În Biserica Romano-Catolică din Ciacova a avut loc, luna aceasta, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, un eveniment ecumenic care a strâns laolaltă preoţi ortodocşi şi catolici, dar şi elevi şi credincioşi din Ciacova.
Au participat pr. Msgr. Gheorghe Kobor, pr. Elemer Pantya, pr. paroh Emanuel Popescu (Ciacova), pr. paroh Gheorghe Florea (Ghilad), pr. Ionuţ Dinu (Centrul de Vârstnici Ciacova), alături de cantorul Robert Bajkai şi solista Ildikó Babenco.
Părintele protopop Iulian Filip a deschis evenimentul: „Preaonoraţi şi preacucernici confraţi, onorate oficialităţi, onorate cadre didactice, dragi credincioşi, dragi tineri, dragi copii, în fiecare an creştinii din întreaga lume se unesc în rugăciune pentru a creşte în puritate. Facem asta într-o lume în care lăcomia şi nedreptatea creează inegalitate şi dezbinare. Ne rugăm împreună într-o lume divizată, iar acest lucru este ceva înălţător, ceva puternic. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor din acest an are ca temă pasajul din Evanghelia după Sfântul Matei, capitolul 2, versetul 2: «Căci am văzut steaua Lui la răsărit şi am venit să-L adorăm». Şi noi, conduşi de această stea, de inimile noastre, ne-am adunat astăzi să ne rugăm împreună. Unitatea noastră în Cristos ne dă forţă, ne dă curaj. Să ascultăm împreună cuvântul Scripturii. Vom fi atenţi la ceea ce Dumnezeu vrea să ne vestească în şi prin cuvântul Său”.
Părintele emerit Gheorghe Kobor: „Dragi surori şi fraţi, am văzut steaua Lui şi am venit să-L adorăm. Trei popoare au fost simbolizate; doar bănuim ce pregătire mare a fost, fiindcă Irod a calculat copilul Isus în vârstă de 2 ani. Atât a durat până când s-au pregătit şi drumul nu a fost chiar simplu, nu numai din cauza distanţei, ci şi din cauza siguranţei. Dar au urmat acelaşi ţel şi au reuşit. «Ecumen» este un cuvânt grecesc şi înseamnă «pământul locuit de oameni», aş putea spune că înseamnă întreaga lume, înseamnă credinţa de a ajunge la o coeziune, de a aduna toţi oamenii de bunăvoie, ca această bunăvoinţă să aibă efect şi psihic, dar şi fizic, să adune valoarea spirituală, puterea omenirii. Deja pe vremea lui Isus s-a întâmplat o diversiune. Apostolii au venit la Isus după un drum în care au vindecat oameni în numele lui Isus. I s-a spus: «Meştere, ai grijă că au apărut nişte străini şi vindecă în numele Tău. Asta nu merge». Isus zâmbeşte la ei şi spune: «Dar nu uitaţi, cel care vindecă în numele Meu, în numele nostru, nu poate să fie duşmanul nostru». Mai târziu, un exemplu de gest omenesc. Povesteşte Isus că un oarecare om a fost atacat de nişte tâlhari. Aproape de moarte, a fost lăsat acolo. Trece pe acolo un preot, îl vede, dar nu ştie de unde vine pericolul şi se duce mai departe. Se duce şi un tânăr, îl vede şi caută să ajungă cât mai departe. Dar vine şi un samaritean, astăzi am putea spune o corcitură, un dispreţuit, un străin. Se opreşte, vede că omul mai trăieşte. I-a dezinfectat rana, l-a pansat, l-a pus pe măgarul lui şi îl duce la un han. Îl roagă pe hangiu să aibă grijă de el, pentru că trebuie să meargă mai departe. I-a dat toţi banii de care îi avea la el, dar i-a spus că va completa la întoarcere, dacă hangiul a cheltuit mai mult. Isus întreabă: «Cine a fost prietenul lui, fratele lui? Cei doi care au plecat sau această corcitură care nu s-a gândit la osteneală, nu s-a gândit la pericolul că poate mai apar tâlharii?». Se duce şi fariseul, un om care ar merita respect, şi spune: «E clar! Cel care l-a dus la han l-a salvat». Ecumenism înseamnă că bunul Dumnezeu îl invită şi acceptă pe orice om de bunăvoinţă, de orice culoare, de orice orientare. Fără bunăvoinţă nu avem succes. Isus nu spune da şi bine la toate. Când a văzut că în templu apar nişte şmecheraşi, comercianţi, a spus: «Nu uitaţi că e Casa Domnului. Ştergeţi-o de aici, fiindcă nici strămoşii noştri nu acceptă asemenea dezordine» şi răstoarnă mesele celor care vindeau. Isus vrea să spună că iubeşte pe fiecare om de bunăvoinţă, dar îl pune la respect pe cel care şi-a uitat vocaţia. Cum funcţionează acest lucru în popor? Uşor de înţeles. În anii 1993 şi 1994 am primit