Cei patruzeci şi patru de mii de „bărăgănişti” din România vor comemora sâmbătă, 18 iunie 2022, împlinirea celor 71 ani de la momentul deportării, iar în prologul acestui eveniment am apelat la bunăvoința domnului președinte al Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, Timișoara, inginer Petru Mirciov, pentru a ne acorda un interviu.
Am abordat acest dialog cu președintele Petru Mirciov (fost deportat în Câmpia Bărăganului cu întreaga familie, din comuna bănățeană Dudeștii Vechi, în 1951, la vârsta de cinci ani) altfel decât obișnuiam, renunțând în parte să discutăm despre suferințele îndurate în deportare, pentru că despre asta am vorbit mereu în dialogurile noastre și am preferat să aducem în discuție alte aspecte, aflând despre ce și-a propus să realizeze pentru Asociației în următorii trei ani de mandat la conducerea acesteia (de curând ales pentru acest al doilea mandat), despre cum a trăit momentul Decembrie 1989 și cât din ceea ce și-a dorit atunci este înfăptuit, despre Uniunea Bulgarilor din Banat-România, despre perioada în care a fost reprezentantul, deputat în legislatura 2000-2004, Uniunii în Parlamentul României (cum și-a desfășurat activitatea în legislativul de la București, ce propuneri legislative a avut etc.), despre războiul din Ucraina, și, în final, sigur, despre comemorarea ce urmează să se desfășoare sâmbătă, 18 iunie, în Parcul Justiției din Timișoara, când, cu ocazia Zilei Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist (zi marcată an de an în 18 iunie), deportații în Câmpia Bărăganului, urmașii și invitații lor, vor comemora cei 71 de ani ai tragicului moment al deportării.
Reamintim, deportările în Bărăgan au fost un abuz și reprezintă una din ororile regimului comunist instaurat în România la finalul celei de-a doua conflagrații mondiale, în contextul încordării relațiilor dintre România și Yugoslavia, împotriva cetățenilor înstăriți ai României din apropierea frontierei cu statul vecin, actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, regimul impunându-le, urmând modelul sovietic, părăsirea locurilor natale și stabilindu-le domiciliul obligatoriu în arida Câmpie a Bărăganului, între 1951-1956. Deportările au început de sărbătoarea Rusaliilor anului 1951, fiind ridicați de la domiciliile lor, femei şi bărbaţi aflați în floarea vârstei, bătrâni şi bolnavi, copii, cu toții gospodari de seamă ai satelor, cărora reprezentanții regimului le-au zădărnicit munca și agoniseala dobândite din moși-strămoși, silindu-i să-și lase îndeletnicirile gospodărești, moștenirea dobândită și să se supună ideologiei unei așa-zise „noi clase conducătoare” care le cerea să predea moștenirea unui stat iluzoriu, de fapt, unei clici care se proclama „reprezentantă a tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate”.
Condamnați la inexistență de către noul regim care a ridicat teroarea la rang de politică oficială, unii dintre deportați au murit în Câmpia Bărăganului, alții s-au născut acolo și au trăit primii ani ai vieții lor în mari lipsuri și privațiuni, alții au supraviețuit deportării îndurând numeroase greutăți, au revenit acasă, în 1956, unde și-au găsit gospodăriile ruinate, fiind nevoiți să le refacă și să reia totul de la început.
- Domnule președinte Mirciov, cum ați întâmpinat, cum ați primit noul mandat de președinte al A.F.D.B.?
- În primul rând câteva cuvinte despre Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan (A.F.D.B.). După cum arată și numele, aceasta reunește foștii deportați în Bărăgan și urmașii acestora, beneficiari ai Decretului-lege 118/1990. Conform Statutului, A.F.D.B. este o asociație non-guvernamentală, non-profit, apolitică, care are drept scop promovarea drepturilor sociale ale persoanelor care au suferit ororile deportării în Bărăgan între anii 1951-1956 și totodată să mediatizeze suferințele din perioada deportării, prin editarea de cărți, organizarea de simpozioane, realizarea unor filme documentare cu foștii deportați, organizarea anuală, de Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, a unui parastas pentru comemorarea deportaților și a altor manifestări care să nu permită trecerea în uitare a uneia din cele mai mari crime ale regimului comunist.
