ALEXANDRU,
Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun
Apostolic al Romei,
Episcop român unit, greco-catolic,
al Eparhiei de Lugoj
Onoratului cler
şi iubitului popor credincios
har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos
„Nu vă temeţi, că ştiu că pe Isus cel răstignit Îl căutaţi.
Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis”
(Mt. 28,5-6)
Cristos a înviat!
Învierea Domnului nostru Isus Cristos este minunea cea mai mare şi cea mai contestată a omenirii. Dacă cineva ar întreba: „Care este cel mai important adevăr din toată învăţătura creştină?”, putem să răspundem: „Învierea lui Cristos”. Evenimentul este atât de măreţ, încât nici ucenicii nu l-au înţeles când Mântuitorul le-a spus: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Mc 8,31).
Isus a mai anunţat moartea şi învierea Sa prin două asemănări: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi”, şi „Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica (...) Iar El vorbea despre templul trupului Său” (In 2,19.21).
Aducem mulţumire Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să petrecem împreună şi anul acesta marea bucurie a Învierii lui Cristos - Sfintele Paşti.
Bucuria acestei zile a Învierii Domnului nostru Isus Cristos se răsfrânge în toate slujbele religioase care se celebrează în bisericile noastre. Cu adevărat „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea” (Ps 117,24).
Iubiţi credincioşi,
De-a lungul unei istorii de 2000 de ani, duşmanii lui Cristos au încercat şi mai încearcă şi astăzi să conteste şi să combată dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, prin toate mijloacele.
Învierea Domnului este cea mai mare minune a omenirii, este adevărul fundamental al creştinătăţii. Adversarii lui Isus consideră că, atacând temelia creştinismului, vor reuşi să dărâme edificiul, adică Biserica întemeiată de Cristos.
Aceştia se folosesc în principal de două argumente: unii spun că Isus, Cel condamnat la moarte şi răstignit pe Cruce, n-ar fi murit pe Cruce, de aceea a fost văzut ulterior (apariţiile); alţii spun că Isus a murit pe Cruce dar n-a înviat, a fost furat de apostoli în timp ce păzitorii mormântului adormiseră.
Răspunsul pe care îl dă Biserica la această provocare este formulat în Simbolul credinţei: „(...) Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi (...)”.
a. Să ne întoarcem şi noi în timp şi să trăim câteva clipe în atmosfera din Vinerea Mare, la picioarele crucii, pe dealul Golgotei. „Iar de la ceasul al şaselea s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea” (Mt 27,45). „Şi iată, catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis (...)” (Mt. 27,51-52). Ce panică s-a produs în cetate! Numai o mică eclipsă de soare răceşte şi întunecă cerul, dar trei ore, în plină zi?! Cutremurul de pământ a despicat stâncile, poate a dărâmat şi case, lumea alerga îngrozită, cutremurul şi întunericul au speriat şi animalele... Chiar şi sutaşul roman s-a înspăimântat, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (cf. Mt 27,54).
Oare cărturarii şi preoţii nu s-au speriat? Era atât de împietrită inima lor încât nu au înţeles aceste semne? Astfel de oameni au existat şi vor exista întotdeauna. Ei nu se gândesc decât la interese personale: „Nu cumva să fie furat mortul, să se spună că a înviat!”. Nu cumva să-şi piardă influenţa sau câştigurile!
Dar să privim spre cruce. Isus murise cu adevărat. O dovadă clară a morţii o dă Sfântul Ioan, care stătea la picioarele crucii: „Venind ostaşii la Isus, văzând că a murit, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut, a mărturisit şi mărturia lui e adevărată” (cf. In 19,33-35).
b. Faptul istoric al Învierii Domnului îl dovedesc şi martorii care au asistat la apariţiile Lui după înviere: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob şi Salomeea (Mc 16,1); Apostolul Simon Petru (Lc 24,34); cei doi ucenici Luca şi Cleopa, cărora Isus li se arată în drum spre Emaus (Lc 24,13-15); Apostolii adunaţi la un loc, fără Toma (In 20,19-24) cărora, spre a le dovedi că nu e o nălucă, ci El în carne şi oase, le oferă mâinile şi picioarele spre a le pipăi; Apostolii, fiind şi Toma de faţă (In 20,26-29).
La marea Tiberiadei, dimineaţa, Apostolii stăteau pe mal obosiţi şi trişti după o noapte întreagă de pescuit fără niciun rezultat; Isus le apare lor, iar la porunca Lui ei aruncă din nou mreaja şi prind mulţime mare de peşti (cf. In 21,6).
