Am mai făcut din când în când postări de genul „USR for dummies”, evenimentele de azi mă obligă să o fac din nou. Mai ales că reflectările din presă sunt mai mult sau mai puţin deformate, din necunoaştere, intoxicare pe surse sau deliberat, în funcţie de afinităţile jurnalistului la nivel de membri ai Biroului Naţional al USR.
Ei bine, ceea ce s-a întâmplat ieri (luni – n. red.) a fost răfuiala finală din criza internă care a lovit guvernul Cioloş după finalizarea fuziunii dintre USR şi PLUS. Nu zic degeaba guvernul Cioloş; acesta a continuat să existe ca asociere informală dintre foştii membri ai guvernului din 2016, mă rog, o mare parte a lor, disipaţi în două direcţii principale, dar ţinând în permanenţă aproape.
Pe de o parte, în speranţa unei guvernări Cioloş 2, politică şi susţinută de PNL şi USR, în 2016 o parte a guvernului în frunte cu ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea, şi cu secretarul său de stat, Dan Barna, s-a înscris în proaspăt creatul USR, unde Nicuşor Dan şi oamenii săi de incredere le-au deschis larg porţile, altfel semiînchise, ale noului partid antisistem şi le-au întins covorul roşu până la locurile eligibile pe listele de candidaţi pentru alegerile parlamentare de la 11 decembrie 2016. Acestea din urmă au compromis planul cu un absenteism consistent şi o victorie incontestabilă a PSD. Totuşi, facţiunea numită iniţial a „tehnocraţilor”, apoi rebranduită USR Liberal şi, în cele din urmă, în 2019, Echipa Barna/Team Barna, reuşea să-l inlăture pe Nicuşor Dan prin presiuni masive, care au provocat o demisie deloc inspirată la 31 mai 2017, şi prelua puterea printr-un congres parţial fraudat (a se vedea istoria desemnării delegaţilor din Filiala Bucureşti) în octombrie 2017.
Cealaltă direcţie, a facţiunii guvernului Cioloş ce-l includea şi pe fostul prim-ministru, a fost dată de eşecul negocierilor acestuia mai întâi cu PNL, apoi cu Nicuşor Dan, subsecvente alegerilor de la 11 decembrie 2016, când Dacian Julien Cioloş nu mai oferea perspectiva cooptării la guvernare. A contat enorm şi orgoliul, ca şi stilul de „procrastinator” al fostului premier, care nu a putut trece peste supărarea ce i-a cauzat-o Nicuşor Dan nici după ce acesta din urmă părăsise oficial USR. Ca să fie clar: Cioloş ar fi putut să fie preşedintele USR din octombrie 2017, iar Dan Barna nu ar mai fi ocupat nicicând această funcţie. Şi este numai răspunderea lui Cioloş că acest lucru nu s-a întâmplat. Aşa că împreună cu, între noi fie vorba, cei mai valoroşi sau presupus valoroşi membri ai fostei sale echipe guvernamentale, Dacian Cioloş a pus bazele platformei civice România 100 (RO100, numită uneori şi RO+).
Cu înfiinţarea unui nou partid, deşi declarată ca intenţie încă din primul semestru al anului 2017, Cioloş&Comp. s-au mişcat mult mai încet. Probabil ca să nu se erodeze; dar s-au mişcat atât de încet încât erau să rateze alegerile europarlamentare. Şi ca acum trei ani pe vremea asta să existe acest partid, a fost nevoie ca, în timp ce înregistrarea partidului iniţial, MRÎ, era întârziată prin tot felul de artificii juridice în instanţă, PLUS să fie înregistrat pe sub radar, prin nişte avocaţi interpuşi (familie de securişti, ceea ce a ridicat mingi la fileu celor care văd în Dacian Cioloş o persoană apropiată acestei zone a serviciilor de informaţii).
Însă chiar dacă existau separat, cele două grupuri de „tehnocraţi” cu acoliţii adunaţi de-a lungul timpului continuau să se comporte ca şi cum ar fi aceeaşi entitate. „Acelaşi ADN” obişnuia să proclame propaganda internă pro-fuziune. Nu o dată acţiunile Team Barna au favorizat interesele PLUS în dauna propriului partid USR: listele paritare de candidaţi de la alegerile europarlamentare (cele două partide nefiind nici pe departe egale la acel moment), mustrarea membrilor Comitetelor Politice ale USR cu citarea panseelor lui Dacian Cioloş, împăunarea acestuia cu lumina campaniei Fără Penali in Funcţii Publice, pe care de fapt o refuzase la vremea ei, rocada de la alegerile prezidenţiale dintre Cioloş şi Dan Barna, un candidat mai slab, menită conservării imaginii preşedintelui PLUS (s-a ratat atunci un tur doi fără PSD şi s-a pierdut, ruşinos, în faţa Vioricăi Dăncilă), încercarea de a găsi căi de a răsturna decizia adoptată prin vot democratic a USR Bucureşti de sprijinire a candidatului independent de primar general Nicuşor Dan în beneficiul candidatului PLUS Vlad Vasile Voiculescu, „negocierea pe Bucureşti” anterioară alegerilor locale din 2020, net favorabilă PLUS etc.