Noul mandat de președinte al AFDB, obținut la alegerile desfășurate în cadrul Adunării Generale din 14 mai a.c. l-am primit cu încrederea că voi putea să realizez în continuare cele două obiective majore ale Asociației prevăzute în Statut: păstrarea memoriei deportării în Bărăgan și respectiv lupta pentru drepturile foștilor deportați și a urmașilor acestora precum și conservarea celor obținute până în prezent. Este o mare responsabilitate, dar îți oferă și satisfacții când vezi că ai realizat ceva pentru cei care ți-au acordat încrederea lor.
- Ce va urma pentru Asociație în următorii trei ani?
- În continuare vom urmări realizarea obiectivelor din Statut ale Asociației, adică inițierea unor acțiuni pentru păstrarea memoriei deportării în Bărăgan: comemorarea deportării în Bărăgan în fiecare zi de 18 iunie, Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, editarea de cărți cu tema deportării în Bărăgan, organizarea de simpozioane, expoziții despre deportare, participarea la acțiuni ale altor entități legate de deportare. De asemenea pe plan internațional vom continua să fim un partener credibil al Conferinței Pâinea Păcii și ai proiectului Platforma Europeană pentru Memorie și Conștiință.
O primă acțiune este organizarea în 18 iunie a Comemorării a 71 de ani de la deportarea în Bărăgan. Manifestările de comemorare se vor desfășura la Monumentul ridicat în Memoria Deportaților în Parcul Justiției începând cu ora 10. Subliniez că prin legea nr.125 din 10 iulie 2020 ziua de 18 iunie s fost declarată Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist. Această zi nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru că în 18 iunie 1951 au fost deportați peste 44.000 de persoane din zona de vest a țării, dintr-o fâșie de 25 km de la granița cu Jugoslavia, din actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți în neprietenoasa Câmpie a Bărăganului. Au fost lăsați sub cerul liber, pe câmp, departe de orice localitate, unde au rămas aproape 5 ani. Noi, membrii A.F.D.B., suntem supraviețuitorii acelei crime a regimului comunist.
De asemenea avem în vedere inițierea unor demersuri pentru corectarea unor prevederi neechitabile ale legilor actuale (mă refer la Decretul-lege 118/1990 și la Legea 227/2015 legea Codului fiscal). Nu cred că este echitabil ca un copil al cărui părinte a murit în detenție să primească o indemnizație de 500 lei/lună, iar un copil a cărui părinte a supraviețuit să primească o indemnizație cât ar fi primit părintele la data depunerii cererii, care de obicei este mult mai mare, sau ca un copil să primească o indemnizație mai mare decât soțul supraviețuitor.
- Întorcându-ne în timp, la momentul Decembrie 1989, cum priviți acum acel moment și cât din ceea ce v-ați dorit atunci, pentru dumneavoastră, pentru societate, în general, considerați că este înfăptuit?
- Decembrie 1989. Am un amalgam de sentimente când mă gândesc la acel TIMP. Spun timp cu litere mari pentru că atunci a fost un moment unic. Lucram la A.E.M. Timișoara și cu toate bâlbâielile de început și cu speranțele că vom scăpa de tiranie (nu este un titlu de glorie sau de vorbire șablon), miercuri 20 decembrie, împreună cu mulți alții de pe platforma industrială de pe Calea Buziașului (așa se numea atunci) am pornit spre centrul Timișoarei. Cred că a fost momentul decisiv al Revoluției de la Timișoara, pentru că ajunși în P-ța Operei (acum P-ța Victoriei) armata a fraternizat cu mulțimea revoltată. N-o să uit momentul când oamenii s-au urcat pe TAB- uri, iar soldații au sos capul din turele. Și înainte, și după, mulțimea scanda: „Armata e cu noi”. Enigmele Revoluției vor rămâne, dar emoțiile de atunci nu pot fi șterse. Pentru acei oameni, atunci, orice se va spune, a fost o REVOLUȚIE pentru că ei atunci s-au eliberat de frică, iar aceasta le-a redat libertatea. Nimic mai adevărat „Libertatea nu se primește, ci se câștigă”. Fac o paranteză: am impresia că tot ce se întâmplă în ultimii ani în lume este încercarea disperată (a cui oare?) de a băga frica în oameni, pentru a-i manevra, pentru a le lua din libertățile civice pe neobservate, pentru a-i îndobitoci, ca să fiu mai direct. Ca și atunci, și acum ar trebui să strigăm: „Nu vă fie frică”. Diferența este că acum nu știm cine vrea să ne înfricoșeze. Să revin la întrebare. Speranțele au fost multe. În primul rând îmi doream o societate democratică, în care să primeze valorile, o economie de piață bazată pe o concurență loială, o societate în care să primeze știința și artele, în învățământ fără influențe politice sau cum spune președintele Johannis o Românie educată. S-au realizat multe, am intrat în N.A.T.O. și U.E., dar nu-mi place când văd jaful din economie, făcut în numele unei privatizări gestionate foarte prost și de multe ori cu rea credință, astfel ca să favorizeze tot felul de inginerii financiare, adică furturi sub acoperământul unor legi strâmbe, făcute cu dedicație. Mai avem de parcurs un drum greu și anevoios până vom ajunge la o integrare reală în spațiul european ca economie, cultură, mentalitate.