Isus li se arată Apostolilor în Galileea în cele patruzeci de zile până la Înălţarea Sa la cer, iar mai pe urmă i se arată lui Saul - Sfântul Pavel de mai târziu - pe drumul Damascului (1 Cor 15,8), pe când mergea în Damasc ca să-i prindă pe creştini şi să-i aducă în Ierusalim pentru a fi judecaţi.
Însufleţiţi de convingerea învierii lui Isus, Apostolii devin, după pogorârea peste ei a Sfântului Spirit, propovăduitori neînfricaţi ai lui Isus Cel Înviat, pentru Care ei îndură bătăi, prigoniri şi închisoare, declarând cu seninătate şi curaj, în faţa sinedriului, că ei nu pot să nu vorbească despre ceea ce ei înşişi au văzut şi au auzit - cum declară Sfântul Petru şi Sfântul Ioan - adică despre Cristos răstignit şi înviat. Şi, prin această mărturie a lor, pecetluită cu sângele martiriului, ei au cucerit o lume întreagă.
Aşadar, Cristos a înviat cu adevărat. Iată concluzia logică la care ne conduc dovezile istorice arătate.
Întreaga credinţă a Apostolilor, a tuturor Sfinţilor şi Martirilor, precum şi mărturia de douăzeci de veacuri a Bisericii, sunt zidite pe temelia de nezdruncinat a Învierii, pe mormântul gol din care a ţâşnit viaţa lumii.
Cristos a înviat - înseamnă că Dumnezeu există.
Cristos a înviat - înseamnă că există viaţa veşnică şi Cristos este începutul învierii noastre la această nouă viaţă.
Cristos a înviat - înseamnă că speranţa omenirii este justificată.
Cristos a înviat - înseamnă că profeţiile şi minunile biblice sunt adevărate.
Cristos a înviat - înseamnă că Isus a încredinţat Bisericii Sale misiunea de a-i învăţa şi de a-i sfinţi pe oameni, şi care trebuie îndeplinită până la sfârşitul veacurilor: „(...) mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit; învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mt 28,19-20).
Învierea lui Cristos este pentru toţi creştinii prilej de bucurie, mângâiere şi speranţă. Pentru acest sfânt ideal al Învierii ne ducem povara grea a Crucii pe urmele lui Isus Cristos Crucificat şi Înviat, ştiind că dacă trăim şi murim cu Cristos, adică după învăţătura Sa, şi noi vom învia împreună cu Cristos, întru mărire.
Iubiţi credincioşi,
În ultimii doi ani (2020 şi 2021), omenirea întreagă a traversat o grea încercare datorită pandemiei cu noul Coronavirus. Acest virus a provocat multe daune şi în viaţa religioasă, în viaţa Bisericii. Cu toate că s-au ridicat multe restricţii, încă nu se poate spune că acest flagel s-a încheiat.
O altă ştire care zguduie lumea este războiul din Ucraina.
În luna februarie a anului curent, armata rusă a invadat Ucraina, provocând foarte mari distrugeri, numeroase pierderi de vieţi omeneşti şi pierderi materiale însemnate. Milioane de oameni se refugiază în ţările învecinate. Războiul continuă deja de aproape două luni.
Foarte multă lume vine în ajutorul celor care suferă din cauza acestui război.
Sfântul Părinte Papa Francisc, la 25 martie 2022, în comuniune cu toţi Episcopii, Preoţii şi credincioşii catolici din lume s-a rugat pentru pace, pentru oprirea războiului din Ucraina. Din Bazilica Sfântului Petru de la Roma, a rostit solemn rugăciunea de consfinţire la Inima Neprihănită a Mariei a omenirii şi, în special, a Rusiei şi a Ucrainei.
Acum, de Sfintele Paşti, împreună cu Preasfinţia Sa Ioan, Episcopul auxiliar al Eparhiei noastre de Lugoj, rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Isus Cristos, Cel Care a învins moartea, să dea pace şi bună înţelegere între oameni şi mângâiere celor întristaţi, celor ce suferă.
Cristos învinge!
Sărbători fericite!
Cristos a înviat!
Lugoj, Sfintele Paşti
24 aprilie 2022
Alexandru Mesian
Episcop de Lugoj
Dată la Reşedinţa Episcopiei Noastre din Lugoj, la
praznicul Învierii Domnului,
Anul Domnului 2022, în cel de-al XXIX-lea an al
episcopatului Nostru