Mai mult, între Echipa Barna şi PLUS s-au format adevărate cooperative de îndeplinit obiectivele comune şi de zdrobit degetele opoziţiei interne din USR (care, între noi fie vorba, nu a fost din cale afară de performantă sau de îndrăzneaţă; timp de trei ani a pierdut cu încăpăţânare războiul şi nici măcar, în cea mai mare parte a ei, nu a avut curajul să conteste lucruri într-adevăr importante, precum fuziunea, care venea de fapt să-i pună capac, să-i aprindă lumânări şi să o trimită „la loc cu verdeaţă, unde nu există nici durere şi nici întristare”). Cel mai clar s-a văzut asta când împreună copreşedinţii Alianţei USR PLUS Bucureşti, Vlad Voiculescu şi Claudiu Năsui, au folosit o pagină publică de web ca să anunţe listele de delegaţi USR pe care şi-i doreau la Conferinţa Municipală comună pentru desemnarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare de la 6 decembrie 2020; toţi, Team Barna. Iar după acestea şi după congresul de fuziune, s-a văzut cooperativa când împreună au organizat „autobuzele” şi listele cu indicaţii de vot pentru înlăturarea conducerilor cu simpatii de opoziţie ale circa 20 de filiale.
Prin urmare, a fost puţin amuzant să-l remarc zilele acestea pe Dacian Cioloş erijându-se în campionul nedreptăţiţilor USR, cum cerea el întoarcerea acestora în partid şi oprirea tuturor excluderilor pricinuite de delicte de opinie. Sigur, din decembrie 2019, de când excluderile şi suspendările din USR au luat proporţii sistematice, până acum, copreşedintele Alianţei USR PLUS nu a avut nimic de comentat, aşa cum nu a manifestat probleme nici cu tacticile de „hostile takeover” folosite pentru schimbarea forţată a echilibrului de putere din filialele USR ori cu menţinerea artificială timp de un an şi jumătate a unui Birou revocat la USR Diaspora, timp în care revocaţii au suspendat sau exclus pe bandă rulantă revocatorii.
Fisura din sânul guvernului Cioloş a început să se vadă în campania pentru alegerea prin vot universal a preşedintelui partidului fuzionat. A devenit evident destul de repede că Dan Barna se ia foarte în serios şi că îi serveşte contracandidatului Dacian Cioloş genul de lovituri sub centură pe care le tot aplicase opoziţiei USR-iste. Iar aceasta din urmă fusese deja epurată la fuziune, cu ajutorul PLUS, de aripa stângist-progresistă, în frunte cu figuri precum Florina Presadă, Vlad Alexandrescu, Mihai Goţiu etc. Doar Ana Ciceală supravieţuise ca şi consilier general (dar fusese frustrată de candidatura la primar al sectorului 3 de aranjamentul cu PLUS şi cu PNL). Ce a mai rămas din opoziţia internă, mă rog din leadership-ul ei, a fost cooptată de Echipa Barna cu ideea că orice ar fi fost în trecut în USR, autocratismul PLUS şi al lui Dacian Cioloş e mult mai periculos.
Pe scurt, după fuziune solomonarul care, ca în mitologia folclorică, crescuse balauri din şerpi şi zmei din balauri, era atacat de propriile creaturi... (poate nu stiaţi, dar pe noi ne-a zăpăcit de cap Dan Barna în campania electorală povestind cum nici nu visa el să facă politică, până l-a sunat complet pe neaşteptate Dacian şi l-a invitat să facă parte din guvernul din 2016)
Foştii lideri ai opoziţiei nicuşoriste care au văzut „lumina” nu au fost însă umaţi de membrii de la bază. Aceştia, legitim furioşi sau dezgustaţi, au dat un vot candidatului Dacian Cioloş ca blam pentru Dan Barna. Aceste voturi, adăugate celor ale foştilor membri PLUS, au asigurat o victorie confortabilă; ar fi putut fi chiar din primul tur, dacă nu ar fi existat şi al treilea candidat în persoana lui Irineu Darău.
