† IOAN,
Din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Timişoarei şi
Mitropolit al Banatului
Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi drept-credincioşilor creştini, har, milă
şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.
„A venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!”
(Ioan 20, 9)
Hristos a înviat!

Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Bat clopotele Învierii, a d u c â n d u - n e vestea că Răstignitul din Nazaret a înviat. Acum putem să zicem şi noi cu Psalmistul: „S-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-ai veselie în inima mea” (Psalm 4, 6-7).
Fraţilor, „sculatu-S-a Dumnezeu (...) şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El” (Psalm 67, 1). Veniţi toţi să-L lăudăm pe Cel ce a biruit moartea şi a deschis porţile veşniciei pentru noi, cei care credem cu tărie în Învierea lui Hristos. De astăzi, nimănui să nu-i mai fie frică de moarte şi nici de veşnicia ei. Moartea nu mai este o sentinţă definitivă, Hristos ne arată că este o trecere, un Paşte al nostru, al fiecăruia. Unora le este frică de Înviere mai mult decât de moarte.
Unde veţi fugi de la faţa lui Dumnezeu, bogaţilor nemilostivi, vărsătorilor de sânge nevinovat, cei care semănaţi oase în pământ, asupritori ai orfanilor şi ai văduvelor? În întuneric! Şi acolo o să vă ajungă lumina Învierii lui Hristos şi se vor vădi ale voastre fărădelegi. Vă veţi ascunde în uitare, dar şi cartea uitării voastre va fi deschisă în Ziua cea mare a Judecăţii.
Iubiţilor, să-L rugăm pe Hristos Domnul să ne scrie numele noastre cu scumpul Său Sânge în Cartea drepţilor.
Sunt şi azi oameni cărora le este frică de Înviere, însă, pentru noi, Învierea este bucuria cea desăvârşită. Ce îşi poate dori un flămând, dacă nu o bucată de pâine? Un însetat, un pahar cu apă, un muritor, să învieze?!
Omule, viaţă ai avut şi ţi-ai pierdut-o, să ştii însă că doar cu pâine şi apă nu vei ajunge în veşnicie: „Nu numai cu pâine şi cu apă va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). De nu vei gusta din Pâinea cea de Sus, din Potirul iubirii lui Hristos, zadarnică îţi va fi această clipă a vieţii pământeşti. Frate creştine, nu-ţi ucide timpul pe care ţi l-a dat Dumnezeu. Aritmetica anilor se numără cu intensitatea lor.
Astăzi, Hristos deschide izvorul vieţii veşnice, care a fost ferecat de Satan cu lanţurile păcatelor noastre. De astăzi este dezlegare la viaţă veşnică.
Veniţi de luaţi lumină şi cu ea să călătoriţi în această lume până la porţile cerului! Hristos ne-a dat lumina să aprindem cu ea candela vieţii noastre, însă, de nu vom pune în această candelă credinţă, iubire şi lacrimile pocăinţei, aceasta se va stinge. Să nu fie! Nu fugiţi de lumina lui Hristos, ea dă putere celor care cred în Învierea Lui.
Fraţilor, v-aţi spovedit în acest Sfânt Post, acesta este semnul trezviei pe care o aveţi. Aţi privit la cer şi în adâncul inimii şi la lumina cerului aţi găsit în tainiţele inimii păcatul, pe care l-aţi ars cu lacrimile pocăinţei voastre. Nu-l mai primiţi acolo, nu-i mai faceţi locaş de tihnă. Ştiu că nu veţi putea să vă apăraţi singuri de cursele celui rău, dar, de azi să fiţi încredinţaţi că Iisus Hristos Cel Înviat va fi cu frăţiile voastre în marea luptă pe care o veţi avea pe valurile acestei vieţi pământeşti.
Fraţilor, dacă am nedreptăţit pe cineva, să întoarcem împătrit ca Zaheu, dacă am grăit de rău pe fratele nostru, să-i cerem iertare, dacă am fost iubitori de sine, să-l îmbrăţisăm pe fratele nostru şi să-l ajutăm la vreme de cumpănă a vieţii lui. Dacă vom împlini acestea, vom arăta semenilor că noi credem în Înviere şi în Evanghelia lui Iisus Hristos.


Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Trăim în aceste clipe bucuria Învierii lui Hristos, care este şi învierea noastră. Dar pe ce s-a zidit această bucurie care a fost în cer şi pe pământ şi de care s-au împărtăşit Maica Domnului şi îngerii? De unde a izvorât totuşi această bucurie sfântă pe care o trăim acum? Din Jertfa lui Hristos.
Dar de unde izvorăşte Jertfa? Din ascultarea făcută de Fiul lui Dumnezeu faţă de Tatăl Ceresc. Şi ascultarea de unde izvorăşte? Din iubire, pentru că iubire este Dumnezeu (cf. I Ioan 4, 8).
Să venim astăzi cu toţii la izvorul iubirii, la izvorul luminii Învierii lui Hristos.
Atunci când Hristos fiind pe Golgota, Şi-a lăsat braţele întinse spre a fi pironite pe Cruce, Tatăl din Ceruri Şi-a deschis braţele Lui părinteşti pentru noi, pentru a ne primi să fim părtaşi la Nunta Mielului, a Fiului Său, Cel ce: „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 8), jertfitor până la moarte şi iubitor întru veşnicie. Pe Cruce, lui Hristos I-a curs apă şi sânge din coasta Sa, iar din inimă a curs iubire, împărtăşind-o Maicii Sale şi ucenicului Ioan cel prea iubit. Azi şi noi ne împărtăşim din a Lui iubire şi din Sfântul Lui Trup şi Sfântul Lui Sânge. Cuvintele rostite de Hristos după Înviere: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9) şi „Pace vouă!” (Ioan 20, 19), spun lumii întregi că Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, nu este un dumnezeu al răzbunării, ci al păcii şi al iubirii nemărginite.
Hristos, în această lume nu i-a urât nici pe cei care-L răstigneau, ci S-a rugat pentru ei: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34).
Iubite frate creştine, poate că nu ai fost la Golgota să-L pironeşti pe Hristos. Dacă S-a rugat pentru cei ce L-au pironit, să ai nădejde că a curs o picătură de Sânge pe Golgota şi spre mântuirea ta. Să n-o laşi să cadă pe stâncă, ci în inima ta.
Fraţii mei, cu ce credeţi că ar fi bine să ne hrănim inimile? Cu Sângele lui Hristos sau cu deşertăciunile din viaţa aceasta pământească, atât de felurite azi? Să nu fie!
Laşii mor de mai multe ori, iar vitejii, o singură dată.
Hristos a murit o dată, iar Lazăr, de două ori: întâi în Betania, a doua oară în Cipru. Veţi zice: Noi de câte ori murim? De câte ori cădem în grele păcate. Am ajuns să trăim în această viaţă o moarte vie.
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce cu moartea pe moarte ai călcat, calcă şi moartea cea vie a sufletelor noastre!