- De ce nu ați intrat în politica mare imediat după 1989? Ce v-a reținut să intrați imediat după căderea comunismului?
- Lucram la A.E.M. Timișoara, o întreprindere etalon a Timișoarei, eram metrolog șef, erau foarte multe de făcut, și în naivitatea mea credeam că vine un capitalism ideal, când toți vom lucra cu „drag și spor” spre binele tuturor. Desigur era un vis, dar am rămas credincios întreprinderii în care am lucrat atâția ani. Abia după mulți ani am realizat că am fost un visător. Deși am participat la foarte multe proteste din acei ani, nu mi-a trecut prin cap să mă înrolez într-un partid politic. De fapt simpatiile mele oscilau între țărăniști și liberali. Problema a fost rezolvată simplu. La începutul anului 1990 a fost înființată Uniunea Bulgarilor din Banat - România, al cărei membru fondator am fost. Drept urmare m-am dedicat activității în cadrul Uniunii și pentru a nu crea confuzii am evitat înscrierea într-un partid politic. Abia după încheierea mandatului de deputat, ales pe listele U.B.B.-R., în cadrul Parlamentului României (2000-2004), în anul 2006, m-am înscris în Partidul Național Țărănesc Creștin - Democrat. Menționez faptul că bunicul patern a fost membru în P.N.Ț. Maniu din 1926. Din păcate, după preluarea partidului de către Pavelescu, acesta și-a pierdut identitatea și nu mai contează pe scena politică, iar eu nu mă mai regăsesc în acesta.
- Primul mandat de reprezentare în forul legislativ al României post-decembriste l-ați obținut prin vot în 2.000 și l-ați dus la bun sfârșit în 2004. Până în 2000, ce activitate de reprezentare ați susținut?
- De fapt am răspuns deja la întrebare. Până în 2000, în plan politic nu am avut nici o activitate de reprezentare. În schimb am avut o activitate destul de importanta în cadrul Uniunii Democrate a Bulgarilor din România. M-am implicat în activitatea uniunii, al cărei vicepreședinte am fost. În primul rând ne-am străduit să conservăm dansurile, cântecele și portul popular. De la început am avut un ziar în limba bulgară „Náša glás”, iar la Dudeștii Vechi, comuna mea natală, funcționa un liceu în care se învăța limba bulgară de la grădiniță până în clasa a 12-a. De asemenea au fost studenți din România în Bulgaria la diferite facultăți. Referitor la aceasta menționez faptul că a fost o problemă cu echivalarea diplomelor eliberate în Bulgaria, dar cu conlucrarea autorităților competente acest inconvenient a fost depășit. Am participat la acțiunile Agenției Bulgarilor din Străinătate, am organizat excursii ale copiilor de etnie bulgară în Bulgaria etc.
- După dobândirea, prin vot, a mandatului de reprezentare al comunității bulgare în Parlamentul României, ce ați susținut în primele luări de cuvânt?
