Începe Postul Mare al Sf. Paşti! Vreme de sfântă pocăinţă şi înfrângere a inimii, de înfrânare a poftelor neorânduite, şi de aceea foarte bogată în tot felul de daruri sufleteşti şi trupeşti. Dar câte şi cât de deosebite gânduri şi simţăminte nu trezeşte în inimile oamenilor această veste? Parcă-i aud pe unii zicând: Ce post? În zilele noastre? Acuma-i post la cel prost! Pe de altă parte, alţii zic: Ce post e acela când mănânci? Iisus când a postit, n-a mâncat. Acela-i postul cel adevărat! Aşa facem şi noi. Dar noi, cu unii ca aceştia, nu avem de ce să ne certăm, ci le spunem pe scurt ce li se cu- vine. Nouă ni se pare că nu aceia sunt cei proşti, care au de partea lor pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, pe prooroci, pe sfinţi şi pe toţi drepţii din Cer,
care au postit într-un fel sau altul şi numai aşa au putut ajunge acolo, ci mai curând sunt nesocotiţi aceia care s-au alăturat lui Esav, cel cu blidul de linte şi pentru liniştea mâncării oprite îşi vând partea lor din Rai. Însuşi Iisus a dat Apostolilor şi urmaşilor lor putere să aducă legi, care trebuie ţinute întocmai ca şi pe ale Sale: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în Cer” şi „Cei ce vă ascultă pe voi, pe Mine mă ascultă” (Matei 18, 18 şi Luca 10, 16). De altfel, Adam şi Eva tocmai de aceea au fost alungaţi din Rai, pentru că nu au postit.
Dar să-i lăsăm în pace pe toţi aceia care nu vor să ştie de post, căci nici Iisus nu obligă pe nimeni să ţină aceste porunci, ci numai îndeamnă pe cei ce doresc. De aceea să fim siguri că nimeni nu ne va duce cu forţa în Rai, ci numai dacă ne vom osteni singuri. De aceea, cu acest prilej, să cău tăm împreună, cu inimă largă, gata de jertfă, să vedem de ce trebuie să postim, foloasele postului şi cum trebuie să postim.
Adam şi Eva au lăsat ca trupul să stăpânească sufletul, pentru care au fost pedepsiţi. „Căci trupul pofteşte împotriva sufletului, iar sufletul îm potriva trupului” (Galateni 5, 17).
Prin post învingem mai sigur pe diavol, ba mai sunt unele ispite care nu pot fi învinse decât prin post (Matei 17, 20). Postul ne este trebuincios pentru a ne feri prin el de păcate. Cel ce posteşte îşi sporeşte sănătatea şi îşi prelungeşte viaţa. Hipocrate a trăit 140 de ani şi a fost mereu sănătos.
Când l-au întrebat cum a ajuns la o asemenea vârstă înaintată, a răspuns: „Niciodată nu am mâncat să mă satur”. Iisus nu avea nevoie de post, dar a făcut-o din dragoste pentru oameni.
preot iconom-stavrofor Horia ŢÂRU