Iubiţi credincioşi,
Hristos Domnul este desăvârşit în existenţa Sa ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, desăvârşit în ascultare, în jertfă şi în iubire. De unde am putea să luăm Pâine şi lumină în această viaţă, de la Cine, dacă nu de la Hristos, Cel ce S-a jertfit din iubire pentru om?! Şi-a dat viaţa Sa pentru noi şi ne-a împărtăşit atunci, pe Cruce, cu fiecare picătură de Sânge viaţă din viaţa Sa, ca noi să dobândim viaţa veşnică pe care o pierduserăm pe cărarea păcatului.
Fraţilor, Hristos ne-a învăţat pe Golgota cum să murim, cum să răbdăm, pe cine să iubim şi să-i iubim chiar şi pe vrăjmaşi. Cum să murim?! Împăcaţi cu semenii noştri. În mormânt ne-a învăţat cum să înviem şi că giulgiurile în care vom fi înveliţi vor rămâne aici, neluând cu noi nimic.
Ne-a mai învăţat Hristos că mormântul nu este casa veşniciei noastre, ci doar o poartă spre Împărăţia iubirii lui Dumnezeu. Ne-a mai învăţat Hristos să nu ne fie teamă atunci când vor pune peste mormântul nostru o piatră grea, că El va ridica acea piatră, când va veni întru slava Sa, înconjurat de cetele îngereşti (cf. Matei 25, 31).
Iubiţi fraţi, să rămânem în nădejdea învierii noastre care îşi are izvorul în Învierea lui Hristos Domnul. Cei care nu credeţi în Înviere, să ştiţi că nu vă veţi putea ascunde într-un mormânt, sub o lespede grea de marmură; şi pe aceea o va ridica Iisus Hristos. Nimeni nu se va putea ascunde de Învierea cea de obşte. Să ne chivernisim viaţa întru neadormită trezvie, trăind în noi Evanghelia lui Hristos Cel Înviat.
Fraţilor, semănaţi lumină din lumina Învierii lui Hristos şi din a Lui Sfântă Evanghelie şi să păzim de orice întinare nevăzutul din noi.
Iubite frate creştine, când plângi cu lacrimi de pocăinţă, să ştii ca acestea înrourează crinii cerului.
Hristos i-a spus tâlharului pe cruce că nu Se va întoarce fără el în Rai şi adevărat lucru este acesta. Şi nouă ne-a promis că, de vom deveni fii ai luminii, şi nouă ne va deschide uşa Raiului: „Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii” (Ioan 12, 36). Să nu punem la îndoială niciun cuvânt din Evanghelia lui Hristos: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35).
Fraţilor, Sfântul Ioan Damaschin, în scrierile sale, ne îndeamnă fierbinte să credem cu adevărat în învierea morţilor. „Învierea omului”, spune el, este „starea a doua a celui căzut”. Moartea este definită de Sfântul Ioan Damaschin ca „o despărţire a sufletului de trup” şi trage apoi o concluzie atât de logică, zicând că „învierea omului este unirea sufletului cu trupul şi a doua stare a omului”. Sufletul omului este nemuritor, trupul este muritor, dar Dumnezeu Care l-a creat pe om trup şi suflet, vrea să răsplătească şi trupului şi sufletului pentru cele săvârşite în această viaţă.
Cât de mare este taina omului şi cum Dumnezeu nu vrea să o strivească!


Fraţi creştini,
La Dumnezeu, puterea faptei Sale coincide cu voinţa Sa, adică aceea de a-l chema pe om, aşa cum l-a creat, la Nunta Mielului Hristos. Sufletele se vor uni cu trupurile, „iar acestea vor fi nestricăcioase, că s-au dezbrăcat de stricăciune”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damaschin.
Iată încă un motiv de bucurie la acest Praznic Dumnezeiesc al Învierii Domnului: şi noi vom învia şi să ne fie spre bucuria veşnică.
După Înviere, Hristos i-a întâmpinat de mai multe ori pe Sfinţii Săi Apostoli şi Ucenici cu aceste cuvinte: „Pace vouă!” (Ioan 20, 19).
Doamne, Iisuse Hristoase, la acest Praznic al Învierii Tale, aşteptăm să ne întâmpini şi pe noi păcătoşii cu aceste cuvinte sfinte: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27), dându-ne pacea Ta adevărată nouă şi tuturor celor ce credem în Sfânta Ta Înviere!
Iubiţilor, rămâneţi în pacea, în dragostea şi în dreptatea lui Hristos Cel Înviat!
Hristos a înviat!


† Ioan al Banatului