„Aripile frânte”, după cum a spus Întâiul Stătător al Bisericii Ortodoxe din Banat, ale celor 11 copii şi ale părinţilor acestora, care nu au avut niciodată o casă a lor, şi-au reluat zborul. Cristina-Eva, Ancuţa-Iasmina, Andreea-Rumeniţa, Cătălin-Darius, Roxana, Ana-Maria, Patricia-Denisa, Alexia, Casandra, Vlăduţ şi Iosif-Samir au de-acum un cămin pe care-l pot numi ACASĂ. Toţi copiii au vârsta cuprinsă între şase luni şi 14 ani. Visul lor, de când au deschis ochii, de a avea o casă a lor, a devenit realitate, prin bunăvoinţa şi strădania Mitropolitului Ioan. Nu este pentru prima oară când Înaltpreasfinţia Sa se implică în acte de caritate pentru enoriaşi din Mitropolia Banatului. Faptele de caritate au început în urmă cu mai bine de şapte ani, fiind un exemplu demn de urmat pentru toţi clericii şi credincioşii cu dragoste pentru „aproapele”. O donaţie anterioară a avut loc cu doar o lună înaintea acesteia şi a fost o adevărată minune dumnezeiască faptul că, într-un timp atât de scurt, prin sârguinţă şi neodihnă, Mitropolitul Banatului a găsit binevoitori, a cristalizat voinţe şi a reuşit să adune fondurile necesare pentru o nouă casă. Şi într-un timp record. Prin aceste fapte de caritate, Mitropolitul Banatului reaşază Biserica şi în matca ei socială, pe lângă cea spirituală.

Cu câtva timp în urmă Ziarul „Timişoara” publica, în articolul cu titlul „Mitropolitul Banatului, ca o ultimă nădeje”, povestea Anghelinei şi a lui Călin Şumălan, doi tineri care, la vremea respectivă, aveau zece copii şi îl aşteptau pe al unsprezecelea. Pe scurt, cei doi, împreună cu copiii lor, locuiau într-o casă improprie, iar speranţele de a obţine una în care să-şi poată duce traiul erau de neimaginat. Călin şi Anghelina, împreună cu cei unsprezece copii, sunt de confesiune ortodoxă, iar cei doi soţi cred în Dumnezeu. În simplitatea lor sperau că, odată şi odată, va veni soarele şi pe uliţa lor. Toate vor fi mai bune, viaţa lor va fi mai uşoară dacă vor avea o casă a lor, un cuib al lor, un acoperiş sub care cele treisprezece suflete să se adăpostească. Cu priceperea lui de constructor, Călin va putea să o pună la punct să o amenajeze în aşa fel încât să fie funcţională, să poată trăi în ea cu întreaga familie. „Ne-am săturat, ne spunea Anghelina, să tot umblăm cu straiţa-n băţ: am fost la Uliuc, la Sacoşu Turcesc, Otveşti, Lipova, apoi la Chevereşu Mare... Noi suntem mai rău ca ţiganul cu cortul...”.
Dar Călin mai avea o nădejde: „Am auzit, spunea el cu acelaşi prilej, că mai marele nostru, Mitropolitul Banatului, a ajutat multe familii nevoiaşe cu câte o căsuţă... Poate-l lasă inima ori poate îl luminează bunul Dumnezeu să se aplece şi asupra familiei mele... Ar scoate din deznădeje douăsprezece, adică nu, treisprezece suflete... Că doar în el ne este acum toată speranţa şi nădejdea...”. Şi iată că, în mărinimia şi aplecarea sa spre nevoile aproapelui, Părintele Mitropolit, aflând de situaţia celor doi părinţi şi a copiilor lor, a reuşit să le îndeplinească visul, anume acela de a avea o casă a lor, în care să poată trăi omeneşte.