din Hamburg biscuiţi vitaminizaţi. Am distribuit în multe spitale şi case de copii, dar ne-a rămas mult şi nouă, la Ciacova. Am întrebat elevi de la clasa a VI-a în sus dacă au timp să ducem aceşti biscuiţi la familii. Au spus că da, se face. Un camion s-a dus în ţară. Trei elevi în partea dreaptă şi trei în partea stângă, cu câte o găletuţă de 5 kilograme, au dus la fiecare familie. N-au cerut nimic şi în câteva ore am distribuit aceşti biscuiţi. A fost un semn de respect şi de bunăvoinţă către toţi oamenii. Dar am putea merge şi mai departe, la Obad. Obad are o biserică ortodoxă română de mare raritate, cu pictură cum nu găsim poate în tot Banatul. S-a muncit peste doi ani la această lucrare. Dar să rămână creştinii fără slujbă duminica? Nu! Am spus, părinte, biserica catolică este deschisă, vă primim cu mare bucurie. Doi ani s-au săvârşit slujbele de duminică şi de sărbători, s-au celebrat cununii în această biserică romano-catolică, care, după practică, a fost o biserică de limbă germană. Nimeni nu s-a simţit străin, ci au fost bucuroşi. Ar fi multe exemple. Şi mă gândesc la Congresul tineretului din Franţa. Cam 50.000 de tineri s-au întâlnit şi, cum nu au avut un lăcaş pentru asemenea mulţime, au construit un cort mare. În jurul cortului se plimbau câţiva studenţi cu o tăbliţă pe care scria «Silentio» pentru ca oamenii să nu deranjeze meditaţia şi atmosfera de rugăciune. Ziariştii au urmărit să vadă care va fi reacţia. Cele mai frecvente întrebări au fost: «Aveţi nevoie de ceva? Vă pot ajuta cu ceva? Ai vreo grijă pe care pot să o aflu şi eu?». Acest lucru este ecumenism, este coeziune. De aceea a venit Isus şi i-a acceptat pe toţi oamenii de bunăvoinţă, ca omul modern să nu cedeze, ci să înţeleagă că împreună facem faţă mult mai uşor la toate problemele”.
Corul Liceului „Alexandru Mocioni” din Ciacova, condus de doamna profesoară Elena Tanţa, a interpretat câteva cântece. De asemenea, tineri ciacoveni au recitat poezii cu teme religioase.
Preotul paroh Gheorghe Florea, de la Biserica Ortodoxă Română din Ghilad, a rostit şi el câteva cuvinte: „Preaonoraţi părinţi, onorate cadre didactice, dragi credincioşi. Capitolul 2 de la Matei, versetul 2, spune aşa: «Unde este regele iudeilor, cel ce s-a născut, căci am venit, am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?». Este un dialog care se poartă între magii care au venit să-i aducă daruri Mântuitorului Iisus Hristos, cel născut în iesle. Şi Irod cel Mare, cel care rămâne impresionat de cererea magilor şi care îi cercetează cu de-amănutul, spune Sfânta Scriptură, pe mai-marii preoţilor şi pe căpeteniile poporului evreu, să ştie exact locul şi timpul în care s-a născut Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece căuta să-l ucidă pe Prunc. S-a petrecut atunci un genocid: 14.000 de prunci de 2 ani şi mai mici au fost ucişi. Prorocul Ieremia fost actual, spunând că «Aţi auzit plângere şi tânguire? Rafila îşi plânge fiii care nu mai sunt». Sigur, sunt cuvinte simbolice, dar trebuie să le înţelegem în deplinătatea lor, în sensul că, pe lângă cei 14.000 de prunci, au fost ucişi şi 70 de înţelepţi ai evreilor. Irod s-a simţit înşelat, chiar dacă ei au dat mărturia prorocirii lui Mihea, care cu 720 de ani înainte de a se naşte Mântuitorul Iisus Hristos, a prorocit că se va naşte, în Betleem, acolo unde împăratul David a fost uns de Solomon. Mântuitorul Iisus Hristos are o întâmplare deosebită: după ce îi cheamă la apostolat pe cei doi fraţi, pe Andrei şi Petru, pe Ioan şi pe Iacov, iată că îl întâlneşte pe Filip, care era din aceeaşi localitate cu Andrei şi Petru, şi îl cheamă şi pe acesta. Filip vine. Îl găseşte pe Natanael şi zice: «L-am găsit pe Hristos despre care au scris profeţii, care este din Nazaret». Natanel zice: «Ce poate să fie bun din Nazaret?». Aceasta pentru că toţi îl aşteptau să fie din Betleem. Noi ştim că după ce Iosif cu Sfânta Fecioară Maria s-au întors din Egipt nu s-au întors în locul lor de baştină, ci s-au dus în Nazaret. «Ce poate fi bun din Nazaret?», zice Natanael. Şi când se îndrepta către Mântuitorul Iisus Hristos, acesta zice: «Iată israelianul