- Ca reprezentant al minorității bulgare în Parlamentul României am făcut parte din Grupul Minorităților Naționale din Camera Deputaților. Desigur am susținut poziția acestui grup. Eu am făcut parte din Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic. Una dintre primele legi dezbătute a fost Legea 215/2001 privind administrația publică locală. La dezbateri am susținut dreptul ca în localitățile unde minoritățile naționale au o anumită pondere să aibă dreptul ca numele localităților să fie inscripționate și în limba minorității naționale respective. Desigur aici lucrurile sunt mult mai ample. Trebuie să susținem despre dreptul minorităților naționale să aibă școli în limba respectivă, să aibă acces la presă, radio și televiziune, la teatru, la editare de carte, în general să aibă dreptul la identitate culturală. Din fericire în România drepturile minorităților naționale sunt respectate, România fiind un model în acest sens în Europa.
- În cele două declarații politice din luările de cuvânt din Parlamentul României, Camera Deputaților, la ce v-ați referit?
- Cu siguranță într-una din ele m-am referit la deportările în Bărăgan din perioada 1951-1956, dar după trecerea anilor recunosc că cealaltă mi s-a șters din memorie
- Ce propuneri legislative ați avut în cei 4 ani de mandat în C.D.?
- Majoritatea inițiativelor legislative vin din partea Guvernului, cea ce este normal pentru că acesta are, s-au ar trebui să aibă, o anumită viziune asupra viitorului imediat și mai îndepărtat al țării, dorește să realizeze o anumită politică economică, socială, etc. Personal am avut câteva propuneri legislative, singur sau împreună cu alți colegi, este adevărat nu foarte multe. Menționez următoarele: propunere legislativă pentru modificarea O.G. nr.7/2001 privind impozitul pe venitul agricol, propunere legislativă privind protecția împotrivă efectelor fumatului, propunere legislativă pentru modificarea Legii 401/ 7.10.2003 pentru modificarea și completarea legii privind autorizarea executării lucrărilor în construcții și o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii 215/2001 privind administrația publică locală. În schimb, în cadrul comisiei de specialitate, Comisia pentru Administrație Publică, Amenajarea Teritoriului și Echilibru Ecologic am avut o activitate susținută contribuind la definitivarea și stabilirea formei finale a proiectelor de lege aprobat de comisie, prin formularea unor amendamente. În fapt activitatea de bază a unui parlamentar se desfășoară în cadrul Comisiilor de Specialitate în care se dezbat proiectele de lege articol cu articol și se iau deciziile. De asemenea sunt foarte multe activități pe care le-am făcut în teritoriu.
- S-a înfăptuit vreuna din aceste propuneri în Lege Organică cu efect juridic? Care din aceste propuneri?
- Da, propunerea legislativă privind protecția împotrivă efectelor fumatului, aceasta fiind aprobată prin Legea nr. 349/2002, după ce am susținut-o și în Senat, care a fost cameră decizională.
- În ce mod v-ați desfășurat activitatea în calitate de membru în cele 36 de Comisii de Mediere? În care din aceste Comisii ați avut cea mai intensă activitate? Ne puteți detalia în ce a constat această activitate?
- Comisiile de Mediere nu sunt comisii permanente. Atunci când între forma aprobată de Senat și forma aprobată de Camera Deputaților a proiectului de lege sunt divergențe se formează o Comisie de Mediere dintre membrii comisiilor de specialitate din Senat și Camera Deputaților care au avut în dezbatere proiectul de lege respectiv. În toate comisiile de mediere în care am fost numit am încercat să fiu cât mai constructiv, pentru a se alege cea mai bună variantă care să fie acceptată de ceilalți membri ai comisiei. Este destul de anevoios să găsești o formă acceptată de toți. Este necesară multă diplomație, răbdare și tenacitate. Îmi place să cred că m-am descurcat onorabil.
- În cele 4 întrebări si interpelări avute în Parlament, la ce v-ați referit?
- În interpelările formulate m-m referit la probleme transmise de oamenii din teritoriu. Astfel una din ele, adresată ministrului agriculturii și ministrului administrației publice m-am referit și am cerut explicații la modul de aplicare a Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, în alta, adresată ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței m-am referit situația TAROM, la anularea unor zboruri de la aeroportul din Timișoara, solicitând reluarea acestora. De asemenea, împreună cu ceilalți deputați de Timiș ne-am adresat d-lui prim-ministru cu cererea de a explica de ce suma defalcată din impozitul pe venit pentru bugetele locale pe 2004, prin HG514/07.04.2004 pentru județul Timiș este cea mai mică dintre toate județele țării, fiind de 2,7 ori mai mică decât ce acordată penultimului județ (Gorj).