Momente emoţionante la Sacoşu Turcesc

Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, le-a predat vineri, 20 mai, lui Călin şi Anghelinei actul de donaţie pentru o casă cu grădină, în localitatea Sacoşu Turcesc. Gospodăria a fost achiziţionată prin implicarea directă a Înaltpreasfinţiei Sale, sprijinit de fundaţia „Filantropia” şi de credincioşi.
Familia lui Călin şi a Anghelinei locuia la Chevereşu Mare într-o anexă a unui fost dispensar, fără utilităţi, fiind practic la mila consătenilor. Tatăl copiilor lucra cu ziua pentru câştigarea existenţei.
Aşa cum spuneam, cazul a ajuns în atenţia Mitropoliei prin intermediul ziarului „Timişoara”, care a publicat povestea lor într-un articol şi a făcut apel la bunăvoinţa celor în măsură să îi ajute.
„Au locuit o vreme într-o clădire care a aparţinut unui gostat sau CAP, au fost privatizate clădirile şi i-au scos afară. Şi-a făcut milă de ei un primar de la Chevereşu Mare şi i-a lăsat să stea într-o anexă, într-un dispensar, unde pe vremuri era, probabil, casa grăjdarului. Locul nu mai corespundea şi urmau să se facă alte proiecte acolo. Povestea a ajuns la mine prin domnul Tomoiagă şi, iată, am reuşit să îi ajutăm. În orice caz, vor avea o casă şi un pic de grădină. El este priceput în ale zidăriei şi îşi va găsi de lucru. Sunt convins că niciodată nu va merge să fure sau să lovească pe cineva. Garantez moral pentru această familie”, a spus Înaltpreasfinţitul Ioan Selejan.
Odată cu predarea cheilor şi a actului de donaţie, părinţii şi copiii au fost asiguraţi că vor beneficia în continuare de sprijinul Centrului eparhial şi al parohiei Sacoşu Turcesc.
Mitropolitul le-a oferit şi o icoană a Maicii Domnului, pentru a o aşeza în noua lor locuinţă şi a-i ocroti. Totodată, familiei i-au fost donate şi alimente.
Din cei unsprezece copii, patru nu au certificate de naştere, problemă ce urmează să fie rezolvată cu sprijinul autorităţilor competente.
„Sunteţi într-o localitate de cinste, fruntaşă în acest judeţ, şi vă rog să nu opriţi copiii la opt clase. La câteva sute de metri este gara şi copiii pot merge la liceu, la şcolile profesionale. Orice probleme veţi mai avea de aici înainte, probleme materiale, lemne de foc, hrană şi alte necesităţi, o să încercăm să vă ajutăm. De astăzi nu mai sunteţi singuri, numai să văd că vă creşteţi copiii aşa cum trebuie, că merg la şcoală, cum se cuvine.
Asta este partea mea, actul de donaţie. V-am adus şi icoana aceasta, să o puneţi în casă, pentru că sunteţi creştini şi, zic eu, să mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat şi am strâns fondurile necesare. Dumnezeu să le dea sănătate la toţi iar voi să o stăpâniţi cu pace. Doamne ajută şi rămâneţi cu bine, la casa voastră”, le-a mai zis ÎPS Ioan noilor locuitori ai casei.
„Nu poţi să treci pe lângă o familie cu unsprezece copii care nu au casă, nu au decât pe Dumnezeu, şi să întorci capul, deşi cu o lună înainte mai donasem o casă, pentru o altă familie, cu cinci copii.
Nu am crezut că atât de repede o să apară şi acest caz social şi am făcut tot ceea ce este posibil ca să găsim o locuinţă pentru ei”, a precizat Părintele Mitropolit.
Decizia cumpărării unei locuinţe în localitatea Sacoşu Turcesc a fost luată în principal graţie distanţei relativ scurte până la Timişoara. Acest lucru le va permite copiilor să aibă acces mai facil la educaţie.
„Am pus pe prim-plan copiii. Localitatea aceasta se află la 15 kilometri de Timişoara şi le oferă posibilitatea de a face naveta cu autobuzul sau cu trenul. Gara se află la câteva sute de metri. M-am gândit că aceşti copii, dacă ar fi rămas într-un sat izolat, li s-ar fi rupt aripile şi nu ar mai fi putut zbura. Am văzut că părinţii lor nu au avut şansa de a studia, copiii îi învaţă acum să citească.
Actul de donaţie a fost semnat efectiv de martori, ei nu au putut să îl semneze. Aşa că ideea a fost să fie într-o localitate de unde să aibă acces inclusiv la facultate. Nădăjduiesc că din cei unsprezece copii unii vor face şi studii superioare. Sunt unsprezece copii care vor fi fii ai ţării noastre şi ai neamului nostru şi care vor trudi în această ţară. Şi cine zideşte o ţară dacă nu copiii?”, a mai spus Înaltpreasfinţitul Ioan.


Ioana NICOLESCU