culturală. Avem niște clădiri reabilitate prin efortul proprietarilor, avem niște spații publice care au fost pietonizate în urma unor proiecte din urmă cu zece ani și, deocamdată, un cinematograf reabilitat, dar impropriu pentru evenimente culturale de anvergură.
Nu avem stadioane, nu avem săli de spectacole, nu avem nimic construit care să arate că suntem pregătiți pentru 2023. Cumva, imaginea Castelului Huniade, clădire care adăpostește Muzeul Banatului și care de 20 de ani este într-o continua reabilitare care bate pasul pe loc este simbolică pentru ce s-a reușit cu un proiect care ar fi trebuit să ridice Timișoara la un cu totul și cu totul alt nivel.
Articol îngrijit de Flavius BONCEA