- Despre activitățile în grupurile parlamentare de prietenie cu Franța, Algeria și Bulgaria, ne puteți puncta câte ceva? În ce au constat aceste activități?
- Grupurile parlamentare de prietenie cu alte state au rostul de a crea punți de legătură cu statele respective. În general se face schimb de vizite în cursul cărora se încearcă găsirea unor interese comune, care să întărească legăturile dintre cele două state. Cu grupul similar din Franța am avut o singură întâlnire la noi în țară, cu Algeria am avut un schimb de vizite în 2003 și 2004. Cea mai fructuoasă activitate a fost cu Bulgaria. Ca reprezentant al minorității bulgare din România în Parlament, am făcut parte din delegațiile oficiale care au fost în Bulgaria conduse de Președintele României, de Primul-ministru, de președintele Camerei Deputaților. De asemenea am fost invitat la primirea delegațiilor oficiale din Bulgaria similare care au vizitat România. De asemenea am organizat două meciuri de fotbal dintre echipele parlamentelor din Bulgaria și România, unul la București și unul la Sofia. A fost un bun prilej ca parlamentarii bulgari și români să se întâlnească fără prea multă etichetă, când au putut să se cunoască mai bine, fără constrângerile protocolare. Atunci încă era o concurență între cele două state, cine este mai bine poziționat pentru intrarea în U.E.. Cred că după aceste întâlniri situația s-a detensionat mult.
- Cum priviți actualul război din Ucraina?
- Războiul din Ucraina este un război cum nu am crezut că se va întâmpla în secolul 21, declanșat de un dictator care visează la refacerea imperiului rus de pe timpul țarului Petru I. Acesta neagă legitimitatea Ucrainei ca stat și declară că dorește să ocupe Ucraina pentru ca în acest fel să recupereze teritoriile rusești. Este un război nedrept, de agresiune asupra unui stat suveran, care nu respectă nici o lege, nici măcar legile războiului. Nu este posibil să distrugi o țară, un popor pentru că așa vrei tu. Cred că Ucraina are dreptate când declară că se luptă pentru libertatea întregii Europe. De aici și valul de simpatie pentru poporul ucrainean care a cuprins toată Europa, dar și Statele Unite, Canada, Japonia, Australia. Sper ca până la urmă Rusia să se retragă din acest război din care pierd toți, inclusiv Rusia.
- A.F.D.B. s-a implicat până acum în ajutorarea refugiaților ucraineni sosiți în România? Va mai desfășura o astfel de activitate?
- A.F.D.B. s-a implicat în ajutorarea refugiaților, pentru că noi înțelegem foarte bine dramele sau tragediile prin care trec aceștia. Noi am trecut prin ceva asemănător. Nu era război, dar sub pază militară am fost smulși din casele noastre, urcați în vagoane de marfă împreună cu vitele și duși în necunoscut, fără nici o explicație, fără nici o judecată, nici atunci, nici după și nici măcar acum când spunem că suntem o democrație (originală?), un stat de drept. A.F.D.B. are resurse financiare modeste, care constau din cotizația membrilor săi, dar dacă va fi nevoie, da, o va face din nou.
- Cum vedeți încheierea acestui conflict?
-Nu știu. Sper însă ca Rusia să înțeleagă că acest război este fără sens, că orice se va întâmpla va fi în pierdere și să găsească o cale de a pune capăt conflictului, chiar dacă pe moment va suferi unele pierderi, mai mari sau mai mici, inclusiv de prestigiu.
- Un cuvânt de încheiere prin care să adresați câteva gânduri membrilor mai vechi și mai noi ai Asociației.
- Ne-am cam îndepărtat de subiect. Va fi Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist. Poate ar fi trebuit să insistăm mai mult asupra fenomenului deportării. Îi invit pe toți sâmbătă 18 iulie la ora 10 în Parcul Justiției la manifestările de comemorare a 71 ani de la deportarea în Bărăgan. Să nu uităm. Să ne aducem aminte de vremurile de demult. Să depănăm amintiri. Să ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și să ne rugăm pentru ei. Să ne rugăm ca astfel de orori să nu se mai întâmple.
Interviu realizat de Cornel Seracin