La congres însă lucrurile au stat altfel. Pentru că acolo e cu vot indirect prin delegaţi. Iar în sistemul de vot „câştigătorul ia tot”, chiar şi o mică diferenţă de câteva voturi face ca toţi delegaţii respectivei filiale să aparţină acelei foarte relative majorităţi. În plus, în USR se practică pe scară largă metoda „autobuzul”. Iar acest congres a şi comis o primă răzbunare asupra lui Cioloş şi a PLUS-iştilor, votând ca numele partidului să rămână Uniunea Salvaţi România (USR); protocolul de fuziune indicase că partidul va trece la abrevierea oficială USR PLUS. Prilej de multe emoţii şi discuţii despre convocarea unui referendum intern pentru denumire.
Aşa că BN-ul nou ales era 14 Team Barna şi 11 PLUS şi grupul Curaj pentru România, format din USR-işti şi PLUS-işti în jurul primarului Braşovului, Allen Coliban. 11 care votau cu propunerile preşedintelui Cioloş, 14 care votau în aşa fel încât preşedintele să fie din ce în ce mai irelevant, pur decorativ. Şi care apoi strecurau pe surse informaţii în presă care să genereze articole despre cât de inadecvat e Cioloş ca preşedinte USR. O situaţie pe care, acum, Dacian Cioloş a încercat să o schimbe cu o mutare oarecum de forţă. Ce a ieşit, s-a văzut. Pare foarte bizar totuşi că, deşi cunoaşte foarte bine ce nu a reuşit cu aceeaşi tactică a demisiei Nicuşor Dan, Dacian Cioloş a apelat la ea. Nu a demisionat însă şi din partid deocamdată. Probabil pentru că ticluieşte el vreun plan, de la candidatura la noile alegeri pentru preşedintele USR la scindarea fuziunii de-abia terminate şi refacerea PLUS. Dar ştim deja din toată odiseea rătăcirilor fostului tehnocrat ministru, comisar european, prim-ministru şi lider al grupului Renew Europe din Parlamentul European prin politica electorală că stăpâneşte acest domeniu mult mai puţin decât agricultura şi planurile sale tind să se gripeze (sau să degenereze în aventuri ridicole, acum au fost acele câteva zile în care Cioloş s-a luat în serios ca prim-ministru desemnat la mişto de preşedintele Klaus Iohannis, oferind timp pentru finalizarea negocierilor pentru restaurarea FSN 2/USL 2.0). Iar ca membru simplu, însă oricând potenţial challenger la funcţia supremă în partid, e posibil să cunoască tacticile de mazilire membri ale Echipei Barna mult mai repede decât îşi închipuie.
Deocamdată, preşedinte interimar este Cătălin Drulă. De când a fost ministru la transporturi, timp de opt luni, unii îşi pun în el multe speranţe. Personal nu-i neg meritele ca ministru, dar sunt rezervat cu privire la politicianul Drulă, mai ales cu privire la capacitatea lui de a conduce un partid atât de divizat şi de tensionat cum este USR. În plus, el, până acum, inclusiv la votul din BN-ul de ieri, care a pecetluit soarta preşedintelui Cioloş, a fost un soldat credincios din suita lui Ghinea şi a lui Barna şi un politician nu foarte subtil, dedicat mai degrabă politicii „cu ranga”. Şi, oricum ar fi ca om politic, misiunea lui va fi destul de scurtă şi precisă: să pregătească şi să organizeze alegerea unui nou preşedinte. Şi atunci vom vedea dacă veleitarul Dan Barna îl va lăsa pe Cătălin Drulă sau pe altul din grupul lor cu şanse mai bune decât el să candideze, ori se va ambiţiona în ciuda blamului primit la ultimele alegeri interne să candideze el însuşi.
Desigur, toate acestea sunt foarte puţin relevante pentru români. Pe ei îi dor scumpirile la energie, alimente şi altele, inflaţia, criza sanitară, restricţiile, pericolul de război de la graniţe, nu jocurile de putere din USR. În 2024 vor avea înghesuite într-un singur an electoral toate cele patru tipuri de alegeri. Şi mulţi vor fi prea scârbiţi de un PNL care şi-a trădat grosier electoratul şi de un USR consumat exclusiv de orgoliile şi de luptele sale interne. Şi nu vor veni la vot. Alţii se vor întoarce spre PSD, în special, cu ideea că OK, sunt hoţi, corupţi, dar sunt stabili, experimentaţi, am putea crede competenţi şi mai dau şi la oamenii de rând. Pentru prima dată în 20 de ani PSD va putea câştiga toate rundele electorale, inclusiv să dea ei Preşedintele României. Iar tot ce va mai fi rămas ca public radicalizat, antisistem, revoltat va fi acaparat de AUR. USR, unit sau scindat iar în două partide, să zică „bogdaproste” dacă va mai trece pragul electoral.
Alexandru Cristian SURCEL