în care nu este vicleşug». «De unde mă cunoşti Tu pe mine?», întreabă Natanael. «Te-am văzut când erai sub smochin înainte de a te chema Filip să vii la Mine». Când au venit ostaşii şi au făcut prăpădul şi genocidul, ucigând atâţia prunci, mama lui Natanael, iată, după 30 de ani, păstra acest secret cu sfinţenie, nu spusese la nimeni. Doar el şi mama sa ştiau acest secret. Mama lui l-a luat pe copil şi cu puterea dumnezeiască l-a aruncat sub o tufă de smochini. Acolo copilul n-a crâcnit, nu a plâns, îngerul lui Dumnezeu a fost cu el. Au trecut ostaşii şi astfel el a rămas în viaţă. De aceea îi spune Mântuitorul: «Înainte de a te chema Filip să vii la Mine, eu te-am văzut când erai sub smochin». Atunci el are această revelaţie. Betleem înseamnă «casa pâinii», înseamnă «hambar». Era o cetate mică, dar cu pământ foarte fertil. Acolo Mântuitorul Iisus Hristos s-a dezbrăcat de puterea divină şi astfel, iată, a fost aşezat în ieslea dobitoacelor, pe paie, luând firea umană. Iată, magii, care au plecat de la răsărit. Se pune întrebarea: unde este răsăritul acesta? De unde veneau ei? Să ne aducem aminte că o perioadă lungă de timp evreii au fost în robia egipteană. Când au plecat din Egipt nu au plecat toţi. Mulţi au emigrat şi în Persia, zona de răsărit faţă de Palestina. Aceşti magi, aceşti prinţi, aceşti împăraţi au venit şi au adus trei daruri lui Iisus Hristos: aur, smirnă şi tămâie. Aur, pentru că este împărat, smirnă, pentru moartea şi sacrificiul făcut, luând asupra Sa păcatele noastre, şi tămâie, ca unui Dumnezeu şi Mare Arhiereu. Poate că numărul magilor a fost mai mare. Noi ne luăm după numărul darurilor. Tradiţia îi şi numeşte: Gaşpar, Melchior şi Baltazar. Ei au stat de vorbă cu Irod. O poveste frumoasă spune că atunci când au plecat din răsărit au fost de fapt patru magi. Fiecare a întâmpinat problemele distanţei şi a pericolelor. Al patrulea dintre ei a vrut să-i aducă Mântuitorului Iisus Hristos trei daruri: un safir, un rubin şi un smarald. Pe drum, ca să se întâlnească cu ceilalţi, călăuziţi de steaua care a răsărit, întâlneşte o tânără evreică umilită de ostaşii romani. Atunci el zice: «Uite, vă dau rubinul ăsta, lăsaţi-o în pace». Merge iar ce merge până când vede un om care era în suferinţă şi nu avea cine să-l ajute. Îi dă safirul. A mai mers şi până la urmă vede o familie tare necăjită care nu avea nici ce să-şi pună pe masă. Atunci dă şi cea de-a treia piatră. Ajunge şi el într-un târziu la Mântuitorul Iisus Hristos, dar acesta fugise. Iosif şi Maria luaseră Pruncul Iisus şi fugiseră în Egipt. A colindat magul şi a căutat toată lumea ca să-l găsească pe Împăratul care s-a născut şi pe care steaua îl lumina. Într-un sfârşit l-a găsit pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe cruce, răstignit. Îngenunchind, îi zice: «Doamne, atâtea am vrut să-ţi dau, dar acum nu pot să-ţi ofer nimic». La care Mântuitorul îi spune: «Prin gestul pe care l-ai făcut tu şi prin bunătatea pe care ai arătat-o semenilor, Mie mi-ai făcut toate acestea». De aceea este obiceiul ca la Crăciun, Sărbătoarea Naşterii Domnului, noi să fim mai buni şi să oferim în jurul nostru daruri celor dragi. Tradiţia creştină spune că primii Apostoli care au mărturisit despre Mântuitorul Iisus Hristos au fost magii. După datină şi tradiţie se spune că au fost botezaţi de către Apostolul Toma şi ei acolo, în ţara lor, au fost primii Apostoli care au propovăduit creştinismul. Chiar dacă biserica ortodoxă nu-i pomeneşte şi nu sunt trecuţi şi canonizaţi ca sfinţi, totuşi în iconografie şi cântările bisericeşti aceşti magi sfinţi care au venit şi l-au propovăduit în ţara lor pe Domnul Iisus Hristos sunt reprezentaţi cu mare cinste. Astfel, şi în cântarea troparului pe care preotul o cântă atunci când sfinţeşte casele şi în biserică se regăsesc aceşti magi”.
La final, părintele protopop Iulian Filip a spus: „Mulţumesc bunului Dumnezeu pentru faptul că am fost împreună, ne-am rugat împreună, am cântat împreună şi, mai ales, e important să rămânem împreună pe drumul vieţii cotidiene. Pentru acest fapt să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
